13 piese pentru party-ul dinainte de party

Florence and the Machine – Dog Days Are Over

Era o fază în Seinfeld când George explica tactica lui de agățat femei - la început pare enervant, dar insistă suficient ca din cantstandya să le rămână în cap refrenul „Cooonstanza” (numele lui, evident cântat pe linia melodica din By Mennen). Așa s-a întâmplat la mine cu Florence and the Machine și dragostea aia enervată în 2 versuri repetitive pe care și-o tot cântă. Odată ce m-am obișnuit cu ea, e cu mine la duș, la îmbrăcare, în tot alambicatul proces de pregătire muieresc. Mă face să mă simt feminină, sexi, infantilă, cântăreață, dansatoare irlandeză, bine îmbrăcată, amuzantă. Sunt cele mai frumoase minute din zi, când mă simt perfect cu mine, când nu mă gândesc daca sunt neproductivă sau strâmbă sau retardată. Și plec din casă fără niciun fel de așteptari, pentru că bula de săpun în care mă găsesc e frumoasă, și știu că mă distrez minunat (și) singură. [Noemi Gunea]

MØ - Waste of Time

În Waste of Time, MØ cântă despre cum și-a pierdut ea timpul cu un cetățean care a iubit-o, a făcut-o să plângă și a părăsit-o într-o noapte de iarnă. Cumva, în ultimul timp și de măcar două ori pe săptămână, reușesc să ignor complet faptul că versurile ar fi altminteri descurajatoare și să dau cele mai tari petreceri de dinainte de petrecerea propriu-zisă, la care trebuie să ajung. La petrecerea mea suntem invitate doar eu și MØ. Nu știu dacă de vină e mârâiala ei de pe fundal, infuzia de soul din voce, plesnitul din degete sau chitara, dar rezultatul final materializat în Waste of Time mi se pare al naibii de sexy.

Piesa asta aterizează de obicei pe repeat chiar înainte să mă mobilizez, când încă zac în pat și mă întreb ce mi-a trebuit mie ieșit în oraș în seara asta. O dau tare și o las să cânte și cât îmi fac dușul. Dar își găsește rostul când începe one-on-one-ul cu oglinda. Tocmai îmi trag peste picioare rochia mulată, în dungi negre și albe, când aud “…break my heart on a winter night”. Când MØ se întreabă repetitiv “where is the love we had?” îmi presez buzele date cu ruj roșu. “Say the words, say the words”, chiar când îmi pun brățările și inelele. Chitara de la sfârșit e pentru parfum și pentru aprobările finale pe care mi le acord (a se înțelege că aproape îmi zâmbesc în oglindă).

E simplu: bucla acustică „de dinainte” și tot ritualul adiacent mă asigură că cel puțin o parte a serii va fi fost reușită, atât de reușită încât cu greu decid să mai plec de acasă. Dar pentru mine esențial e cum, nu când plec de acasă. Dacă îmi dau pletele peste umăr și ies țanțoș pe ușă, seara a început bine. [Ioana Moraru]

Unknown Mortal Orchestra – Bicycle

Am chef să dau foc la ceva, dar probabil că până la finalul serii nu o să am niciun act de vandalism la activ – să zicem. Țigări sudate, shot-uri trântite și geaca ei frecată de pereții clubului. O să fie cald, o să transpirăm, o să avem hainele pătate de bere, gloss și mascara. O să fie haos. [Andreas Aron, basist Pixels și copywriter]

311 – Large in the Margin + radio online

Ar putea părea un exercițiu de infatuare, dar după atâția ani de manipulat muzica și playlisturile (a se citi „pus muzică la radio”), lucrat cu/ascultat/intervievat muzicieni nu-mi permit/nu mai am răbdare să am o piesă, pe care s-o bag în urechi înainte de a ieși în oraș. De fapt, rutina ce precede ieșitul din casă include căutatul și găsitul unui post de radio online, altul de fiecare dată, dacă e posibil, respectând cuvintele alternative music online radio. Dacă reușește să mă surprindă vreo „bucată” mă opresc din ceea ce fac și încerc să-mi accesez Shazamul din cap, ulterior verific playlistul postului respectiv, apoi o reascult de câteva ori, încercând s-o asimilez/descifrez. 

