13 iepuri care ne plac

Am pornit de la întrebarea „Care e iepurele tău preferat?” și ne-am prins puțin urechile.

Iepurele biciclist
Iepurașul, ursul, lupul și tigrul se plimbau prin pădure. Cu bicicletele. Pe drum, ajung din urmă o fată sclipitoare și turcoaz care se plimba singură, își cânta de urât și se-ntreba „What`s a girl to do?”. Ce poate ea să facă atunci când iubește un băiat, dar nu mai simte licurici pe șira spinării (n.r. cum altfel să traduci thrills)? Ca orice animal înțelept, iepurele și amicii lui nu-i dau un răspuns, dar le place atât de mult melodia de la Bat for Lashes, încât se țin după fată, bat din palme pe ritm și se-nvârtesc într-o roată, lucru care-i face adorabili, mai ales pe iepure, care aduce puțin a Frank din Donnie Darko - alt favorit. 
 
Iepurele din fața farurilor
După cum era de așteptat după titlu, Rabbit in Your Headlights (1998) de la UNKLE este una dintre cele mai deprimante melodii ever. Vocea lui Thom Yorke este o tânguire perpetuă și bolnavă, iar versurile (scrise de el și de jumătatea de la UNKLE care nu e James Lavelle), sunt din gama tăiat venele. Clipul, în care dubiosul actor francez Denis Lavant (Les Amants du Pont Neuf, Un long dimanche de fiançailles) merge aiurea printr-un tunel și este lovit în mod repetat de mașini, a câștigat mai multe premii importante de care nu am auzit. Per total, o tortură psihică minunată.
 
Iepurele alb
Orice fată care s-a imaginat măcar odată Alice in Wonderland, ar face bine să nu uite de iepurele alb cu ochii roz. El este declanșatorul cu ceas și vestă al aventurii, cel care o face pe Alice să ardă de curiozitate și să-l urmeze „down the rabbit hole”, în Țara Minunilor. Iepurele alb este total opus lui Alice și, de aceea, indispensabil. „Pentru tinerețea, îndrăzneala, vigoarea și tenacitatea ei, citiți „bătrân”, „timid”, „plăpând” și „oscilare nervoasă”. Cred că Iepurele Alb ar trebui să poarte ochelari. Sunt sigur că-i tremură vocea și genunchii și are un aer care sugerează incapacitatea totală de a spune „bau” unei gâște.” - Lewis Carroll
 
Iepurele sardonic
Bunny Munro al lui Nick Cave are verva, ranchiuna și umorul cavernos ale celor care n-au nimic de pierdut. E ca un tren furios cu frâna de mână vinovăția, care nu-l ține prea mult. Dar cel care îl face cu adevărat un personaj credibil și, surprinzător, posibil de iubit, este fiul lui, Bunny Junior. „Băiatul se uită la tatăl său și, văzând ușurința cu care acesta se mișcă prin trafic, cu o mână pe volan, cotul scos pe geam, sclipitorul lui simț al umorului și stilul în care se face plăcut tuturor, (...) zâmbetul lui extraordinar, ochelarii de soare mari și curbați, cravata cu iepuri de desene animate, cârlionțul lui fabulos, țigările lui și toată chestia cu diplomatul lui cu mostre, strigă: Ești fantastic, tati!” 
 
Iepurele din spital
Suntem în Din dragoste cu cele mai bune intenții, un film realist care te bagă puțin în paranoia, atunci când simți că, dacă scapi controlul unei situații, ea va sfârși cu siguranță prost. Nimic din toate astea nu-ți anunță însă surpriza pe care regizorul Adrian Sitaru ți-o pregătește. Te afli cu personajele într-un salon de spital, începi (poate) să reflectezi la problematica serioasă și, bang!, vine de nicăieri un personaj fără importanță narativă, dar spectaculos vizual: o pacientă cu mască de iepuraș (ca să-și acopere arsura de pe față) se tot plimbă prin salon. O femeie cu față de iepure, folosită și pe afiș, un freak superb la care nu știi dacă să râzi sau să plângi.
 
The bunny boiler
Una dintre cele mai tari chestii pe care le-a făcut o amantă ca să se răzbune se întâmplă clar în Fatal Attraction. Atât de tare, încât expresia the bunny boiler a intrat în dicționarul urban pentru amanții care, pentru că nu obțin ceea ce vor dintr-o relație, sabotează obsesiv viața partenerului de aventură amoroasă. Glenn Close este amanta care fierbe iepurașul de casă al familiei amantului, lăsându-l pe foc să-l găsească soția. Ceea ce e cool de bolnav, dar și șocant într-o societate pentru care iepurașul e deja un clișeu al drăgălășeniei. Dacă ar fi fost bunică-mea cea care ar fi găsit un iepuraș fierbând pe aragaz, ar fi zis că o răsplătește Dumnezeu pentru faptele bune: pentru ea nu există noțiunea de pet și iubește friptura de iepure.
 
