Sculpturi vii, BDSM, pop-art şi sarcasm: Marie-Lou Desmeules

Marie-Lou Desmeules este o artistă originară din Quebec, care locuiește la Valencia. Aluziile puternice la spiritul distructiv al modei, absurditățile vizuale sau percepțiile greșite ale realității pe care le fabrică societatea sunt principalele distracții care o împing să imobilizeze modele și să creeze transformări estetice asupra lor. Lucrează cu un sistem larg de referințe, joculețe sinestezice și niveluri variabile de complexitate vizuală. Rezultatul poate fi o fotografie a procesului sau o instalație live. Adesea, în spectacolele cu public, există și o componentă muzicală. Marie Lou este genul care își redefinește viața în fiecare clipă în care e trează, pe care o încântă orice provocare și produce colajele artistice pentru propria plăcere. Între hedonism și conștiință socială, Marie Lou se distrează, atât pe seama altora, cât și pe seama ei, fără să piardă de tot din sensibilitate sau inocență atunci când portretizează frivolul sau vulgarul. Marie Lou e despre „speranță, frică, lejeritate, putere, stress, kitsch, romantism, trash, tristețe, suprarealist, clovnerie, filme vechi, electronic, frig”. Și excursii la flea market, moștenite din copilărie, de la părinți. Filosofia ei de viață este de a nu judeca niciodată oamenii după imaginea lor.

Anul trecut a fost la Timișoara, la Plai, unde spectacolul ei a fost listat drept painting surgery. Eu am găsit-o acum două săptămâni, pe Instagram.

Bună. Te rog să te prezinți.

Hei! Sunt Marie-Lou! Sunt o artistă franceză de origine canadiană care se provoacă pe sine în tot ce face. Viața mea este despre improvizație, talcioc, dansat, creație și muzică.

Spune-mi despre lucrurile care te conturează.

Sunt obsedată de ideea de vintage și târg de vechituri, dependentă de noțiunea de comoară ascunsă. Sunt o iubitoare de muzică. Ador să călătoresc, să citesc (mai presus de toate literatură despre artă), să mă duc la expoziții, să dansez, să joc roluri, să mănânc, să cânt, să gătesc, să visez. Cred că pur și simplu îmi place viața în sine. Plâng ușor. De exemplu, dacă văd un străin în autobuz, un bărbat în vârstă, îmi imaginez viața lui și toate lucrurile prin care poate că a trecut, pe cine a părăsit și povestea pe care o poartă. Și devin emoțională.

Simt multă ironie și un sarcasm dulceag în activitatea ta. Îți spun mulți oameni chestia asta, nu?

Da, observă. Este tipul de umor pe care îl găsesc amuzant. Cred că ironia și sarcasmul mi se trag din viața pe care am avut-o. Mă trag din suburbiile Quebec-ului, loc rece și departe de centru. Acum vreau să mă bucur de viață, în ideea de a profita de ea, îmi place să râd pur și simplu și să fiu fericită. Pentru mine, fericirea, ironia, sarcasmul sunt luate mereu în cel mai bun sens și cred că așa ar trebui să facem cu toții. Viața e prea scurtă, de ce să nu ne bucurăm de ea?

Ești o persoană cu simțul umorului bine dezvoltat, sau cel puțin asta îmi transmit lucrările tale. Sunt curioasă dacă oamenii s-au simțit vreodată ofensați de lucrurile pe care nu le înțelegeau din ele.

Celebritățile pe care le reprezint în operațiile mele nu ar trebui să se simtă ofensate, ci recunoscătoare, cu amendamentul că sunt fascinată de imaginea proiectată, de icon, nu de persoană în sine. Mai mult: aș fi flatată dacă cineva ar munci atât la un portret al meu! O sculptură vie poate dura mai mult de o lună, uneori efectiv luni de zile.

