Teona likes: Chat cu Enko

T: cum te-ai apucat de desenat?
E: cum cum
nu știu, nu m-am apucat propriu-zis niciodată de desen
dar nevoia de a materializa e de când am amintiri
și oricum, am renunțat la desen. experiența de a fi într-o instituție în care creativitatea e standardizată mi-a fracturat entuziasmul altruist al creației
T: de unde enko?
E: numele meu până să fie recent românizat era scris Pancenko
T: ce voiai să te faci când o să fii mare? sau ce vrei, că încă nu ești
E: acceptat :))
acum, nimic
fac cam mereu ce vreau să fac și îmi ajunge, ca urmare a realizării faptului că nu există să fii acceptat
T: dar ca meserie, când erai mai mic, nu te gândeai la nimic anume?
E: nimic. aveam prezentul ca problemă
și-mi ocupa tot timpul
de gândire
T: cum a fost liceu' pentru tine, ca experiență?
E: oscilații severe între timiditate, anxietate și nesiguranțe
și teribilism anarhic
în a 10-a am căpătat cumva creier și am realizat că sunt și eu un om, atunci a apărut un fel de conștiință de sine
a fost o perioadă bizară, am fost pe rând tot ce-mi imaginam că alții ar vrea să fiu. am emoții mixte vizavi de amintirile din liceu. eram singurel, nu prea mă lipeam de nimeni. a fost un etern proces de formare care s-a oprit târziu, prin a 12-a
T: pictai mult în liceu?
E: deloc, în a 12-a am descoperit ca pot face asta
T: și până atunci cu ce te ocupai?
E: cu a ințelege lumea asta și mai ales a mă înțelege pe mine. lungi perioade depresive urmate de perioade teribiliste și anarhice. testam realitatea, cât de departe pot să ajung, în interior și în exterior
T: credeai în dumnezeu?
E: destul de des dialogam dar în general încheiam discuțiile prin injurii. nu s-a purtat prea frumos cu mine în perioada aia. eram supărat pe el
T: de ce?
E: eram suparat că nu se purta frumos cu existența mea, mă simteam total singur
T: și cum te-ai apucat de pictat?
E: în a 12-a m-am mutat la pictură murală unde am dat de o profă super, doamna Chifu. m-a lăsat să fac ce vreau. doar mi-a dat niste direcții fără să intervină foarte mult. experiența mi-a redeschis o ușă pe care am închis-o undeva pe drumul devenirii mele, ușa spre creativitate

T: ce cărți îți plac?
E: best of?
T: da
E: însemnări din subterană - dostoievski
cioran - pe culmile disperării
orwell - 1984
camus - străinul
biblia?
astea-s
T: filme?
E: orice de Lars von Trier, orice de Richard Linklater, orice de Todd Solondz
T: și muzică?
absolut de toate dar
formație care tot nu dispare de un an din a-mi fi favorită e Radiohead

T: ai avut vreodată o muză?
E: nu
T: te inspiră anumite lucruri?
E: nu
adică, eu am o nevoie generală și continuă de a face chestii
un entuziasm creativ necanalizat
asta e de fapt, și pictura nu e totul
e doar un alfabet pe care uneori îl folosesc
T: cand îți vine să pictezi?
E: mereu
T: și acum ce faci, cum te-ntreții?
E: păi in ultimele luni
am scris și regizat un film care o să aibă premiera pe 24, acum
am expus ce mai pictez, făcut muzică
făcut un documentar cu doi prieteni despre satele părăsite din transilvania
operatorie și scenografie la diverse filme
T: ce film?
E: facebook.com/oficialdristor
T: despre ce e filmul?
E: nu vreau să raspund eu la asta
T: te întreb pentru interviu, ca să teasuim cititorii
E: păi ăsta e răspunsul meu pentru cititori
să-mi zică ei despre ce e
de fapt, nu mie, ție sau oricui
pot să spun despre film că maniera abordată e una neconvențională, conține momente pur teatrale contrastate de momente pur cinematografice
este o comedramă, un realism absurdizat

T: 3 cuvinte care îți vin în minte când te gandești la tine
E: dragoste, entuziasm, brutalitate
aaa și la întrebarea anterioară, cu ce mai fac, m-am apucat de o serie de portrete, o să mă joc și cu fotografia, ceva ce n-am abordat până acum
și, legat de picturi
budismul mi-a concretizat realitatea zonei din care pictez
una impersonală
văd lucruri, văd lucruri în lucruri și atât. când văd, mă entuziasmez, intru într-un catharsis și materializez ceva străin egoului meu
pictez folosind fluturii din suflet ca motor
dintr-un entuziasm al conștientizării conexiunii mele cu universul, dintr-o comunicare cu universul, de acolo îmi vin direcțiile pe măsură ce pictez, așa primesc ce trebuie să fac
și a picta e pentru mine una din cele mai spirituale experiențe pe care le pot simți
aia e muza mea, informațiile care plutesc în conștiința universului și, prin pictură, am acces la ele

T: dac-ai putea să ieși la o cafea cu un pictor pe cine ai alege și de ce
E: cum adică c-un picior?
piciorul cuiva? al cui picior aș alege?
aaaa pictor. hmm, Dali, doar așa, să mă conving că nu se ia în serios și să-l întreb cum reușește să nu se dea de gol
T: răspunde și la întrebarea din capul tau, că îmi place
E: aș ieși cu piciorul meu la cafea, doar așa, că n-am făcut asta niciodată și poate e cazul

--
Sâmbătă 18 ianuarie, de la ora 19, poți să vezi picturile lui Enko la Galeriile Williams (Mircea Vulcănescu 57).