Ai trecut pe lângă st.ink fără să ştii

E seară, e frig, iar eu tocmai am ratat prima ninsoare din Bucureşti, fix ca anul trecut. Sunt pe strada Doamnei, aproape de Calea Victoriei. Mă uit cu ciudă la grămezile deja mozolite, s-a ales praful, la propriu, de prima zăpadă. Mă opresc la nr. 3, la st.ink unde urmează proiecţia filmului Society of Spectacle al lui Guy Debord. Aflu, cu ocazia asta, că după nişte cantităţi considerabile de alcool, ficatul i-a cam cedat. Faptul că era bolnav l-a deprimat atât de tare încât s-a împuşcat in inimă. „Păi de ce nu s-a împuşcat în ficat?”, întreabă cineva. 

Barul e deschis, sunt deja câţiva oameni veniţi pentru film, printre care şi Andrei Crăciun, omul care se ocupă de acest spaţiu. Cer o cafea, ne aşezăm la o masă. Încep şirul meu de întrebări, profit de faptul că ne ştim cât de cât din vedere, după mulţi ani de Control şi Facebook.

Ştiu că înainte aici funcţiona Sfântul Tuş. De ce există azi st.ink? Care e povestea locului?

st.ink exista şi înainte, împreună cu Sfântul Tuş şi cu Saint Ink. Spaţiul există de aproape 4 ani, a trecut prin tot felul de etape şi a avut diferite funcţiuni şi forme mai stabile, sau spontane: salon de tatuaje, galerie, magazin de haine şi alte lucruri, cafenea, bar. Și cu numele a fost la fel, în funcţie de moment, de necesitate, fiecare i-a spus cum a simţit.

Pentru cei trei fondatori e un spaţiu care a apărut mai mult ca un hobby, un side project. Nici eu nu stiu toată povestea, am auzit frânturi de la colegi sau de la cei care i-au trecut pragul în ultimele trei luni, am mai văzut câte ceva pe net, pe pagina veche de fb. Acum, am stabilit împreună că e nevoie să se contureze un program, să îi oferim o identitate mai puternică. La asta lucrăm acum, d-aia există azi st.ink.

Ai organizat aici deja câteva evenimente şi locul începe să fie cunoscut. Ce aduce nou spaţiul şi ce planuri de viitor (apropiat sau îndepărtat) ai?

Mi-e greu să spun dacă aduce ceva nou, inovator. Nu inventăm apa caldă, mai degrabă cred că răspunde la nişte nevoi ale scenei locale. Din punctul meu de vedere, lipsea un bar micuţ cu muzică bună în care să poţi să bei o cafea cât lucrezi în prima parte a zilei, să ieşi la un pahar de vin sau o bere seara cu prietenii, sau la un party OK în weekend. Încercăm să creăm o atmosferă confortabilă şi ne focusăm pe muzică. Muzică electronică în special. Sper ca în curând să apară o serie de evenimente, nişte rezidenţe care să rezoneze cât mai bine cu locul şi care să îşi aducă aportul în încercarea noastră de a crea o identitate. Simt că mergem în direcţia potrivită din acest punct de vedere, dar mai e de lucru puţin.

Pasul următor ar fi să lucrăm mai mult cu publicul, clienţii, să începem să aducem contribuţia noastră la evoluţia scenei de muzică, să lansăm dj, producători emergenţi, să consolidăm poziţia celor deja activi şi talentaţi. Cum se face. Vrem să reactivăm şi seria de proiecte culturale începută. Am început deja cu paşi mărunţi, la începutul lui octombrie am produs un proiect al Marinei Albu, avem o serie de proiecţii în desfăşurare în fiecare duminică, dar o să mai aducem nişte îmbunătăţiri spaţiului înainte să ducem lucrurile mai departe.

Proiecţiile de film au o direcţie anume, o temă săptămânală sau lunară?

Filmele proiectate până acum au fost selectate de Gabi Leaşcu, un tânăr antropolog de pe la noi, după bunul lui plac. Începând de duminică, 7 decembrie, o să demareze un program de screening curatoriat de el sub numele Cold War - Never heard of it. Am văzut selecţia, o să fie tare.

Ai un proiect nou, acum e oficial: ELECTRONICS. Cum îl defineşti şi ce aşteptări trebuie să avem noi de la el?

