Victor Fota: de la agonie la iconoextaz

Pentru Victor, pasiunea pentru frumos a început încă din școală, unde a studiat vioara, dar făcea în paralel și ore de desen. Profesorul lui de pe-atunci, sculptorul Mihai Marcu, l-a observat și l-a încurajat să urmeze artele vizuale. Așa că dintr-a 5a până într-a 12a a studiat la Liceul Nicolae Tonitza din București. A devenit pasionat de istorie și așa a ajuns student și în prezent masterand la UNARTE, la secția de Conservare și Restaurare. Pictura s-a metamorfozat firesc în activitatea cea mai plăcută, sprijinită tehnic de tot ce învățase în facultate.

Până va ajunge most wanted la licitațiile de la Sotheby’s, Victor poate fi găsit colaborând cu Cooperativa de Artă și în expoziții la Galeria Imbold.

Vorbește-mi despre tine: cine e Victor și de când pictezi?

Pictura am început-o din pură pasiune la sfârșitul anului I de facultate. A fost un răspuns la restaurare, unde știința e mai prezentă decât arta. Practic, am avut două influențe: tehnica picturii vechi și știința, extrem de prezente în lucrările mele momentan. În școală nu am studiat tehnica uleiului, așa că am învățat-o singur din cărți și prin multe experimente. Sunt 4 ani de când ma joc cu această tehnică și încă descopăr lucruri noi; am adoptat tehnica flamandă, cu suprapuneri de culoare și glasiuri pentru a ajunge la rezultatul propus.

Pentru următoarea expoziție de pe 18 octombrie la Galeria Imbold am pregătit o serie de lucrări cosmogonice, care au ca și concept geneza și comportamentul materiei și energiei. Titlul expoziției e Realitatea prin rațiune, adică viziunea observatorului prin rațiunea personală și mai ales colectivă. Rațiunea colectivă se referă la comunitatea științifică, iar cea personală evident la procesul de gândire al individului, în cazul de față eu.

Ți se pare că ai nevoie de o conexiune spirituală ca să poți înțelege mai bine pictura bisericească sau e mai mult o lecție de istorie? Totodată, ce sfânt ți se pare reprezentat cel mai interesant?

Depinde în mare măsură de ceea ce cauți în pictura religioasă. Pictura religioasă (în special cea murală), are în mare parte rol didactic pentru a-l educa pe cel ce o privește. Ca restaurator, eu văd straturi de culoare și materialele constituente ale acestora. Nu mă interesează aspectul iconografic, dar îmi place știința din spatele tehnicii și a materialelor. Principiile restaurării se aplică identic și în cazul picturii laice și a celei religioase. Deci poate să fie orice fel de pictură, însă la noi în țară cea mai mare parte a patrimoniului cultural de până la sfârșitul secolului XVIII constă în pictură religioasă în diverse tehnici.

Reprezentarea cea mai complexă cu care iconografia încă are probleme este cea a Sfintei Treimi, care prezintă probleme din cauza abstracționismului. De ce? Căci în cazul ei, creativitatea omului a avut cea mai multă influență, reprezentarea Tatălui, Fiului și Sfântului Duh sub aceeași formă, însă totodată diferiți.

Unde simți că e punctul în care backgroundul tau de restaurator se regăsește în picturile tale - tematic, cromatic, tehnic?

Din punct de vedere tehnic, pe mine m-a influențat tehnica flamandă de pictură în ulei combinată cu tempera. Estetic, am adoptat aspectul acela de „colaj” pe care îl au picturile gotice și bizantine. Tematica este bazată în mare parte pe principii din fizică și alte discipline ce se bazează pe metoda

Cum arată colțul tău de atelier? Ce muzică e în playlistul perfect pentru pictat?

Pictez acasă, la etajul 10, în sufragerie mai exact, unde mi-am pregătit un spațiu de lucru. Din balcon se vede intersecția Baba Novac și șos. Mihai Bravu și există un zgomot continuu de mașini și sirene. Pentru mine muzica perfectă de lucru este cea electronică: techno și psy trance. O să menționez un singur nume: Dusty Kid. Pentru mult spor abuzez de volumul muzicii și de cafea.

Povestește-mi cum a apărut colaborarea cu București Optimixed.

București Optimixed e proiectul galeriei Imbold, galeria cu care colaborez de 2 ani aproape. Andrei Toader (Argaetic), Alexu Toader și Alexandra Bujeniță sunt cei responsabili pentru colaborarea mea cu cei de la București Optimixed. Proiectul a constat în alegerea a două fotografii realizate de Cristian Vasile (din spatele Bucuresti Optimist) pe care artiștii au intervenit prin mijloace proprii, fie digital, fie tradițional. Eu am intervenit cu ulei peste fotografia printată. 

Cum găsesti culoarea, sau te găsește ea pe tine?

Eu o găsesc pe ea. Culoarea e relativă, într-un fel apare pe paleta și altfel în momentul în care ajunge în tablou. Prin juxtapunere sau suprapunere, se schimbă, deci trebuie dinainte să-mi imaginez ce culoare caut iar prin aceste combinații să ajung la acel rezultat.

Recent am văzut expoziția Golems a lui Adrian Ghenie la Pace Gallery în Londra, concentrată în jurul lui Charles Darwin. Cum crezi că ar arăta versiunea ta?

Deja am o lucrare pe care am început-o anul trecut și am finalizat-o acum 3 luni în care tema centrală este evoluționismul. Se numește Crystallization of the selfish gene și este bazată pe cartea The Selfish Gene a lui Richard Dawkins (unul dintre cei mai mari apărători ai evoluționismului, momentan), și o recomand cu plăcere. Darwin explică în teoria lui modul cum viața de pe pământ a evoluat după apariția ei, după creație. Probabil ca va exista o serie de picturi exclusiv cu acest subiect în care voi aborda latura științifică a creaționismului.

În atelierul cărui pictor ți-ar fi plăcut să poți trage cu ochiul?

Din trecut - Atelierul fraților Van Eyck, din motive istorice. Contemporan străin - Alex Grey. Contemporan român – Roman Tolici. Îmi place Tolici pentru calitatea picturii și viziunea sa deosebită, niciodata plictisitoare. Tehnica pe care o abordează este cea flamandă, asemanatoare cu cea pe care o practic eu și pe care o respect foarte tare.

Dacă n-ai picta, ce-ai face?

Cu siguranță restaurare de opere de artă. Și ca să dau și un alt raspuns, nu atât de evident și din alt domeniu, probabil cercetare științifică.

facebook.com/victorfota
behance.net/victorfota