Tudor are 15 ani și 2500 de prieteni. În universul ăsta în care totul se măsoară în like-uri și RT-uri, sunt încă o groază de formaţii care nu reușesc să strângă atâţia oameni pe pagina lor. Iată câteva care merită cotropite cu thumbs up.
Our Mountain < 2500
Formaţia australiană e cunoscută mai ales pentru că Abbey Lee face parte din ea. Ceea ce nu e tocmai drept, pentru că vocea frontmanului Matthew Hutchinson, model și el, e cel puţin la fel de hipnotizantă și grea ca Abbey izbind cu ditai lanţul metalic în podea. Dar un lucru e sigur: fac o echipă pe cât de bizară pe atât de bună.
Swim Deep < 2000
Băieţii ăștia din Birmingham buni de luaţi la plajă de 1 mai își vor lansa în curând primul album, deci au toate șansele să se umple de fani până la sfârșitul anului. I-am pus aici, pentru că vrem să fim siguri că-i mai ascultaţi până atunci.
Karin Park < 1500
Nu se putea lista asta fără o nordică magnifică. Pe Karin, care s-a născut într-un sat suedez cu 400 de locuitori, într-o familie profund religioasă, mai că ai scăpa-o pe coloana sonoră a unei comedii romantice, asta dacă nu dai peste Tiger Dreams, de n-o să mai știi ce te-a lovit.
The Marzipan Man < 1500
Indie mallorcan nostalgic, scos din povești. Jordi Herrera adună instrumentiști de peste tot, ce-i completează identitatea obscură. E greu să afli prea multe despre el, iar din jurnalul lui știm că The Marzipan Man nu-i o fiinţă umană, că a locuit, timp de câţiva ani, sub rădăcinile unui copac uriaș, împărţind locul cu doi iepuri și n-a ieșit niciodată, ci a scris povești tot timpul. De curând, însă, a fost văzut plimbându-se pe alei și fredonând, dansând și ascunzându-se prin tufișuri. Probabil, odată cu lansarea celui de-al doilea album, în 2011.
The Hall of Mirrors < 1500
Solista și compozitoarea Jessica Winter (21) și-a petrecut câţiva ani mai mult în spital, cu un suport metalic care-i susţinea spatele, din cauza unei dislocări congenitale a șoldurilor. Pianul i-a fost refugiu. Jurnalistul de muzică Paul Lester, de la The Guardian, a asemănat-o cu o Julie Andrews care în loc să cânte pe un deal, cântă din iad. Vezi și Love Child.
eL7 < 1500
Bizzy B și Jizz Mack sunt niște tipi educați din Philadelphia care fac un rap poetic, senzual și bizar. Cât de bizar? Nu foarte. Despre tipa pe care i s-a pus pata în single-ul Weekend Lover, Bizzy (sau Jizz?) zice că e frumoasă de când a ieșit din pântec, acoperită de placentă și sânge. Piesa ajunge în cele din urmă la funduri mușcate. Mixtape-ul lor se cheamă Suite Hearts și e cu iubiri și fiki-fiki.
Pale Young Gentlemen < 1000
Dacă Stuff White People Like și-ar mai face treaba, Pale Young Gentlemen ar fi perfecţi pentru blog. O formaţie cât se poate de indie pornită de doi fraţi din Wisconsin, care, pe lângă tobe și chitare, lucrează cu pian, violoncel și violă. Au lansat două albume (ultimul în 2008) care meritau să lase mai multe urme decât au făcut-o, au bifat un singur turneu naţional și multe concerte traumatizante în locuri nepotrivite și, în august 2011, au anunţat că sunt în hiatus pe o perioadă nedefinită. Nu se vor întoarce cu un like, cu două, dar putem încerca.