Tinerele din Spanţov, secretul meşterilor rudari

Aceasta avea să fie prima întâlnire dintre cei 3 designeri din București și ultimii meșteri rudari din comunitate.

Designerii le-au povestit meșterilor despre frumusețea loviturilor imperfecte și a urmelor care apar pe unde trec uneltele. Cei 5 rudari le-au arătat cum lucrează, le-au vorbit de meseria pe care o învățaseră de la bunici și au privit cu neîncredere noile idei de obiecte propuse. Multe din ele erau prea mărunte pentru uneltele meșterilor, care, împreună cu lemnul pe care îl folosesc în gospodărie, erau obișnuite cu alt soi de mișcări și lovituri. Ceea ce făceau ei trebuia să fie rezistent, linguri masive cu care să amestece în ceaun generații la rândul. Designerii, în schimb, vedeau lustre subțiri, cu lumină care profită de crăpăturile din lemn ca să traseze urme pe zidurile apartamentelor amenajate modern. Au stat câteva ore împreună în ziua aceea și au gândit boluri cu farfurii, copăițe transformate în rafturi, lustre și alte obiecte care se îmbinau frumos cu meșteșugul rudăresc.

Acesta era începutul unui proiect la care 3 tinere din comunitate se apucaseră să lucreze, într-un fel sau altul, de mai bine de 3 ani. Estera, Emilia, Cristina și asociația lor găsiseră o cale să transforme lingurile de lemn, mesele și scăunele pe care le făceau meșterii din comunitatea lor într-o afacere socială de design de obiect.

În 2012, cele 3 deschideau asociația Împreună pentru viitor în comuna Spanțov. Ce încercau ele, prin numele asociației și felul în care o gândiseră, venise în urma multor lecții primite în ultimii câțiva ani. Comunitatea lor săracă nu părea să aibă șanse de creștere economică, tot mai mulți copii renunțau la școală, iar tinerele erau convinse că implicarea oamenilor era soluția pentru a face, din lipsuri, vieți mai bune.

Estera, absolventă a Facultății de Relații Internaționale și Studii Europene, are experiență de 2 ani ca mentor educațional la Roma Education Fund și știe să lucreze cu copiii, să-i învețe despre asumarea identității, discriminare și importanța educației. Emilia a început să facă voluntariat în anul 2 al Facultății de Asistență Socială, iar apoi s-a angajat în proiectul „Împuternicirea femeilor rome pe piața muncii”, unde a învățat despre schimbări personale ce aduc schimbări pentru comunități. Cristina, colega ei de facultate, învață la masterul Grupuri de risc și servicii sociale de suport al Facultății de Sociologie, iar apoi aplică principiile în comuna din care provine. Împreună, cele trei inspiră tinerii din Spanțov să lucreze împreună și să-și schimbe comunitatea.

Au început cu susținerea Fundației PACT, organizație ce caută, în localități din sudul țării, oameni cu inițiativă, alături de care lucrează la dezvoltarea satelor și a micilor orașe ce au nevoie de sprijinul lor. Primele lor proiecte au fost campanii de susținere a membrilor foarte săraci ai comunității, după care a urmat construirea unui loc de joacă pentru copii. Pe parcurs, au strâns alături de ele 20 de tineri voluntari harnici.

Unul dintre proiectele Fundatiei PACT în care au convins comunitatea să se implice în 2013 a fost Identitate,tradiție, bunăstare locală, prin care au căutat obiceiurile specifice din Spanțov. Au descoperit că ceea ce asigurase mulți ani la rând traiul comunității, prelucrarea lemnului, dispăruse în ultima perioadă.

Rămăseseră 5 oameni, în Spanțov, care mai știau să mânuiască uneltele tradiționale.

Romii rudari, cum li se spunea, erau un soi nomad de meșteșugari. Ciopleau lemnul în formă de linguri, scăunele, mese ori alte obiecte casnice, le strângeau și le urcau în căruță. Își căutau cumpărătorii pornind din satul lor, trecând pe la comunele din împrejurimi, iar uneori ajungeau departe cu căruța încă plină. Căutările erau nesigure, iar cumpărătorii ofereau de multe ori, în loc de bani, produse la schimb – făină, tărâțe sau altele de prin gospodării. Treptat, meșterii rudari din Spanțov au dispărut, iar Nea Ion este singurul, din cei 5, care mai pornește în călătoriile de 2-3 săptămâni pe care le făceau bunicii lui.
Cele 3 tinere au descoperit că meșteșugarii încă lucrează lemnul cu unelte vechi, ce-și păstrează numele curioase pentru că nu se mai găsesc de vânzare prin magazine. Sunt tesle, scoabe, bărzi – unelte din fier, rudimentare și cu tăietura grea, ce lasă adâncituri în lemn, un soi de hartă a loviturilor ce au format obiectul. Departe de finisajul perfect al lingurilor și al mobilei pe care le cumpără oamenii pentru casele lor și un alt motiv ce îi împiedica să vândă prea multe produse.

Alături de consultanții fundației PACT și cei 20 de voluntari, cele 3 tinere au gândit un proiect ce a câștigat în 2013 competiția Idei din Țara lui Andrei, prin care meșterii aveau să lucreze alături de tineri artiști și designeri din București, ca să creeze obiecte ce se apropie de nevoile oamenilor din orașe.

Meșterii s-au apucat de încercări la câteva zile după ce designerii plecaseră din comunitate. Nea Ion, cel mai priceput dintre ei, s-a hotărât asupra unui obiect și a început: a ales lemnul, a luat uneltele și le-a mai modificat pe ici, pe colo, știind deja că nu erau perfect potrivite pentru loviturile cu care avea să lucreze. Nu părea să fie greu, dar trecuse mult timp de pe vremea când nu știa, în detaliu, ce-avea să se întâmple atunci când unealta lovea lemnul.

Când a arătat soției bolul cu fund rotund ce stătea perfect pe platou, ansamblu ce ieșise așa cum meșterii îl gândiseră împreună cu cele 3 tinere de la București, ea l-a privit râzând. I-a spus ceva ce nu-i mai zisese niciodată, că nu voia să le vândă, ca să le păstreze în casa lor. Iar nea Ion a început să privească și el cu mândrie meșteșugul.

Pentru Street Delivery, unde Împreună pentru viitor participase și în urmă cu un an, alături de Fundatia PACT, designerii au propus Esterei, Emiliei și Cristinei o instalație: meșterii au lucrat peste 300 de linguri din lemn de plop netratat, de dimensiuni diferite, pe care designerii le-au aranjat într-un soi de perdea, ce permitea vizitatorilor să-și plimbe mâinile printre ele. Ca să simtă diferențele de scară și de textură a muncii rudarilor din Spanțov și să asculte sunetul lemnului lovindu-se de lemn.

În timp ce meșterii încearcă noi obiecte, fundația PACT lucrează alături de asociație și dezvoltă planul de afaceri și de marketing al proiectului, pentru a găsi clienți și a crește potențialul micii afaceri. Iar Estera, Emilia și Cristina susțin meșterii și designerii, căutând căi pentru a transforma amprenta proiectului din Spanțov, crăpăturile din lemnul lustrelor sau urmele neșlefuite dintr-un bol, în dezvoltarea comunității lor.