În primă fază, studiez și selectez cele mai fascinante personaje și apoi le observ pe parcursul a mai multor zile în șir. Mă gândesc la ele și încerc să asamblez tot felul de firmituri și cioburi de ici și colo, de la piață, de la talcioc, din dulapul meu, de la bărbier, orice m-ar inspira. Apoi îmi pregătesc și studiez modelele care mi-ar da energia personajului pe care l-aș reprezenta. Într-un final, pregătesc ziua, muzica și și apoi mă pun pe pictat și transformat, pe parcursul a 2-3 ore. După shooting, poate mai petrec niște ore ca să aleg cea mai bună fotografie și să montez un material video. Încerc să aleg cele mai puternice culori și compoziții în raport cu rezultatul final, ca să fie cât mai uimitor. Nu ai fi flatată dacă cineva s-ar gândi atât de mult la tine?

Lucrările tale au un mesaj principal centrat pe sistemul de referință al frumuseții și percepția propriului corp.

Societatea contemporană reflectă multe disfuncții identitare, compuse din excesul de chirurgie plastică, a trăi viața altora (prin social media), cultura selfie, dorința de a arăta ca o anumită celebritate și asocierea succesului, a banilor și a fericirii cu frumusețea. Consumăm zilnic tone de informație și producem propriile imagini distorsionate asupra realității. La final, realitatea pe care o vedem și trăim este mozaicul pe care ni-l creăm zilnic asupra noastră prin informațiile pe care le primim. Oamenii au nevoie să își definească rolul în abundența asta de imagini amestecate.

Care dintre lucrările tale e preferata ta? Și care cea mai reprezentativă?

Wish you were here, este o imagine foarte puternică, sexy și înfricoșătoare.
Mozart, iubesc totul la ea.
Hypnôse, pentru că înainte nu mi-am văzut niciodată bărbatul așa.
Seria The World Leaders, pentru provocarea de a amesteca trei personaje într-o sculptură vie: liderul mondial, desenul animat și modelul. M-a încântat să transform un lider plicticos într-o imagine sclipicioasă și fashionable.

Dacă e să îți expui munca, ce lucrări pot fi arătate și cum?

În general folosim fotografii în format mare montate pe aluminiu și sticlă metacryl și designuim un performance cu muzică pentru eveniment. Multe spectacole video sunt prezentate în expoziție, e vorba doar de adaptarea la galeria sau la spațiul respectiv, pentru a fi mai distractiv și a putea să te bucuri de artă.

Mi-ar plăcea să știu care e procedura „obișnuită” pentru spectacolele live. De la to-do-ul logistic, până la senzația de dinainte și reacția publicului.

Creez diverse ambianțe pentru spectacole de fiecare dată. De exemplu, acum câțiva ani, în Istanbul, am făcut un live într-un cub cu mici ferestre prin care puteam fi văzută acționând în interiorul său. Asta a fost între peepshow și burka. Oamenilor le-a plăcut sesiunea de DJ-ing de pe parcursul performance-ului și au fost foarte încântați de procesul de transformare. Rezultatele spectacolelor realizate în afara atelierului meu sunt mereu influențate de informațiile, obiectele și energiile din spațiile noi.

Când ai început să faci sculpturile acestea vii și cum ți-a venit ideea?

Pictam o pânză și deodată mi s-a părut atât de limitat să pictez într-un pătrat plat! Am început să pictez pe oameni, fundaluri, oameni și fundaluri, iar după vreun an a evoluat totul către sculpturi vii. Kick-ul a venit în atelierul meu de pe aleea Landsberger, unde stăteam deasupra unui studio de BDSM cu spectacole zgomotoase de disciplină și bondage sado-masochist. Influența șocurilor electrice și a urletelor au desfigurat arta mea în imagini grotești. Seria mea de monștri e rezultatul acelei influențe, la fel și primele sculpturii vii din viața mea. 

Cine-s modelele tale?

Am lucrat cu peste 100. Prefer să lucrez cu un grup de modele încrezătoare pe care le-am selectat și care mă inspiră să fac lucrări grozave. De exemplu, Santiago Caruso, muza mea preferată la momentul acesta, care este Steve Jobs, Mozart, Rambo, Obama și Marilyn Manson. Am chiar și cereri speciale ale unor clienți care vor să-mi fie modele. Le place experiența unică a transformării.

Au vreodată reacții proaste când le faci chestii pe față sau pe corp?