Ce m-a surprins săptămâna trecută a fost o piesă de la 311, pe care am „tocit-o” în loop câteva zile: Large In The Margin. Nu este un single (ceea ce e nedrept),  este doar una dintre melodiile de pe albumul Soundsystem, scos de cei cinci americani în 1999. Pentru cei obișnuiți cu ritmurile 311 este o provocare să recunoască multitudinea de genuri distincte ce compun întregul piesei; profanii s-ar putea să nu accepte metal rock-ul combinat cu reggae-ul și stropit din belșug cu hip-hop. Oricum, cel mai bun fundal sonor de ieșit din casă pe el este fusionul: distors de chitare, la care se adaugă un sunet de tobă metalic, basul vesel caracteristic funk-ului, pasaje rap scratch-uite și armonii vocale spațiale. Mixul ăsta nu-ți garantează că o „sa intri în stare”, dar cu siguranță vei ieși din casă transpirat după ce, în prealabil, ai executat o repriză de pogo cu mobile din locuința.

Pentru eventuala întrebare: ce piese asculți după ce te întorci din oraș? - accesați cu încredere acousticalternative. [Bogdan Șerban, Radio Guerrilla]

Findlay – Off and On

Se uită la mine și mă uit și eu la el, deja dau din picior, mi-aduce aminte de băiatul ăla care-și bagă mâna în pantaloni, the blood is thick, tipa de lângă mine citeşte 100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă, sick sick sicker than my temperature rising, ce-ar fi dacă ți-aș smulge pagină cu pagină? Chitara mă ridică, tobele mă mișcă ritmic și în metroul aglomerat începe. Văd dintr-o dată toți corporatiștii, toate vânzătoarele, toți studenții off&on&off&on&off&on, se contorsionează corpurile, se scutură pletele, mâinile și picioarele se agită, e totul un freamăt, și în mijlocul străzii am putea continua, și în liftul ăla transparent de la Unirii, și pe mesele cuminți de la restaurant, cad toți transpirați la pământ, se deschid ușile. Sunt gata. [Larisa Baltă]

Ian Brown – The Sweet Fantastic

„Ah, căcat, de ce am zis că ies în seara asta?”. Melodiile care mă fac să mă îmbrac mai cu piele la vedere, mai cu ruj roșu și cu negru la ochi sunt multe, dar melodia care mă scoate din casă când n-am chef e doar una. Ian Brown e dintr-o altă viață, de început de studenție, de primă relație, de grup strâns de prieteni, de beții vesele și melodramatice, de „am 20 de ani și cât de bine a început totul”. Balada The Sweet Fantastic, de când ies de la duș și încep să mă-mbrac, pe repeat, ca o mângâiere, ca un reminder că deși delocalizați, toți prietenii din anul 0 sunt la locul lor. 

and though nothing lasts forever/ say you'll always be my pleasure [Karin Budrugeac]

Blur – Trimm Trab 

E de încălzire, cu Damon, balsam pe încheieturi. Premize reale, perspective încurajatoare. O secvență tribală, homemade, aplicată pe ireversibilitatea situației. That's just the way it is/ Just the way it is/ Just the way it is/ Just the way it is. Cât ține șamanica pre-declic chitări și isterie calitate premium, mă ambalez ca să foșnesc plăcut la atingere. Air piano! Părăsesc sala de baie cu pași siguri, dar grațioși – țin mult la imaginea asta, ea nu există în realitate – lăsând în urmă un nor de amestec din diverse tuburi. Pisicile zac răvășite pe podea, ignorante într-ale decibelilor, împlinite în abandonul complet al voinței. Aparent. O tactică infailibilă. I got trimm trabb/ Like the flash boys have/ And I can't go back/ Let it flow, let it flow... [Irina Petrovici, producător Guerrilla Logout]

Underworld – Born Slippy

8 pm - Drive boy dog boy / Dirty numb angel boy / In the doorway boy / She was a lipstick boy / She was a beautiful boy / And tears boy / And all in your innerspace boy

Prosop turban în cap,  mai am vreo oră juma de stat pe net și plimbat prin casă înainte de mega party, mama încă e chill, scotocesc frigiderul, nu găsesc decât niște brânză de ronțăit, mă arunc din nou în pat, entuziasm și bâțâit din picioare.

