CONCURS: Nemira caută superlibrari (şi premiază cititorii care-i găsesc)

Cu ocazia publicării romanului Viața de poveste a lui A.J.Fikry, de Gabrielle Zevin, despre viața unui librar, editura Nemira lansează campania Superlibrarii prin care să îi facă cunoscuţi pe cei care îşi dedică viaţa cărţilor - librarii, cei care, de multe ori neobservaţi, ne schimbă viaţa prin recomandările de lectură pe care ni le fac.

Dacă ştii un librar care le face viaţa mai specială celor din jurul său sau dacă acest librar ţi-a schimbat chiar ţie viaţa recomandându-ţi o carte de neuitat, atunci spune-ne cine este şi fă-i cunoscută povestea pe blogul Nemira sau pe evenimentul de pe Facebook. Cele mai frumoase poveşti vor fi premiate - sunt puse la bătaie un pachet de cărți Nemira la alegere și un e-reader Evobook 3.

Regulamentul concursului. 

Am luat la întrebări doi librari, pe Adina și Claudia de la librăria Humanitas din Cluj: 

1) În Viaţa de poveste a lui A.J.Fikry (recent publicată la editura Nemira) personajului principal i se schimbă viaţa complet în momentul când pierde un manuscris foarte important pentru el. Ţie ţi s-a întâmplat aşa ceva? Care e cartea la care ții cel mai mult, dar pe care ai pierdut-o, împrumutat-o și recuperat-o mai târziu?

Cred că cel mai greu, dacă ar fi să pierd vreo carte, mi-ar fi să înlocuiesc cărțile copilăriei mele, acele titluri ce nu se mai găsesc nici prin anticariate. Până acum mă bucur să spun că nu s-a făcut pierdută nici o carte fără de care să nu pot trăi. O carte la care țin mai mult ar fi chiar una din primele cărți primite în clasa I și anume, Matthew Lipman - Sânziana. Redescoperind cartea ca adult mi s-a părut amuzant că la 7 ani am primit o carte de la editura Humanitas din colecția Filozofie pentru copii, iar la 28 de ani sunt absolventă a facultății de Filosofie și lucrez în Libraria Humanitas din Cluj. (Adina) 

Stă cumva în firea cărților să se mai piardă, dar eu nu le-am băgat neapărat în seamă, pentru că au rămas fie la oamenii cărora eu am ales să le împrumut, fie în locuri în care am stat și care acum au ceva de la mine. Decât să vorbesc despre cărți a căror pierdere o regret, mai bine vă povestesc despre cărți care au apărut în viața mea și care, ele, au reușit să mi-o schimbe. Una dintre ele a fost Particulele elementare a lui Houellebecq, pe care am citit-o când nu eram neaparat pregătită, dar care a reușit să modifice până astăzi felul în care percep relațiile dintre oamenii generației mele. Cealaltă a fost Gluma de Kundera, despre care doar atât- este cea mai bună. (Claudia)

2) Spune-ne cea mai haioasă/literară întâmplare din viața ta de librar/întâmplarea care te-a făcut să ajungi librar.

Întâmplarea care m-a făcut să ajung librar a fost destul de simplă. La finalul unui masterat la Facultatea de Litere, mi-am dorit un loc de muncă în domeniul culturii. S-a întâmplat să observ anunțul de angajare de pe ușa Librăriei Humanitas și a doua zi m-am prezentat cu un CV. După câteva săptămâni de așteptare și două interviuri am primit și mult așteptatul telefon de angajare. (Adina)

Dintre toate oportunitățile pe care le-am avut, să fiu librar a fost cea mai plăcută surpriză. Practic, am ajuns să fiu librar pentru că am citit fix ceva ce nu trebuia, o carte foarte proastă, pe seama căreia am râs cu cea care acum îmi este coordonatoare. (Claudia)

3) Există librarul ideal? Dar cititorul ideal?

Nu cred că există librarul ideal și nici cititorul ideal, iar ăsta este un lucru bun. Librarul este bine să fie mereu surprins de cititori surprinzători cu cerințe surprinzătoare - chiar dacă uneori ușor absurde. (Adina)

Da, cu șapte mâini. Iar cititorul ideal nu știu cum ar arăta, fiindcă nici eu nu sunt una. (Claudia)

Alte povești frumoase cu și de la librari.