Spectacolele lui Adrian Tibu

Spectacolul care ți-a schimbat viața (sau măcar o parte din ea)

Trebuie să îți mărturisesc că au fost două spectacole care au avut o contribuție semnificativă asupra destinului meu. Ioi, cum sună asta! Primul dintre acestea a fost o joacă exuberantă, o probă la un opțional de limba engleză coordonat de Becka, voluntar Peace Corps din SUA, în clasa a IX-a, la liceu. E vorba de The Odd Couple al lui Neil Simon. A fost primul meu contact cu teatrul, pentru că ai mei nu m-au dus la vreun spectacol, iar eu singur nici atât nu m-am dus. Mi-a plăcut foarte mult, din vanitate. Am avut un rol pe scenă, în fața școlii, am fost aplaudat, iar pentru un adolescent miop și cocoșat ca mine a fost un boost de încredere incredibil. Curios după acest experiment, am vrut să văd cum arată un actor profesionist pe scenă și am avut noroc ca primul spectacol la care să îmi fi luat bilet să fie Othello!? al lui Andriy Zholdak, la Naționalul din Sibiu. Până și azi acest spectacol rămâne pentru mine unul dintre cele mai bune din toate timpurile. A fost extrem, îmi aduc aminte și acum salturile Desdemonei în toate obsesiile și fanteziile regizorului, care a reinventat un discurs scenic, de o sangvinitate năucitoare. Acest spectacol m-a schimbat în dragostea față de teatru.

Un spectacol văzut din întâmplare

Cred că era în 2006, când lucram la logistică în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. Am vrut să mă refugiez de toate bagajele pierdute în aeroporturi și aveam nevoie de o pauză pentru a o putea lua de la capăt, așa că m-am ascuns în sală. Habar nu aveam ce spectacol era programat, dar era întuneric și puteam sta într-un fotoliu confortabil fără să mai urle cineva că i-am distrus viața. Și aproape că nu am mai plecat de uimire: era un Kafka, non-verbal, dar cu dansatori japonezi de butoh. Mai țin minte doar teatrul, Theatre Asou.

Spectacol salvat de scenografie

Nu am cunoștințe decât de spectacole sau regizori care au fost distruși de scenografie.

Spectacol plăcere vinovată

Cred că Familia Fără Zahăr în regia lui Radu Apostol - un spectacol foarte bun, de altfel. Doar că bucățile acelea muzicale super cheesy mi-au rămas în minte multă vreme și mă trezeam fredonând „în această seară suntem familia lipsită de orice îndulcitori și coloranți, care n-are aditivi și nici amelioratori, lalalalala”. M-au urât toți din jur pentru această serenadă.

Spectacol care te-a frustrat sau complexat

Gătind cu picioarele de Veronica Gonzalez. Din acest motiv îl și aduc la Sibiu. Să vadă toată lumea cât de inovator poate fi teatrul de animație și ce poți face dintr-un deget. Că altfel ne tot plângem că nu avem resurse sau că teatrul pentru copii e prea facil. Și ca atare m-a frustrat odată pentru că nu avem actori atât de degajați, și totodată, pentru că nu credităm la adevărata valoare această artă a mânuirii păpușilor.

Muzica dintr-un spectacol pe care ai pune-o pe soundtrack-ul vieții tale

Idiotul (regia Andriy Zholdak).

Spectacolul pe care l-ai văzut de cele mai multe ori

În cazul meu poate fi frustrant, fiindcă stau la repetiții și ajung să văd de atâtea ori un spectacol, încât uneori nu mai pot sta în sală. Dar îți revii: cred că spectacolul pe care l-am văzut de cele mai multe ori e Faustul lui Purcărete.

Spectacol care te-a făcut să-ți fie frică

Pot să numesc mai degrabă o situație tot mai des întâlnită? Atunci când actorul uită să își pornească lavaliera, iar toți ceilalți sunt amplificați, iar unul nu.

Cel mai bun spectacol despre adolescență

Mi-a plăcut foarte mult The History Boys de la Excelsior, care are un repertoriu chiar foarte mișto pe această zonă. Mergeți acolo!

Un decor în care ai vrea să te muți

Frigiderul Adei Milea din Apollodor, haha!

Ultimul spectacol văzut

Regulile Jocului (regia Yann Verburgh), un must see.

***

Festivalul Tânăr de la Sibiu are loc între 2 și 11 noiembrie. Pentru a te descurca prin cele peste 40 de evenimente, aruncă un ochi pe site-ul festivalului.