Dimpotrivă, se relaxează. Când sunt transformați, intră într-o meditație. Nu pot vorbi, nu se pot mișca și uneori nu pot nici vedea, așa că uită de viețile lor preț de câteva ore. Sculptura vie este noua yoga!

Nu ești absentă din world wide web, ca alți artiști contemporani, dar lucrările tale sunt în marea lor majoritate bazate pe manual. Care e relația ta cu tehnologia, ce părere ai despre influența digitală în artă și despre cultura DIY?

Unde aș putea găsi mai multe imagini decât pe net? Cred că e un instrument extraordinar și îl folosesc mult în cercetări. Cred că digitalul e bun, depinde numai ce faci cu el.

Care e publicul tău?

Eu. Creez imagini care mă impresionează și mă provoacă.

Îmi place ce relație puternică ai cu muzica. Am remarcat asta în materialele tale video și de asemenea, în descrierea ta de DJ ca... job. Spune-mi mai multe despre cum te influențează în activitate și în viața de zi cu zi. Ce fel de DJ sets faci?

Muzica e marea mea dragoste, inspirația mea și evadarea. Lucrez mereu cu muzică. Dacă lucrez pe un model, listez piese care mă transpun în toate stările de care am nevoie ca să creez. Speranță, frică, lejeritate, putere, stress, kitsch, romantism, trash, tristețe, suprarealist, clovnerie, filme vechi, electronic, frig. Sunt și DJ, în special pentru evenimente de artă. Următorul meu gig este la deschiderea muzeului de fotografie C/O Berlin. Voi găzdui o seară prin diverse emoții, până când participanții vor renunța la inhibițiile lor și vor dansa ca nebunii!

Sugerează-ne un playlist scurt care să ne slujească lecturii.

Bălănescu Quartet – Still With Me, Anne Linnet - Glor På Vinduer, Max Cooper - Heresy (Matthys Remix).

Ce te-a motivat să începi alături de Paula Bogati seria Katz N Steve și ce relație aveai cu ea în prealabil? Intenționai să faci oamenii atenți către latura întunecată a modei sau intenția era doar să vă distrați?

Paula Bogati este prietena mea cea mai bună și este artist serigraf. Obișnuiam să lucrăm în același studio din Berlin. Motivația inițială era să creăm un calendar pin-up pentru un prieten care avea un magazin de vinuri în Berlin. Așa, de distracție. Am făcut câteva spectacole live în Berlin și Copenhaga, apoi am făcut această serie de fotografii în colaborare cu fotograful Amin Akhtar, bazată pe latura întunecată a modei. În noiembrie plănuim o nouă serie în Valencia. Fiți pe fază.

Mai ai timp să pictezi? Care-s subiectele preferate?

Mereu găsesc timp pentru ceea ce îmi place. Prefer portretele. De obicei, sunt picturi comisionate de la clienți care vor un portret personal sau al unei actrițe frumoase. Foarte pop și fashionable. De obicei sunt close-up-uri foarte colorate, cu o influență de vintage și de street-art. E o mare provocare să creez ceva pentru altcineva decât pentru mine.

Cum arată o zi obișnuită din viața lui Marie Lou?

Nu știu. Nu am zile obișnuite.

Ce perioadă sau influență din artă te atrage cel mai mult?

Arta contemporană.

Ce ai studiat și cum erai în adolescență?

Ca puștoaică, eram ușor excentrică și-mi plăcea să joc teatru, mă îmbrăcam și aveam momente. Am studiat comunicare grafică. La universitate am învățat cum să desenez un cerc. Din întâmplare, un profesor m-a încurajat să încep să pictez.

O amintire foarte puternică din copilărie, care a fost decisivă pentru caracterul tău?

Familia mea a fost un pic diferită și eram judecați drept excentrici. Asta mi-a dat încredere să cred mai mult în faptul că trebuie să fiu cum sunt și să nu îi judec pe alții. Cred în diferență și am mult respect pentru diferit. De asemenea, e fotografia asta (eu sunt cea din mijloc). Ar putea fi începutul fascinației mele pentru sculpturile vii.

www.marie-loudesmeules.com