Для Chinawoman из Europa de Est, with Love

Dragă Chinawoman,
Era bine să fi băut înainte să scriu textul ăsta. Şi tu ziceai că dai shoturi de votcă în backstage, când ceilalţi muzicieni şi-o ard pe ceaiuri. Îmi închipui că faci asta din cauza surescitării tăcute în care trebuie să intri ca să scoţi din tine vocea aia guturală, plină de telenovele postmoderne. Cu o sută de Russkiy Standart, aş fi scris mai obiectiv, mai puţin implicat. N-am avut cum. S-ar putea să te sperii un pic. Scuze.

Dragă Chinawoman,
Mi s-a părut contra naturii să nu fumez la concertul tău din Control, dar e ok, înţeleg. Europa de Est nu mai e ce-a fost. Sălbăticia din pseudo-romanţele tale de 2010+ e pe ducă, cu tot cu barurile ei înecate în fum şi-n amaruri erotic-existenţiale. Ce facem noi aici, şi eu, şi tu, e să mai tragem un pic de timp.

A, şi, dragă Chinawoman,
Eşti foarte sexy. Aşa, mică de înălţime, cu gura aia mare, cu outfitul tău de studentă berlineză la post-doc. Foarte sexy.

(Ţi-am zis că s-ar putea să te sperii.)

Ea
Chinawoman e Michelle Gurevich, adevărata fiică a unei russian ballerina din Odessa, dansatoare la Kirov şi Mariinsky Balet, şi a unui inginer din Leningrad, (curat Daniil Harms!). Părinţii ei au emigrat în anii '70 în Canada. Michelle a făcut montaj timp de zece ani şi muzică „de dormitor”, inspirată de comunitatea de ruşi din Toronto. A început să cânte acolo, până şi-a dat seama că Europa o vrea înapoi. E fan Alla Pugacheva şi David Lynch, Aleksandr Serovs şi Nino Rota, Federico Fellini şi Pearl Jam, Nikolai Slichenko şi Tori Amos. E evreică, e rusoaică, e queer, e fiica bastardă a lui Nick Cave cu Dalida, a lui Leonard Cohen cu PJ Harvey.

Noi
Noi suntem fericiţii cu invitaţii la deschiderea BB5. Artiştii, snobii şi stângiştii. Nu ne grăbim să intrăm la concert, ne urnim greu la warm-up şi clar nu dansăm. Poate doar ironic. Şi poate nici nu prea ştim ce-i cu Chinawoman. Ne place doar Party Girl, şi-atunci luăm restul pieselor ca fundal sonor pentru replici retro de agăţat. Dar poate avem totuşi poveşti cu melodiile astea. Poate le-am găsit într-o noapte în care speram sex, dar ne-am mulţumit şi cu muzica. Poate le ştim de la vreun final de petrecere de Generaţie Y – „bă, noi ce dracu’ facem cu vieţile noastre?” Poate le-am pescuit de pe un cont random de last.fm, la 4:38 dimineaţa, într-o beţie cruntă, solo, la domiciliu. În cazurile astea, o luăm personal pe Chinawoman, pentru că ea înţelege, iar ăştia care discută între ei sunt cazuri pierdute din start.

Şi muzica
Controlul nu e Carnegie Hall și nici măcar ArtPlay (locul unde se întâmplă Avant fest, Moscova; înregistrări de anul trecut aici). Sonorizarea din Control e elefantul mare şi roz, pe care tot publicul îl vede, dar pare să-i mire doar pe cei de pe scenă. Iată, Europa de Est profundă hârâie şi face microfonii; dar odată ce Michelle îşi ia pragul ăsta – vals.

Lovers Are Strangers şi Show Me the Face chiar sunt valsuri de final de ani şaptezeci, şi sunt şi coloană sonoră de film porno din epocă. Keep in Mind e generic de sitcom tot de-atunci, Woman’s Touch virează spre proto-darkwave-ul perioadei; noroc cu Aviva, care ne aduce aminte că se făcea şi disco pe-atunci. Se cer Party Girl şi Friday Night, evident, dar mai e mult până departe – Ты, только ты (cover după Anna German), un Happy Birthday, Mr. President of the Biennale (care, timid, se lasă aşteptat pe scenă) şi burlescul Acid Broke the Spell. Mai sunt mici incidente cu domnişoare care încearcă insistent să se strecoare în faţă, cu domni care îşi aprind infame ţigări, mai suntem încă în Europa de Est – ce bine! Merităm finalul construit melodramatic, în trei paşi: Russian Ballerina, Party Girl şi Без тебя (după Alla Pugacheva).

De fapt, concertul ăsta n-a avut loc în Control, ci în cam orice dormitor de pe cuprinsul jumătăţii ăsteia de Europă. Vocea lui Michelle a răscolit printre cearșafuri şi a scos toate poveştile pe care vrei să le uiţi, dar abia după ce le-ai băut şi le-ai plâns destul. Pentru că e autistă, are prieteni retardaţi social, foşti(/foste) cu traume şi a pierdut suficiente nopţi de vineri în hrube precum Controlul. Pentru că e cea mai introspectivă şi tăcută party girl pe care o s-o cunoşti vreodată. Pentru că, de fapt, Chinawoman cântă despre iubire chiar şi atunci când tace.