Iepurele invizibil
Pentru cine s-a îndrăgostit de James Stewart în The Shop Around the Corner, va fi o plăcere să-l vadă interpretându-l pe Elwood. Poate fi un semn de boală psihică cam enervant faptul că Elwood își petrece tot timpul cu Harvey, un iepure imens (dar invizibil!), pe care-l consideră un companion grozav, îl prezintă tuturor și are grijă să nu se închidă ușa până nu intră și el. E ca și cum ai juca tenis c-o minge invizibilă, ca-n secvența finală din Blow-up al lui Antonioni. Acest Harvey-care-nu-există-fizic strică toate legăturile sociale ale familiei lui Elwood. Totuși, ce poate fi mai drăgălaș decât cineva care chiar crede în prietenul său imaginar până când îi face și pe cei din jur să creadă în el și să-l transforme într-un pretext ludic pentru noi interacțiuni?
 
Iepuroaica dealer 
După ce am i-am văzut hipsterizați în ilustrațiile cilianului Fab Ciraolo pe Frida Khalo, Marilyn Monroe, Che Guevara și Dalai Lama, ne-am oprit la acestă iepuroaică pe fundal de hârtie de împachetat fondante. O dealeriță pop, vintage, soft-porn, nesăbuită și obraznică pe care am lăsa-o să ne vândă orice și să ne fraierească cu surâsul ei roz-coral.  
 
Iepurele sinucigaș
Prin 2000, ilustratorului și scenaristului britanic Andy Riley i-a venit o idee. Ce-ar fi să desenez niște iepurași inventivi și deștepți care-și folosesc toate resursele creative ca să se sinucidă? I-au ieșit niște pastile de umor negru desprinse din legile lui Murphy versiunea voluntară, în care iepurii (desenați simplu și lipsiți de expresie) nu ratează niciun prilej ca să moară. Metodele lor diabolice includ obiecte din viața de zi cu zi: un toaster, un tirubșon, un capsator, o lupă, o răzătoare, sau simbolice - o minge de cricket, grenade, un bumerang, dar și situații imposibile în care se avântă micile mamifere pufoase – sub o ghilotină, sub un picior de scaun sau legați între doi palmieri ținuți sub tensiune. 
 
Iepurele urban
I-am luat un interviu fotografei Ioana Moldovan și ne-am îndrăgostit de personajul ei cu cap de iepuroi și rochii de fetiță, care se plimbă cu metroul, merge la coafor, citește distrat în cafenele și își ia micul-dejun (doi morcovi ca niște urechi portocalii) pe masa de ping-pong. Ioana ne-a spus că inițial voia să-și fotografieze prietenii purtând măștile animalelor care li se potrivesc, dar se pare că gașca ei are o afinitate covârșitoare pentru iepuri.
 
Iepuroaica power
După ședințele foto pentru Vogue Paris sau Vogue America, Helmut Newton obișnuia să ia modelele și să le ducă în alt decor, să le schimbe scenariul, să le sfâșie hainele și să le fotografieze dincolo de limitele eroticului și ale fotografiei de modă. Elsa Peretti îmbrăcată în costum de iepuraș, profilată pe zgârie-norii New York-ului, ne place pentru că pare că oferă un show privat în plină zi, după o noapte lungă. Ai vrea s-o adulmeci și ea știe. La fel cum știe perfect să învârtă acțiuni la bursa de frumusețe, sex și putere – monede împrumutate de Newton.
 
Iepurașa fashionistă
Fifi Lapin s-a născut într-o familie cu 257 de frați (familie de iepuri, na.), dar a fost singura supraviețuitoare în urma unei epidemii nefericite. Din această cauză, părinții (actori importanți pe piața acțiunilor de morcovi și lucernă) o răsfață dincolo de limitele decenței. Preocupările ei sunt shopping-ul și fashion-ul și ne place pentru că duce superficialitatea la nivel de artă. Are un blog unde probează ultimele ținute de pe catwalk, dar nu-l mai actualizează prea des pentru că e foarte ocupată: și-a scris propriul manual de stil, a lansat o colecție Topshop Tokyo, o poți vedea făcută statuie într-un mall japonez, pe tricouri, genți, eșarfe, broșe și vederi, în cele mai sofisticate ținute care pot flata o iepurașă schițată sumar.  
 
Iepurele lui Gabi
În timp ce toată lumea din redacție punea pe masă iepurele preferat, Gabriela Pițurlea purta o conversație intensă în dialectul privirilor iepurești cu o mogâldeață pe care o ținea între vârfurile degetelor. „Pe iepuroaica asta am găsit-o în magazinul preferat de gablonțuri din București, de pe strada Drobeta. De obicei, când vreau vreun animal anume de pus la gât, la urechi sau pe degete, caut pe Etsy și găsesc. Nu m-aș fi gândit în veci să mă uit după o iepuroaică cu ochi albaștri, sâni mari și rochie de dansatoare. Îmi place să cred că n-o cheamă cu A în coadă.”
Pin It email