8.30 pm - Random blonde bio high density rhythm / Blonde boy blonde country blonde high density

Începe stresul cu hainele, care tot crește. Și crește. După 20 de minute de torturat sertarele și umerașele, mă dau bătută, mă arunc din nou în pat, în prosop. Dau replay. Bâțâit din picioare neentuziasmat, nervos, și dezamăgit de lipsa de inspirație. Credeam că o să fie o seară bună de ieșit. Parcă e nașpa concertul din Control oricum. Mama mă întreabă cât vreau să stau. „Habar n-am”. „Păi zi o oră”. „2 e ok?”. „Fă cum vrei”.

9 pm - Lager lager lager lager/ Shouting/ Lager lager lager lager/ Shouting/ Lager lager lager/ Shouting/ Mega mega white thing/ Mega mega white thing/ Mega mega white thing/ Mega mega

Îmi dau seama că n-am primit destui bani de buzunar săptămâna asta; îmi ajung numai de intrare și de-o bere. Ha, mai e niște vin de la ultimul mini-party cu lasagna și adulți. Beau puțin, dar repede, cât să nu se observe, dar să m-amețesc. Încă puțină șampanie stricată, o gură de absint pe care-l am la mine în cameră demult, mai mult de decor. Aproape gata de plecare.

9.15 pm - So many things to see and do/ In the tube hole true/ Blonde going back to Romford/ Mega mega mega going back to Romford

Încerc să mă machiez. Lumina de la baie pare de spital, ochii par puțin iritați. Fond de ten dat inegal, îmi scapă mâna când mă dau cu ruj, rimelul se împrăștie pe obraji. Dacă tot arată varză, continui cu joaca. Îmi dau cu tot felul de farduri colorate pe toată fața până când mă plictisesc și vărs tot demachiantul pe mine. Decid că nu mă mai machiez deloc. Oricum în club e destul de beznă.

9. 30 pm - Hi mom are you having fun/ And now are you on your way/ To a new tension/ Headache

„Mama, vezi că plec”. „Să-mi mai dai câte un mesaj din oră în oră măcar, să-mi zici cum e. Ai grijă. Să nu bei, da?” Dau din cap, zâmbesc, încerc să nu trântesc ușa pentru că știu că o enervează. Nu-mi iese. Mă ciupesc de obraji în oglinda de la lift, dacă tot nu m-am machiat. Dau la maxim volumul în căști, entuziasmul revine. Și tot crește. Explodează când ajung în stradă și merg de parcă sunt un personaj de film pe care-l așteaptă ceva măreț. Oameni elitiști și quirky să tot fie prin Control, atât timp cât îl am în minte pe Ewan McGregor alergând în blugi skinny, e ok. Hîc. [Teona Galgoțiu]

Justice - Stress

Piesa asta sună ca un cvartet de drujbe, iar boxele ieftine și gâjâite din care o ascult nu pot decât să o îmbunătățească. Frustrarea și anxietatea îmi sunt pompate în timpane cu aceeași delicatețe cu care băieții ăia din clip dezmiardă spinările oamenilor de pe stradă. Ieșind din casă, îmi pipăi buzunarele după chei. Nu ar trebui să am un cocktail molotov la mine? Sau măcar un gaz paralizant. Dar după toate astea, zâmbetul forțat-politicos aruncat primului cunoscut care a avut neinspirația de a-mi apărea în față, cu mult înainte de a doua bere, are ceva ce se apropie de, ei bine, serenitate. [Paul Petrache]

Die Antwoord – Cookie Thumper

N-am niciodată un party în cap. Mai am câte-o bibliotecă, niște gânduri ca TGV-urile în coliziune, maluri de mare. Dar vine o vreme căreia-i spune joi-vineri-sâmbătă-marți seara, vine un Control și-o cerere/ofertă de swag hipsteresc, tatuaje la vedere, omoplați goi și genunchi. Vremea să-mi dau și să-mi asum un „aspect comercial”.

Mă descurc să mi-l dau. Mi-l asum mai greu.

