The Perks of Being a Wallflower

The Perks of Being a Wallflower e o poveste despre stângăcia de a spune ce ai în cap, despre îndrăgosteli îmbufnate și despre maturizarea care vine odată cu primele bătăi, primul sărut și prima beție după care nu te mai poți mișca. Toate astea sunt relatate cu migală și contrarietate, într-un Pittsburgh din anii '90, cu muzică și cărți perfecte pe fundal. Scris de Stephen Chbosky și publicat de MTV în '99, Perks a devenit un roman-cult care ține la naftalină, între pagini, o generație care când ieșea în oraș dădea din cap pe Smells Like Teen Spirit și Another Brick in the Wall.

Nu aveam în plan să mi-o cumpăr, aveam impresia că e altă încercare nereușită de De veghe în lanul de secară*. Dar când mama a găsit-o în buzunarul scaunului din avion și mi-a înmânat-o victorioasă, „ia uite ce-am găsit, e pentru tine”, n-am mai avut scăpare. Prima pagină era desenată cu pix albastru și semnată de adevărata stăpână a cărții, pe care am căutat-o pe Facebook, să i-o trimit înapoi. Nici până acum nu a răspuns la mesaj, poate c-a lăsat-o acolo intenționat. Între timp, am citit cartea în 2-3 zile și, după, am împrumutat-o la cel puțin alte 3 colege.

Personajul principal, Charlie, este aparent adolescentul timid, care nu iese în evidență, din mai toate filmele și cărțile de gen. Dar de fapt singura însușire comună cu șablonul de adolescent retras e neputința de a se adapta. În timp ce citeam, vizualizam corpul lui Charlie ca un mănunchi de bucăți de sticlă înghesuite printre oase de porțelan, acoperite de mușchi flasci și piele ca de pânză de păianjen. Pentru că pare că o să alunece în orice moment, fără să facă vreun zgomot sau să se apuce de ceva. Charlie asta inspiră mereu, că nu se poate ține pe picioare; și poate tocmai de-aia nu e capabil să vorbească cu alți oameni, pentru că l-ar întreba de ce alunecă și cum îl pot ajuta, iar el n-ar ști ce să răspundă.

După câteva săptămâni de liceu, Charlie e luat sub aripa lui Sam și a fratelui ei vitreg, Patrick, ambii a doișpea. Sam e frumoasă&deșteaptă deci Charlie pică în nas după ea din prima. Patrick e dăunător de extrovertit și de spontan, așa că își asumă rolul de „hey, o să mă iau la bătaie cu ăștia și după o să mă car, iar voi rămâneți să discutați cu ei”. În scurt timp, se creează o simbioză între cei trei, închegată de nopți petrecute în cerc, pe beznă, în care își scobesc gânduri și amintiri până dă sângele, și apoi se opresc brusc și se uită buimaci unii la alții. Niciunul dintre ei nu încearcă să-i consoleze pe ceilalți, tăcerea se întinde leneșă și ocrotitoare. În contrast cu nopțile lor parcă învelite într-o coajă translucidă de ou, cei doi frați îl introduc în grupul lor de prieteni, care dau petreceri Bowiene, la care se servesc brownies și shoturi cu nemiluita, care îl fac pe Charlie să se simtă cel puțin ciudat.

Pe lângă relația cu Patrick și Sam, Charlie are o legătură specială și cu proful de engleză, care îi recomandă cărți după care trebuie să facă eseuri; Salinger, Kerouac, Burroughs, Shakespeare, Camus, Fitzgerald. Fiecare carte citită e noua lui preferată și scrie eseu după eseu, acordându-le din ce în ce mai multă importanță, identificându-se cu protagoniștii, împrumutându-le din vocabular și principii.

Cartea e fracționată în scrisori cu tentă de jurnal, pe care le începe cu Dear Friend și le trimite unei persoane despre care nu ne zice nimic, în afară de ce reiese din primul paragraf al cărții:

Dear friend, I am writing to you because she said you listen and understand and didn’t try to sleep with that person at that party even though you could have. Please don’t try to figure out who she is because then you might figure out who I am, and I really don’t want you to do that. … I just need to know that someone out there listens and understands and doesn’t try to sleep with people even if they could have. I need to know that these people exist.

Scrisorile lui Charlie sunt un fel de experimente crude de anatomie, prin care se înțeapă și se zgârie intenționat, ca să vadă ce se întâmplă, cât de fluid e sângele, ce culoare are, dacă leșină sau nu. Tot el se și bandajează și adună după experimente, bolborosind niște înjurături mai mult amuzante decât agresive. Unul dintre experimente are loc, inconștient, când se îmbată praf și ajunge să se târască până acasă. Se simte vinovat și mizerabil iar scrisoarea de după e una dintre cele mai importante din carte, în care își despică motivul beției și beția în sine în patru, după care o ia de la început cu înjuratul.

Genul ăsta de abordare a maturizării, prin muzică psihedelică și cărți cu personaje care ți se aseamănă din atâtea puncte de vedere dar sunt un pic mai dure și un pic mai curajoase decât tine, poate părea naivă, sau epuizată. Dar Perks face ca schema să funcționeze, pentru că nimeni nu se plânge de nimic, toate personajele sunt asumate, fie că e vorba de o criză gen „și care-i problema ta dacă sunt gay” sau „te iei de prietenii mei îți sparg fața”. Da, e o poveste cu adolescenți liberi&miserupiști, care au dramatismul în sânge și în mișcări, dar își permit să zică and in that moment, I swear we were infinite fără să îți vină să-ți dai ochii peste cap și să doarmă în boscheți de rușine să intre în casă, iar dimineața să se trezească cu o față de erou martirizat.

La sfârșitul cărții, Patrick și Sam pleacă la facultate și evident, se lasă cu voci tremurate și „să nu uiți să-mi scrii, da?” întretăiate cu îmbrățișări luate în avânt. Charlie rămâne din nou singur, cu Asleep de la The Smiths pe repeat, și cu amprentele celor doi (mai ales ale lui Sam) împrăștiate peste tot. Talmeș-balmeșul nu e vindecat, dar ia altă formă, de la starea continuă de confuzie din cauza începerii liceului, la o stare de imponderabilitate asumată.

Sam: I’m going to do what I want to do. I’m going to be who I really am. I’m going to figure out what that is. But I will go poop too.

***
Fanii Perks au făcut un tumblr unde îi poți scrie sub anonimat lui Charlie, așa cum face și el în carte. Scrisorile Perksiene sunt peste tot pe internet, și chiar dacă nu toată lumea care le postează a citit cartea, măcar modul ăsta de scos năduful de adolescent revoltat funcționează. dear--charlie.tumblr.com

Cartea în original se găsește la Anthony Frost. A fost ecranizată anul trecut, în regia autorului (Stephen Chbosky), cu Logan Lerman, Ezra Miller și Emma Watson în rolurile principale. Editura Trei lansează la Bookfest Jurnalul unui adolescent timid în traducerea lui Constantin Dumitru-Palcus.

*De veghe în lanul de secară e locul 1 în Top 25 de cărți de citit până-n 25 de ani.