Vocea străzii #rezistă

300.000 de oameni văd: „Vă vedem” și o pereche de ochi care clipesc pe 7 etaje din cel mai mare bloc de la Piața Victoriei. În ambulanța veterinară din care se proiectează e un du-te vino continuu, doar un nene își sprijină calm bocancul de lada cu aparatură, ca să se-ncălzească la un reșou. El le-a împrumutat celor de la Aural Eye proiectorul de 20.000 de lumeni, cu care, duminică noapte, proiecțiile video s-au văzut blană.

În primele două zile, cei de la Aural Eye nu făcuseră rost de un proiector care să facă față misiunii. Cel cu care au venit vineri era de indoor, pentru proiecții la partyuri, și nu răzbea în lumina și la dimensiunile pieței. Pe Guvern nu se putea proiecta, coloanele sunt foarte luminate, doar lateralele sunt libere, dar acolo sunt copaci. Cea mai bună soluție era să proiecteze de pe blocul Pepsi pe blocul Dero. Au găsit inclusiv un apartament de închiriat pe care îl puteau folosi în bloc dar nu le-a răspuns nimeni la telefon așa c-au apelat la soluția de back up, mai puțin safe, de a proiecta chiar din piață. O prietenă a lor, medic veterinar la Pet Stuff, le-a pus la dispoziție ambulanța pe care clinica o folosește pentru urgențe veterinare, și așa au ajuns să facă proiecțiile chiar din parcarea din față de la Mega Image.

Mesajele de pe bloc au fost primite cu mare entuziasm în piață vineri și i-au făcut celebri instant. La România TV, Ion Cristoiu și Victor Ciutacu au discutat intens pe tema „cine le-a dat lasere?”, și au ajuns la concluzia că ori multinaționalele, ori Renato Usatîi, politicianul mafiot din Moldova, fugit la Moscova, și care îl susține pe Iohannis. În realitate, abia duminică s-au făcut proiecții cu lasere în piață, pentru că până atunci au fost doar cei de la Aural Eye, care fac proiecții video, conectând un proiector la un generator și un laptop. Pe adresa pe care au dat-o pentru dedicații – altaintrebare@auraleye.studio – le-au venit sute de sugestii și poze cu pancarte din piață. Și-au petrecut zilele lucrând la tehnic și grafică, și nopțile proiectând ce au lucrat. Spre deosebire de ce fac ei de obicei, proiecții complexe care necesită mult artwork și îndemânare tehnică, cele din piață au fost simple, mesaje c-un pic de grafică, mai greu a fost cu alegerea lor. Vorba aia, românul s-a născut copywriter.

Ca să meargă treaba, s-au organizat rapid. O prietenă s-a ocupat cu trierea mesajelor pe categorii, un prim filtru, apoi împreună le-au ales pe cele care li s-au părut bune pentru piață. Au mers pe mesaje puternice, dar care să incite la colectiv, nu la animalizare colectivă, așa că le-au eliminat pe cele cu atacuri la persoană. Singurul mesaj mai virulent pe care l-au dat a fost cel cu „PSD, ciuma roșie”, dar asta pentru că a fost și printre cele mai scandate din piață. Au trecut mesajele selecționate într-un excel, unde au completat pe parcurs stadiul lor de realizare, ca să știe in real time pe care le pot folosi. Ideea era să facă meme-uri sau animații, ca fiecare mesaj să aibă o grafică a lui și ca oamenii din piață să se bucure de ele și să aștepte să mai apară o dată. Au făcut și un mic grup pe Facebook pentru prietenii care voiau să-i ajute cu grafica. Printre ei și graphic designerul Gabriel Vrabie, care nu a putut veni în piață, dar a făcut ilustrația pentru „Noaptea ca hoții”, unul dintre hituri.

Proiecțiile video au devenit repede parte din „vocea străzii”. În fiecare seară, oamenii au cântat imnul când s-au proiectat versurile, ca la karaoke. După ce multă lume s-a plâns sâmbătă că nu a mai suportat atmosfera din cauza vuvuzelelor, mesajul cu „Mai din inimă, nu din vuvuzele” a făcut că duminică, când piața a numărat recordul de oameni, nu a mai fost așa haos. La fel, mesajele cu aprindeți lanternele au dat unele dintre cele mai impresionante fotografii de la proteste, făcute de sus, de pe blocuri, cu o mare de lumini acoperind piața. La 21:30, duminică, când s-au ținut 2 minute de liniște pentru Colectiv, sute de mii de oameni și-au ținut respirația în poate cel mai intens moment de liniște împărtășită pe care l-am avut noi toți vreodată. „S-a făcut pielea de găină pe mine”, am auzit un băiat vorbind pentru noi toți.

„Nimic din ceea se întâmplă nu este nici vina unui singur om - cum nu este nici meritul unuia singur - poate că asta este lecția pe care generația asta o are de învățat - de la prezența la vot până la strânsul gunoaielor - poate un vot neexprimat și un chiștoc aruncat nu contează la nivel individual, însă dacă le aduni unul câte unul, iată!” , a scris Alina Anca pe Facebook. La început, Aural Eye a fost doar ea, o absolventă UNArte și VJ la partyuri și festivaluri de electro. Apoi a format Aural Eye Vision Studios, împreună cu prietenul ei, Răzvan Pascu, și cu Daniel Bega, care știa animație și 3D, și au început să facă împreună video-mapping, pe scurt, să proiecteze artă pe diferite suprafețe. Au avut proiecții la Waha, la Spotlight, The Mission, Airfield și au ajuns și la Ozora, unul dintre cele mai mari festivaluri de psytrance din lume, care are loc în fiecare an într-un sat medieval din Ungaria. În 2015, au organizat prima ediție a propriului lor festival, Amural, la Brașov, o desfășurare de proiecții și muzică pe cetate și în pădurea Tâmpa. Din echipa lor de șoc mai fac parte Eranio Petruska, care lucrează în laboratoarele CINETic, de la UNATC, unde se fac inovații audio-vizuale și Ionuț Pascu, de la Kronpass, specialist în topografie și cartografie. De fapt, însă, trecând peste partea tehnică și artistică, Aural Eye funcționează ca o mare familie în care fiecare își găsește locul și dă o mână de ajutor, și în toate proiectele lor le sunt implicați și prietenii, care îi mai ajută cu PR-ul, cu comunicarea, sau cu logistica, atunci când au nevoie de o dubă sau de echipamente. 

Duminică noaptea, gașca de la proiecții e un pic edgy. A intrat peste ei în ambulanță un grup agresiv, care i-a întrebat de mai multe ori pentru cine lucrează. Păreau băieți de Noua Dreaptă, dar nu se știe cine erau, Răzvan a reușit să-i calmeze și să-i dea afară fără incidente, dar intervenția lor s-a resimțit în atmosfera deja încărcată. Până atunci, nu s-a luat nimeni de ei, ba din contră. Până și cei de la Tananana au fost alături de ei, chiar dacă le-au intrat razele în cameră când transmiteau din studio-ul lor din blocul Dero. În fiecare seară în jurul ambulanței lor s-a strâns lume, venită să-i felicite, să-i încurajeze sau să mai ceară dedicații, ca la botez. Unii oameni au fost insistenți, au vrut să schimbe mesajele, fără să-și dea seama că modificările nu pot fi făcute în timpul proiecțiilor, chiar dacă se mai strecoară typos. A treia noapte la rând, după ore de muncă, cei de la Aural Eye ajunseseră un pic zombie. 

Voi când vă mai odihniți?, îl întreb pe Răzvan.
„Când pică Dragnea!”. Aural Eye rezistă.