Sărăcel a început la sfârşitul caietului

Pe scurt: Sunt din Roșiorii de Vede, fac 18 ani în noiembrie, mă paşte examenu' de bac şi eu stau şi desenez, cel mai rebel stil de viaţă fix eu îl am. Scriu multă ficţiune siropoasă deşi sunt praf la relaţii, citesc mult, pierd vremea cu anime, filme şi seriale. Sunt prea leneşă, n-am stimă de sine, uit repede şi singura persoană de care sunt ataşată e la 100km depărtare şi ne vedem doar cu ocazia concertelor şi Comic Con. Dintre artiştii de comics, îi admir pe cei de la Cyanide&Happiness, It's The Tie, Poorly Drawn Lines, Lyse Myhre şi chestii mici de pe tumblr.

Sărăcel a fost doar o schiţă făcută la sfârşitul unui caiet într-o oră de română, când mă plictisisem de Bacovia şi pasiunea lui pentru plumb. Inițial, adică pe la începutul lui octombrie, nu avea un nume, era ceva aiurea, dar apoi mi-am amintit de tableta grafică, am desenat şi am spus cuiva „Dacă aş face o pagină cu ciudăţenia asta? Pe blog oricum n-o vede nimeni.” Am primit sugestii de nume de la prieteni şi am ales Sărăcel, pentru că în prima aventură vedea un afiş cu un concert şi n-avea bani de bilet. Aşa ca mine.

Abia după ce am făcut primul comic mi-am dat seama de asemănarea cu o altă pagină românească de ilustrații, Bored Pixel – fundal colorat şi personaj incolor, contur negru şi expresii faciale amuzante, dar n-am avut nicio intenţie să fiu o copie. Sunt o grămadă de comicuri de genul şi chiar nu vedeam o problemă cu asta, dar stăteam aşa şi când vedeam un mesaj imediat mă gândeam „gata, ăsta e mesaj de hate”. Totuşi, n-am primit până acum. Pixel m-a contactat prin intermediul altei persoane şi mi-a spus că se bucură că mai există astfel de pagini în România şi mi-a urat succes, dar chiar dacă mi-ar fi spus că e plagiere, n-aş fi renunţat la Sărăcel.

Sărăcel e eu. Eu sunt Sărăcel. Numai că Sărăcel are capul mai mare şi e mai drăguţă. Ce mi se întâmplă mie i se întâmplă şi ei, bine sau rău, e la mila mea. Ok... pe Sărăcel o plac o grămadă de oameni, cazul meu e mai trist. E sarcastică, se agaţă de animale, n-are bani nici să treacă strada, merge la concerte de black metal, dar acasă e un nor pufos unde are o pernă cu Big Hero 6 şi scrie poveşti de dragoste.

Vrei să trăieşti ca Sărăcel? Vrei să faci economie? Vrei la concerte, Comic Con şi vrei să ai tricouri, cărţi şi alte chestii? Nu mai mânca. Nu mai fuma. Nu mai ieşi nicăieri. Strânge fiecare bănuţ, milogeşte-te la ai tăi, pune o parte din alocaţie/salariu într-un borcan sau într-o carte pe care n-o citeşti, de ziua ta spui „mai bine dă-mi bani decât să-mi iei cine ştie ce” şi când vine vremea... Oh, da. Viaţă.

Urmărește Aventurile lui Sărăcel