Recenzie: Viză de clown

Spectacolul, produs de Teatrul Julia Miles din New York Aliens with Extraordinary Skill a trecut graniţele şi a ajuns şi la noi sub titlul de Viză de clown. Titlul în engleză este poate ceva mai potrivit pentru subiectul piesei: destinul a doi artişti de circ, imigranţi ilegali în Statele Unite. Tradus în limba română, Viză de Clown o are pe Nicoleta Lefter în rolul principal, alături de care Marius Damian, Alexandru Papadopol, Meda Victor, Ionuț Kivu și Relu Poalelungi.

Scenariul teatral este condus de Nadia (Nicoleta Lefter), o imigrantă din Republica Moldova, care se încrede puternic în propriile ei forţe şi în visul american, e ambiţioasă şi nu vrea să renunţe la destinul ei de clown nici la cererile insistente ale lui Borat, singurul ei prieten şi coleg de acrobaţii din Rusia. Cei doi sunt ameninţaţi cu deportarea şi aceasta îi motivează să-şi croiască fiecare aventura sa personală în marele oraş New York. Aura ludică a Nadiei o aduce pe canapeaua apartamentului Lupitei (Meda Victor), o hispanică dansatoare într-un bar de noapte, personaj în contrast total cu micuţa noastră protagonistă. În acest loc se ţes firele destinului tragi-comic al Nadiei care își doreşte foarte tare viza de şedere în SUA. Deciziile pe care le ia în acest loc, evenimentele şi relaţiile neaşteptate care se nasc între personaje sunt numai câteva dintre căile către o maturizare bruscă.

Scenografia simplă funcţionează foarte bine ca reper pentru spectator iar piesa este fresh, spumoasă, densă, amuzantă și totodată tragică. Scenele curg foarte bine, te hipnotizează, fără mari elipse în poveste, cu naturaleţe şi ancorate în actualitate. Timpul prezent al acţiunii este spart de câteva monoloage îndrăzneţe şi de apariţiile repetate şi fantasmagorice ale celor doi agenţi de Securitate. Personajele sunt puţine, prin urmare şi asocierile între ele sunt limitate, dar ele au ocazia de a creşte armonios şi fiecare are ocazia de dezvolta „momentul său” pe scenă. Comicul pe care îl propune şi îl dezvoltă dramaturgul este în mare parte la nivel de limbaj (destul de greu de tradus jocurile de cuvinte din limba engleză, dar s-a ajuns la un amestec de română-rusă-engleză-spaniolă destul de amuzant) care prinde foarte bine la publicul mai mult sau mai puţin anglofon (aş îndrăzni să spun şi anglofil). 

Teatrul Odeon oferă această şansă dramaturgilor (şi regizorilor) de a pune în scenă piese contemporane atât străine, cât şi româneşti. Ceea ce înseamnă că nu trebuie ratată această ocazie de a vedea ce se mai întâmplă în lume, cum numai teatrul poate s-o arate, viu şi proaspăt.