Ca să pot să-mi ies din cap înainte să m-așez la masă cu alți oameni, îmi construiesc Controlul propriu din mers, în spațiul dintre urechea stângă și dreapta. Din două căști mici și albe, press play, Ninja, Yo-landi și Sny jou koekie!/ Sny-sny jou snoekie cookie! (ad literam: „Taie prăjiturica/ Taie, taie prăjiturica cu pește”). Auto-ironie coclită/cocleală auto-ironică/post-hipstereală, kitsch. Yo-landi extraterestra. Punani. Gangsta. Afrikaans, Xhosa, ceva engleză. Rave/zef. Un transplant de tot ce mi-e mai străin, direct în cap, ca să pot să ies de-acolo asumat. Cut it, cut it,/ Hey, kitty, kitty, kitty!  [Ioana Pelehatăi]

Hodgy, Domo Genesis and Tyler The Creator - Rella

I fucked this flow, / This is my electronic press kit, I hot as some fresh shit
Nigga recollect bitch, grow grey hairs, don’t stress it
I text message, messages to fuckin’ estrogen
She lets me in, I sex her then she sexier than my leather Vans

A, și Tyler: Knock, knock, who’s there? It’s me.

Vine centaurul și trage pe nas, s-au terminat cadrele cu peruca blondă, cine sunt oamenii ăștia care trag linie în hip-hop-ul de peste ocean? Cine cultivă ironia și vine din alt fel de ghetouri, cu skatershoes și șosete peste gleznă?

Păi, pe vremea când ieșeam în oraș, numai Odd Future plesnea din boxe. Pe genul, „da, se face, dar nu așa, invers” - vine bubuiala, iar noi puneam lanțul de aur la gât. Între timp s-au fumat și fazele astea, cui îi mai pasă de șepci și shoes și inele pe trei degete? Orașul e la fel, petrecerile dezumaniza(n)te oricum o dai. Dar cât te cufunzi în flow-ul ăla pe care l-a futut Hodgy, măcar să fie ăla de avântîngard. Acum am rămas cu piesele ascultate acasă și pozele de pe Instagram ale lui Tyler - @feliciathegoat #puke #vomit #eww.

Patrioții au varianta autohtonă a centaurului de rasă Țăndărei reprezentată pe bass de crapă boxele, în „Fugi” - Gojira & Planet H cu Deliric, o lecție în câțiva pași despre cum să scapi de gardă, dacă te hotărăști totuși să ieși din casă. [Dana Bergheș]

Kazi Ploae și Specii – Nichifor Solitaru

Dă-o, dă-o, știi că tre’ s-o dai,
Dar când mă vezi cu toporu’, știi că tre s-o tai.

Amenințarea Maimuței e un album cu piese numai bune de cântat la petreceri în stări de beție acută (Îndepărtare e favorita mea la acest capitol). Dar e o melodie de pe album care pe mine mă face să mă gândesc la seara care va urma și nu la aia care a fost. Melodia e Nichifor Solitaru și chiar dacă în ea se vorbește despre omorâtul unei persoane din bloc, de fiecare dată când o ascult, am în cap un montaj ridicol de film american în genul American Pie cu ce-ar putea să urmeze după ce ies pe poartă. Îți impune s-o dai oarecum. Și s-o dai bine. [Marc Solomon]

Jay-Z & Kanye West - Ni**as In Paris

De dinainte să intru la duș, pun playlistul Going Out, upbeat și dansabil sau de țopăit ca la aerobic. Ies din baie cu două prosoape: unul turban, unul în jurul corpului. Întâi îmi usuc părul cu foehnul, și după dau scroll până la Niggas in Paris. Dublu-click și volumul la maxim. Acum începe distracția. Mă încrunt și probabil îmi apare pe moacă un bot de rață bad-ass. Dau din fund, shaking all that junk inside my trunk, twerk în oglindă și grinding cu suprafețe imaginare. Îmi pregătesc corpul de la șolduri în jos pentru o seară de dat din el. Și după urmează partea mea preferată pe care ori o cânt cu the Clyde to my Bonnie care îmi pasează între timp fixativ, placă, spumă sau singură, pe două voci: That shit cray, ain’t it Jay?// What she order, fish filet? Evident, Kanye îl roagă pe Jay să-i confirme teoria, iar femeia normal că a comandat cea mai scumpă chestie din meniu. Mișc și din umeri și din mâini în timp ce arăt cu degetele East Coast, West Coast, că așa am văzut eu în videoclipurile cu bling și mașini cu suspensii. Da, sunt un clișeu umblător, și ce? I’m a nigga on the inside. [Miruna Potop]

Fotografie de Ovidiu Naclad.

Playlistul întreg.