Acasă, în stradă, blană, rău:

Joi, 29 martie, strada a fost Eminescu. Adresa, Wings. La parter au şlăgărit Changing Skins. La etaj au dat party de clip nou Blue Nipple Boy: Salta Montes, montat de Griffon & Swans şi realizat cu Andrei Rădulescu şi Roxana Ardelean. Băiatului cu şase capete şi-un singur sfârc albastru nu i-a păsat că-i joi. S-a pus săltat pe dărâmat casa ridicată pe armătură punk, cu pereţi elastici ca patru timpane care vibrează dance hall şi mic mobilier artizanal oriental-folcloric.

Blue Nipple Boy au rupt uşa pe la 22:00, după ce Changing Skins, trei băieţi şi-o fată (la tobe!), agitaseră vecinii în stil adult alternative, rapid şi rock’n’roll, plus cover-uri după Bowie şi Sufragette City. N-a bătut nimeni în ţeavă şi nici n-au chemat poliţia. Mai rău. Au asmuţit o junglă întreagă cu flaut, maracas, bongos şi şase specii colorate, dintre care una sărea coarda cu cablul de la microfon. Teoretic, am rămas cu ei în casă. Practic, ne-am ieşit din cap, într-o linie imaginară de salsa şerpuind prin Bucureşti spre mare, vară şi zile fără facturi şi deadline-uri.

Casa Blue Nipple Boy din Wings a fost încăpătoare şi s-a încălzit repede, ca orice spaţiu bun de concert. Nimic din aerul năclăit al altor săli. Destul spaţiu pentru mâini pe sus şi şolduri pendulând. Şase multicolori care au umplut scena şi toţi prietenii lor imaginari aduşi din stradă. Caterinca Hot, după Inna. Haosul Bear Comes Naked, cu care au reprezentat România la Music Alliance Pact anul trecut. Blană, rău!, pe piesa lor de rezistenţă live, un cover după genericul serialului cult de animaţie Captain Planet. Cover scurt şi intens după Changing Skins, care l-au dansat încântaţi din public, apoi bis la 3x viteză după Patrice, Soul Storm. La final, Blue Nipple Boy au plecat de la propria petrecere, la aniversarea vecinilor seniori Urma.

Post-party, noi am rămas la ei acasă cu clipul nou. Salta Montes e vals, ska şi salsa. E cinematografic, cyan şi ciudat de calm pe lângă concert. Ce-ţi dă clipul din casă, însă, e exact ce-ţi dă şi formaţia în live. Haos creativ ordonat, ca o locuinţă în care nimic nu e pus la loc, dar mereu găseşti ce-ţi trebuie. Blue Nipple Boy plătesc chirie în concerte către publicul proprietar. Îşi deschid generos casa şi par c-o împart de-o viaţă şi jumătate, la ce comunicare şi chimie au. Noi în casă, ei afară - sau viceversa - Blue Nipple Boy construiesc unele dintre cele mai bune live-uri de pe scena românească actuală, indiferent de adresă.