SYT #3: o perspectivă exterioară

La ora 18:30 e aglomerație în curtea de la Rezidența Scena9. Mă așez pe scări să fumez o țigară în timp ce încerc să descompun dinamica din jurul meu cât să înțeleg ce se întâmplă, dar nu am nicio șansă. Sunt înconjurată de adolescenți agitați, iar fashionwise mă simt pe instagram, ceea ce mă ține interesată vizual. The cool 90's are back. Aproape toți pare că se pregătesc de un casting pentru Friends, sezonul 11. Geci colorate de trening, tricouri simple albe like you don't care, pantaloni în carouri de parcă Britney Spears got all feminist in baby, one more time și mulți adidași care sigur fac parte dintr-un catalog de ediții limitate. Și doar mă gândesc unde o fi H&M-ul lor? Și de unde îmi iau și eu un tricou din ăla cu Marilyn Monroe din perioada brunetă și încă fără operațiile estetice? Nu am întrebat ca să nu fie hiperevident cât de outsider sunt.

Atmosfera e informală, dar un pic stângace. Niciun zâmbet nu e dus pănă la capăt din cauza emoțiilor. E vineri seară și cam așa se pregătește să înceapă ediția a treia din Showcase Young Talent.

Copiii se adună în sală pentru momentul de deschidere și ascultă cele câteva cuvinte ale organizatorilor. Pe pereții încăperilor sunt expuse fotografii, colaje sau proiecte multimedia. Sunt lucrările celor de la Photo și Visual Arts & Mixed Media. Momentul cel mai dificil social vine atunci când toți sunt rugați să se prezinte. Bâlbâieli și ă-uri înghițite. N-ai cum să nu îți ții și tu respirația împreună cu ei.  

Într-o țară unde sistemul de învățământ se aseamănă mai degrabă cu o linie de manufacturare en gros decât cu ceea ce ar trebui să însemne o educație eficientă și o formare responsabilă a individului, oportunitățile de dezvoltare personală și profesională ale elevilor vin aproape exclusiv din activitățile din afara școlii. Showcase Young Talent, SYT cum îi spun apropiații, este minifestivalul (durează doar un weekend) care face shoutout tuturor artiștilor români din artele vizuale pentru care achiziția de alcoolul este probabil ilegală.

Ce are SYT special? Faptul că este interdisciplinar. „Mamă, frate, uitasem că există și altceva mișto în afară de filme” zice un puști holbându-se impresionat la un colaj tare al Luciei Călin de la Visual Arts & Mixed Media. Până la urmă, există Ideo Ideis pentru teatru, Lets go Digital (din cadrul TIFF) și Super pentru film. Dar cu ocazia unui weekend pe an, tinerii au șansa asta rară de a interacționa și cu alte tipuri de chinuri creatoare, cu alte produse, cu alte probleme și cu alții de vârsta lor care simt artă. Și asta ajută. Îmi amintesc de Massimo Bottura, poate cel mai apreciat bucătar al lumii din 2015 încoace, care a povestit că dacă soția lui nu l-ar fi plimbat pe vremea când locuiau în New York la toate expozițiile de artă contemporană, cu siguranță nu ar fi avut inspirația să reinterpreze bucătăria italiană tradițională în felul foarte conceptual în care a făcut-o. Și a recunoscut că el singur nu ar fi știut să iasă din bucătărie și să caute inspirație în arta vizuală. Așadar SYT este o altă doamnă Bottura și, din perspectiva participanților, treaba e destul de relaxată și stă cam așa: expui lucrările/ joci rolul/ ți se proiectează filmul și apoi primești sfaturi de la curatori în cadrul mai multor discuții de grup. Ambele activități ale weekendului sunt esențiale.

Pentru un adolescent aproape fără resurse ocaziile să scoți produsul din cadrul personal al laptopului din dormitor sunt foarte rare. Să vezi cum interacționează alții cu ce ai gândit tu înseamnă că l-ai mai gândit încă o dată. Cu ochii altuia. Curatorul nu face decât să ducă totul și mai departe. Aduce în discuție viitorul, aspectele practice, contextul cultural românesc, potențialul financiar al meseriei, sistemul de învățământ universitar și multe altele. Un compendiu de informații pentru care și eu care am asistat la câteva discuții sunt foarte recunoscătoare. Bobi Pricop (SYT Drama), Nicolae Constantin Tănase (SYT Shorts), Mihai Barbu (SYT Photo) și Eugen Rădescu (SYT Visual Arts & Mixed Media) sunt înțelepții acestui weekend.

O parte din adolescenți au fost la cel puțin încă o ediție. Și progresul și dezinhibarea în fața publicului se vede. Atât organizatorii cât și curatorii observă în ei beneficiile evenimentului. Iar pentru cei care sunt pentru prima dată într-un astfel de context, impactul e și mai mare. E încurajator să înțelegi că există o comunitate în jurul intereselor tale, că sunt oameni cărora le pasă și sunt dispuși să te asculte.

Îmi amintesc discuția despre dacă merită să pleci din țară sau nu dacă vrei să fii filmmaker. O bună parte dintre cei de la Shorts au recunoscut că nu vor să rămână aici, nu neapărat pentru că UNATC-ul nu ar fi o școală destul de bună, ci pentru că simt pur si simplu că sunt prea puțini cărora le pasă de artă cât să își facă un viitor. După cum a spus o fată: „mediul cultural e mai sărac decât bunicii mei de la țară”. Chiar dacă timpul e scurt la SYT, atmosfera asta de gașcă se instalează repede. Cu ocazia fiecărei adunări te simți în curtea liceului și entuziasmul e molipsitor. Chiar dacă nu faci parte dintre ei. 

Din păcate, publicul bucureștean a fost reprezentat din mine și alți puțini. Și nu prea înțeleg de ce. Am avut acces gratuit la toate evenimentele: expoziția de la Rezidența Scena 9, proiecțiile de scurtmetraje și cele trei piese de teatru. Și pentru noi, adulții, ocaziile de a avea acces atât de direct în lumea creativității adolescentine sunt foarte rare. Sau greu accesibile. Dar SYT nu e așa, e în centru și în weekend.

Și cred că tindem să ne uităm pe noi la vârsta lor sau pur și simplu să subestimăm inteligența și puterea creatoare a celor tineri. Dar intuiția artistică e mare și mai ales lipsa de inhibiții artistice e impresionantă. Sincer cred că asta e ceea ce pe noi ne poate inspira cel mai mult. Să vedem cum funcționează mințile celor care încă nu s-au lăsat căzuți în structuri și așteptări sociale. 

Mihai Barbu a zis-o cel mai simplu și fain „timpul petrecut cu ei a fost parcă prea puțin” și cred că așa e SYT pentru toată lumea: minifestivalul ce ar fi frumos să nu mai fie mini.

***
Lucrările artiștilor de la primele ediții cât și alte detalii găsiți pe SYT.