Cum sugerează şi titlul, o să fie o serie de evenimente şi petreceri cu şi despre muzică electronică şi chestii conexe. În special house, techno şi derivate. Acum, plaja find atât de largă, mi-e greu să descriu linia pe care o să şi-o asume seria de evenimente, dar cred că lineup-ul de la primele o să fie îndeajuns de sugestiv.

Îl lansăm pe 28, vineri, la Halele Carol, în hala mică. O să avem două live-uri destul de ieşite din tipar, unul cu John Heckle, un producător britanic cu un sound foarte special şi unul cu Andreas Gehm, german, specialist în acid. Pe John Heckle l-au adus Chameleon (Luger, Profet şi Alexandru Jijian pe atunci) în 2012. Era încă un artist emergent, nu era chiar pe val, dar băieţii au avut instincte bune. Lineup-ul e completat de Luger şi Dragoş Rusu, iar de visuals şi modul în care veţi percepe hala se va ocupa Dreamrec.

O să fie un proper warehouse party pe care îl continuăm la st.ink cu Bogman.

Şi acum, ce aşteptări ai tu de la ELECTRONICS? Umple un gol pe scena locală a party-urilor?

Ideea e să mai construim o platformă care să ofere spatiu de exerciţiu și expresie localilor într-un context conturat muzical de invitaţii străini. Reţeta e clasică, în principiu o să încercăm să aducem un headliner mai cunoscut şi încă un artist străin emergent, să oferim şi ceva nou publicului. Latura educaţională e importantă şi ea.

Nu pot să zic că e nu ştiu ce concept în spate, până la urmă o să fie nişte petreceri şi nişte evenimente de audiţie. Nici scena locală nu oferă foarte multe opţiuni, dar au mai apărut oameni pasionaţi şi cred că ELECTRONICS poate deveni în curând şi o platformă de lansare pentru ei. şi clar o să umple un gol.

Spune-mi ceva amuzant care s-a întâmplat de când te ocupi tu de st.ink.

Au fost câteva dimineţi promiscue, mai mult sau mai puţin amuzante, dar nu pot să spun mai multe. Tudor, barmanul nostru, e amuzant.

Lângă tine mai sunt câteva locuri urbane: Hobirama, Clandestin, Createur D'Emotion la dreapta, Origo şi Energiea în stânga, la câteva minute. Contribui practic la o extindere a Centrului Vechi, însă într-un alt ton. Cum crezi că va arăta scena locurilor de ieşit şi a evenimentelor peste 4-5 ani în Bucureşti?

Cu Centrul Vechi e mai dificil. Se tot închid localuri, se deschid altele. A devenit super turistic, dar cumva suntem izolaţi de zona asta. Cred că în curând o să se separe zonele în funcţie de publicul ţintă şi sper să apară mai multe locuri OK. E nevoie. Dar în acelaşi timp, românii sunt destul comozi, nu cred că poţi să deschizi un bar, un restaurant sau un club OK în Berceni, iar piaţa imobiliară din zona centrală e încă instabilă, aşa că haosul şi şansa dictează. Faptul că aparent se conturează acum o zonă alternativă la centrul vechi în periferia lui, cred că e o întâmplare, dar în acelaşi timp are potenţialul să devină o regulă.

Povesteşte-mi şi despre muzică. Party-uri, seri cu muzică? E deschis mereu barul?

Deocamdată vinerea încercăm să organizăm evenimente mai dure, ca să spun aşa, 4/4, house, techno, zona asta. Sâmbăta chestii joyful. Nu e o regulă, depinde şi de ce se întâmplă în oraş, de cine e disponibil. O să mai dureze, cred că până la începutul lui 2015 o să apară nişte serii clare, nu vreau să forţez lucrurile. Încă testăm şi facem reglaje pe parcurs. Barul e deschis în fiecare zi, în timpul săptămânii de la 12, în weekend de la 5 şi cred că în viitorul apropiat o să extindem programul de seri cu şi despre muzică şi pentru luni-joi.

***
Plec, deja am în plan să revăd locul. Stăm până se termină proiecţia. Mă gândesc că am trecut de multe ori pe lângă st.ink fără să ştiu că e un bar, că e deschis şi că, pe deasupra, au o cafea super bună. Ne vedem la Halele Carol pe 28 şi la st.ink ori de câte ori ajungeţi pe strada Doamnei.