Semn de carte: The Subtle Art of Not Giving A F*ck

TAGLINE 

Încă o carte recent venită din vest despre care putem exclama: Ia să vedem care-i treaba cu viața asta!

SYNOPSIS

În acest mic tratat despre nonșalanță, realism și acceptare, Mark Manson se apropie periculos de mult de raftul cu filosofie de divizie B, dar reușește să augmenteze o discuție coerentă pe marginea valorilor, în ciuda limbajului de post-adolescent. Cumva, citind cartea lui te poți regăsi destul de repede într-una din patologiile de ordin psiho-emoțional care sunt la modă acum, înțelegând cauzele și empatizând cu fenomenul. Când spun asta, mă refer la tot ciclul de eforturi pe care le facem pentru a atinge bunăstare, armonie, echilibru, fericire. În căutarea acestora, de cele mai multe ori le cunoaștem opusurile, ceea ce nu e foarte fun. Depresii, anxietăți, compulsii, excese, sună familiar? Ei bine, asta e una din cărțile alea care te poate scuti de niște ședințe de terapie, asta dacă nu ești foarte leneș și dacă nu vrei lucrurile mură în gură.

Partea care mi se pare relevantă în tot acest proces este că Manson te liniștește destul de repede, pentru că pare aproape de tine într-un fel în care îl percepi ca pe un om pățit și un pic înțelept. Merită să dai o șansă revistei lui mai groase denumită The Subtle Art of Not Giving A F*ck: A Counterintuitive Approach To Living A Good Life. Nu te va impresiona ca un statement științific, nu te va marca ca un longread de la niște specialiști, nu îți va schimba viața ca un Bildungsroman citit în adolescență, însă te va mângâia și te va ajuta să te mângâi și singur, odată ce ai terminat cu ea. Îți va aminti să nu amâni prea mult evaluarea relației tale cu durerea, să nu fugi de responsabilizare, pentru că asta te face de fapt să te simți bine, să alegi conștient valorile pe care le urmezi, să nu îți furi căciula singur cu diverse decizii proaste, să te oprești cu victimizarea (citându-l chiar pe Ryan Holiday și buna lui vorbă: outrage porn)... din astea. E ca o conversație mișto pe care o ai cu prietenii tăi înainte să se îmbete toată lumea, când vorbești despre chestiile de care îți pasă.

FRAGMENT

La scurtă distanță după introducerea cititorului într-un mood introspectiv, în care să înceapă să reflecteze la faptul că nu e nimeni atât de special și că trebuie să își aleagă pentru ce să sufere în viață, Mark explică cu blândețe:

We suffer for the simple reason that suffering is biologically useful. It is nature's preferred agent for inspiring change. We have evolved to always live with a certain degree of dissatisfaction and insecurity, because it`s the mildly dissatisfied and insecure creature that`s going to do the most work to innovate and survive. We are wired to become dissatisfied with whatever we have and satisfied by only what we do not have. This constant dissatisfaction has kept our species fighting and striving, building and conquering. So no - our own pain and misery aren`t a bug of human evolution; they're a feature. [...] The solution to one problem is merely the creation of the next one. They merely get exchanged and/or upgraded. [...] Negative emotions are a call to action.

Soothing, isn`t it?