Semn de carte: Numele vântului

SYNOPSIS

Numele vântului este prima parte a unei trilogii încă neterminate a scriitorului american Patrick Rothfuss. Aflat sub anonimatul oferit de hanul Piatra de Hotar, Kvothe, personaj învăluit în legendă și mister, își retrăiește amintirile și i se deschide unui cronicar care îi va consemna povestea vieții în trei zile. Primul volum prezintă copilăria lui Kvothe, iar din îmbinarea meticuloasă a prezentului și a trecutului se conturează imaginea unui personaj într-un coming of age spectaculos, de la un copil rămas orfan, până la împlinirea unui vis și parcursul către răzbunarea ce îi va aduce numele de Ucigașul-de-Regi, titlu ce denumește de altfel întreaga trilogie. Destăinuirea lui Kvothe, îmbibată cu sentimente și nostalgie retrospectivă, pare să i se adreseze direct cititorului, iar imaginile vizuale și auditive și exprimarea aproape poetică reușesc să contureze o lume fantasy extrem de vie, în care măiestria cu care este descrisă muzica și complexitatea personajelor este magie în sine.

FRAGMENT

  Poate că abilitatea de a suporta durerea e cea mai importantă facultate a minţii noastre. Gândirea clasică ne invaţă despre cele patru uşi ale minţii, prin care fiecare trece conform nevoilor lor. Prima e uşa somnului. Somnul ne este liman din calea lumii şi a durerii pe care ea o aduce. Somnul înseamnă trecerea timpului, care ne îndepărtează de ceea ce ne-a făcut să suferim. Când cineva e rănit, își va pierde adeseori cunoştinţa. De asemenea, când cineva aude vești îngrozitoare se întâmplă să ameţească sau să leşine. Acesta e felul minţii de a se proteja de durere trecând primul prag.
   A doua e uşa uitării. Unele răni sunt prea adânci să se vindece sau prea adânci să se vindece repede. Pe deasupra, multe amintiri sunt pur şi simplu prea dureroase sau nu se pot lecui. Zicala „timpul le vindecă pe toate" e mincinoasă. Timpul vindecă aproape toate rănile. Celelalte sunt ascunse îndărătul acestei uşi.
  Cea de-a treia uşă e nebunia. Uneori se întâmplă că mintea primeşte o lovitură atât de oribilă încât se ascunde în demenţă. Deşi asta nu pare un lucru benefic, uneori este. Uneori, realitatea înseamnă numai durere, iar pentru a scăpa de durere mintea trebuie să lase realitatea în urmă. Ultima e uşa morţii. Ultimul mijloc de scăpare. Nimic nu mai poate să ne facă rău după ce murim, sau cel puţin aşa ni s-a spus.
*
Ochii îi urmăreau o veveriţă care trecu drumul şi se căţără într-un copac.
- Încă nu inţeleg despre nume.
- Am să te învăţ să înțelegi. Natura numelor nu poate fi descrisă, doar simţită şi înţeleasă.
- De ce nu poate fi descrisă? Dacă inţelegi un lucru, atunci poţi să-l şi descrii.
- Poţi să descrii toate lucrurile pe care le inţelegi? mă întrebă, privindu-mă cu coada ochiului.
- Desigur. Elodin arătă înainte, spre stradă.
- Ce culoare are cămaşa băiatului aceluia?
- Albastru.
- Ce vrei să spui prin albastru? Descrie-l.
Am încercat pentru o clipă, fără sorţi de izbândă.
- Deci, albastru e un nume?
- E un cuvânt. Cuvintele sunt doar umbre palide ale numelor uitate. După cum numele au putere, aşa şi cuvintele au putere. Cuvintele pot aprinde focuri în minţile oamenilor. Cuvintele pot smulge lacrimi din cele mai împietrite inimi. Sunt şapte cuvinte care să facă o persoană să te iubească. Sunt zece cuvinte care să frângă voinţa unui om puternic. Dar un cuvânt nu e nimic decât un foc pictat, încremenit şi rece. Un nume e focul însuşi.
Mintea îmi înota în ape străine.
- Încă nu înţeleg.
Elodin îmi puse o mână pe umăr.
- A folosi cuvinte ca să vorbeşti despre cuvinte e ca şi cum ai folosi un creion să desenezi o imagine a lui chiar pe el. Imposibil. Zăpăcitor. Frustrant.
Îşi ridică braţele deasupra capului, de parcă ar fi vrut să se întindă până la cer.
- Dar sunt şi alte căi de-a înţelege! strigă, râzând ca un copil.
Îşi aruncă ambele braţe spre peticul de cer fără nori de deasupra noastră, încă râzând.
- Uite! strigă dându-şi capul pe spate. Albastru! Albastru! Albastru!

***
Semn de carte este o nouă rubrică de recomandări de lecturi. Alegem un fragment dintr-o carte care ne-a plăcut ca să te convingem și pe tine că merită să-i dai o șansă.