Teona likes: Monștrii expansivi ai lui Alex Gross

Picturile lui Gross sunt despre fete frumoase cărora le mai iese din când în când câte-un monstru colorat și sâsâitor din ochi. Și nu în ultimul rând, picturile lui Gross sunt despre surprize. Dar nu tocmai plăcute.

Cea mai veche creație de care își amintește e pictată pe lemn. El stă pe un leagăn și are un speech balloon deasupra capului. Înăuntru e pictat, ca un trofeu, capul tatălui său. Care are perciuni prea lungi să încapă în balloon. Se poate spune că avea probleme să păstreze lucurile încadrate într-un spațiu bine conturat. 

De mic era pasionat de reclame: oameni perfecți, zâmbete perfecte, mesaje extaziate și toate problemele rezolvate armonios, prin apariția plină de sclipici a produsului. Așa că a început să și picteze despre ele. Dar în lumea perfectă și echilibrată a reclamelor, adăugă mereu un intrus: un șarpe strâns încolăcit pe talia femeii cu bucle blonde și dinți-perlă, un vierme ieșind din mărul Iphone-ului, sânge curgându-i din nas modelului Louis Vuitton și riduri pe fața sirenei din logo-ul Starbucks.

Înafară de satirizările reclamelor, Gross se ocupă și de treburi mai serioase. Femei cu corp de păun, super-eroi plini de vicii și depresii, capete de ciclopi răsărind din râuri pline de oi stilizate și iubiți care niciodată nu se privesc în ochi. În spatele întregului pamflet al lui Gross, se poate observa ceva care parcă te pândește. Privirea gravă a caprelor, expresia inefabilă a lunii care apare dubioasă printre nori și chinezoaicele cu jumătate de față ascunsă în pământ te fac să te uiți în spate, să verifici dacă nu cumva se holbează la tine o omidă în costum.

Alex Gross are publicate deja două albume, Discrepancies și The art of Alex Gross. O pictură de-a lui este album cover pentru 23 al trupei Blonde Redhead și altă pictură copertă pentru cartea After Dark a lui Haruki Murakami. În Discrepancies, multe dintre picturi au în centru un cuplu pe fundal destul de apocaliptic. Dar o apocalipsă poetică, melancolică, plină de femei timide în cearceafuri, zepeline, țapi și combinații fatale între corpuri de aranhide și capete de bărbați eleganți. Restul picturilor din album aduc oarecum a versuri Iggy Pop. Bombe de energie aproape violentă și inevitabil câteva triste; dar cizelate ca de un fum din ăla înecăcios și colorat de început de concert, ca să nu-ți dai seama că te-ai întristat.

Heaven it shines in the dawn's early light
In a movement out in the brush
Far out!
Watering graves of the people who read in the book
Of forbidden content
Tragedy!

In a gentle way hear the angry hills
In a gentle way hear them laughing

***
Alex s-a născut în New York. A încercat câțiva ani să cânte prin baruri dar nu i-a ieșit. Îl inspiră Radiohead, Herman Hesse, W. Somerset Maugham, George Orwell și cărțile de tarot. Prin 2000 s-a pierdut 2 luni prin Japonia, căutând reclame japoneze vintage.

Mai mult Gross.