The Fly, ăla cu covoarele

Mădălina Moraru | 06 Mai 2013

Cosmin-Ionuț Iluc are 21 de ani și vrea să se facă inginer. Între timp face stenciluri.

Își zice The Fly. Nu se crede nici acum vreun soi de artist, cu toate că a dat de înțeles asta cu fiecare perete din țară pe care și-a pus amprenta, încă din 2010. Face stenciluri. Adică decupează o idee, o lipește de-un viciu, apoi o dă cu praf de zâne.

Ce-i cu musca și de unde a apărut de-ți bâzâie așa tare pe creier?

Hm, musca îmi bâzâie în cap de vreo trei ani . La început musca țețe și pe urmă The Fly. Mi se potrivește și ideea Zburătorului din mitologia populară românească, a spiritului cel rău. Dar pentru că mă împrietenisem cu The Monk din București și The Orion din Timișoara, preocupați și ei de graffiti, a trebuit să adopt și eu un „the”.

De ce ne-ai ucis pereții?

Prin kill mereu m-am referit la a-i desena, a le da, de fapt, viață pereților comunizați, gri și triști. Am încercat să-i compar pe cei care fac asta cu criminalii adevărați, pentru că multă lume se leagă de grafferi, de street artists, că mânjesc pereții, că-i distrug. Probabil de asta prima oară când am încercat să desenez m-a și prins poliția.

Cinematografe și stadioane. În rest pe ce-ai mai măzgălit?

Bine spus măzgălit. De vreo doi ani merg la un festival de street art, din Timișoara, în rest am mai desenat în cadrul concursurilor din Iași, București și Cluj. Iar pe lângă asta am făcut și destul de multe tablouri care au ajuns în casele oamenilor, asta când nu le-am desenat direct pe pereți.

Câte role de scotch ai masacrat până acum?

Destul de multe, chiar nu le-am ținut numărul. Sunt puțin dezamăgit de mine. Fiind mai ecologist din fire, n-am prea fost prietenos cu natura, pentru că folosesc extrem de multă hârtie la fiecare desen.

Ideea a fost mică, cât o muscă, la-nceput. Dacă mai crește ce faci cu ea, unde o ascunzi?

Nu vreau s-o ascund. Dimpotrivă, vreau s-o vadă cât mai multă lume, să o cunoască, așa că o să o las să aterizeze pe tricouri. De asta am început să folosesc și elemente din folclor, cele care tuturor li se par învechite și să le atribui un nou înțeles. Am renunțat și la pereți pentru moment.

Dacă mergi pe negativul fizic al unei imagini, pierzi pe drum din detalii sau ai mai mult control asupra lor?

La început foloseam imagini, pentru portrete sau alte schițe, dar încerc să fac stenciluri cât mai detaliate, din elemente care să compună o lucrare, acele amănunte care în mod normal nu s-ar putea face din spray, cu mâna liberă. În afară de prelucrarea pe propriu-zisă pe PC și decupat, nimic nu e greu de realizat în stencil.

Cum arată monștrii tăi? De unde au fugit și cum v-ați găsit?

Monștrii mei momentan sunt Doina, o robo-femeie îmbrăcată în port popular care dă de mâncare cloștii sale și puilor, într-o ogradă hi-tech. Și Bean, de la Subcarpați, cum va arăta el peste câteva sute de ani, cu barba și zâmbetul inconfundabil. Ambele creații sunt un soi de combinație dintre tehnologie și tradiție. În ceea ce-o privește pe Doina, ea a mai mers cu cei de la Subcarpați prin concerte, sub formă de animație.

Lucrezi după șablon, mâinii când ai de gând să-i dai frâu liber pe tubul de spray?

Am încercat să desenez liber, la mână, dar nu am nicio șansă și nu cred că voi desena vreodată așa. Mă mulțumesc să fac doar schițele pentru următoarele ilustrații pe foaie.

Ce are a face tradiția cu stencil-ul?

Practic nu au legătură, dar cred că motivele tradiționale se pot reproduce cel mai bine cu ajutorul stencil-ului. Îți permite să scoți în evidență detalii pe care altfel le-ai îngropa sub spray și nu s-ar mai vedea. Cred că mai ține și de faptul că sunt pasionat de istorie și am și călătorit foarte mult prin țară, așa am găsit simboluri tradiționale pe care a trebuit să fac cumva să le ilustrez, să le dau viață. Ca-n stencil, și-n tradiție baza-i aceeași, doar unghiul din care le privești e diferit. E prezentul.

Ce simboluri ascunzi sub broderia spartă, de macrameu?

Sunt multe simboluri ascunse, pornind de la coloane și până la romburi. Ca să nu mai zic de culori, fiecare are o semnificație. Până acum m-am jucat cu negru – nuanța belșugului și a pământului roditor – sau alb – culoarea morții, pentru că e și cea a oaselor. O să-mi ia ceva timp până le voi învăța pe toate și încă pe atât până voi ști cum să le ascund și mai bine înțelesul.

Cum se brodează cu pixeli?

Mai simplu decât s-ar broda de mână, pur și simplu compun o textură din pixeli, apoi atribui o culoare fiecăruia. Nu se știe dacă m-aș descurca să brodez normal, cum se făcea odată, încă n-am încercat.

Pin It