Andrada în Viena

 „Ghici ce?” mă întreabă Andrada fericită într-o dimineață de martie din clasa a opta. Nu trebuia să mai ghicesc – știam că fusese la un interviu pentru o școală cu internat din Viena, iar zâmbetul ei larg mi-a dat răspunsul. Sigur că m-am bucurat pentru ea, dar nu puteam să ignor că prietena mea cea mai bună avea să plece la 500 km de mine, pentru o perioadă nelimitată.

La 15 ani, Andrada a fost gata să cucerească Austria. I-am admirat curajul și lejeritatea cu care vorbea despre viitorul ei la internat. Ne-am promis că distanța nu ne va îndepărta - ea vine o dată la 6 săptămâni în Timișoara și eu o vizitez când am ocazia în Viena.

Dialect vienez

În primele săptămâni, Andrada și-a dat seama că nu era ceva în regulă cu germana ei. Când zicea Neee și saluta cu Guten Tag, lumea îi arunca priviri sceptice. Dupa câteva zile a învățat cuvintele și expresiile de bază din dialectul austriac - Grüß Gott, Oida și Geh ma fort, care au mai ajutat-o să pară de-a locului. A doua lecție a fost cea că austriecii nu suportă nicio marcă a dialectului nemțesc, adică exact ce folosea ea înainte.

Școala la ei

Primul lucru care a uimit-o au fost diferențele dintre învățământul lor și al nostru. După opt ani de școală în România, Andrada a rămas impresionată de obiectivitatea profesorilor austrieci, chiar dacă aceasta venea la pachet cu proverbiala răceală a germanicilor. Aceștia salută elevii și încep să predea, fără să se abată de la subiect pentru o discuție inutilă sau fără vreo legătură cu materia. Concluzia? Profesorii nu se atașează de elevi și nimeni nu pare să aibă vreo problemă cu asta.

Indiferența profesorilor are și părțile ei bune. Una dintre ele e atmosfera din timpul orelor – când cineva nu întelege ceva, ridică mâna și întreabă, fără să-i pese de ce cred cei din jur. Profesorul vine și explică până și de 10 ori dacă e nevoie. Andradei i s-a întâmplat în timpul orei de mate, când vectorii se încâlceau în caietul ei iar ecuațiile își ascundeau soluțiile. Sătulă să se chinuie singură și să înjure matematica, a ridicat mâna și s-a uitat disperată la profesor. Acesta a apărut prompt în fața băncii ei și a reluat explicațiile de câte ori a fost necesar (trei), până când Andrada a răsuflat ușurată și a putut spune sincer că a priceput rezolvarea problemei.

Despre petreceri

Un alt lucru învățat pe propia piele este că distracția în Viena este mai scumpă decât în Timișoara. În primele zile în Austria, pe când Andrada avea încă statutul de turist iar experiența în nightlife-ul vienez încă ii lipsea, a fost invitată la ziua unei colege. După mici calcule care mai târziu s-au dovedit a fi eronate, prietena mea a plecat cu 15 euro în buzunar și fără nicio grijă că nu i-ar putea fi de ajuns – doar sărbătorita face cinste, nu? La accesul în club, când a fost nevoită să-și plătească singură intrarea, și-a dat seama că regulile de acasă nu se aplică în Viena și că la zilele de naștere ai nevoie de aceeași sumă de bani ca pentru o ieșire normală in oraș. Dacă la noi cu 15-20 lei îți cumperi o băutură (sau două ieftine) în Piața Unirii, acolo îți ajung cât să plătești intrarea la un club de la marginea orașului. În cazul în care nu ai chef să bați jumătate de oraș sau vrei neapărat să mergi într-un club de fițe din centru, trebuie să iei în calcul că s-ar putea să lași 30-35 de euro la intrare.

De obicei iese în oraș vinerea, când, „din păcate”, au loc toate partyurile. Spune asta cu o urmă de tristețe pentru că sâmbăta o așteaptă 4-5 ore de școală și s-a săturat să se trezească devreme după o noapte lungă. În timp, și-a îmblânzit dorința de a lenevi în pat toată dimineața și a găsit rețeta magică pentru alarmă: se trezește la 7 și apasă snooze până la 8 fără 10. În cele 10 minute rămase, își trage buimacă primele haine găsite pe ea și fuge spre sala de clasă, care, spre norocul ei, se află doar la câțiva pași de camera ei din internat. Ce urmează după asta nu vrea să-mi mai povestească.

Dress code

Este foarte greu să ratezi un trend în Viena. Fetele își stabilesc un fel de uniformă la începutul fiecărui sezon cu piesele cheie și nu se abat de la ea. Deși majoritatea se îmbracă de la clasicele H&M, Zara și Mango, se întamplă destul de des să vezi o geantă Louis Vuitton atarnând pe mâna unei adolescente.

Iarna, ținuta cea mai populară ținută este formată din cizme Ugg, blugi, jachetă largă și eșarfă supradimensionată, iar vara din balerini, colanți și bluze simple. Nelipsiți rămân întotdeauna ochelarii de aviator și accesoriile hipstărești (în momentul de față, triunghiurile au invadat Viena).

Timp liber

Cu transportul în comun se descurcă binișor, dar metroul încă îl ia în direcția greșită – „mă rog, în cele mai multe cazuri„. Taxiul e destul de scump, așa că nu se prea avântă, iar cu tramvaiul a ajuns o dată într-o pădure lângă autostradă, în timp ce căuta împreună cu o colegă un magazin bulgăresc. Cel mai des vizitat magazin este Bila din apropierea internatului, de unde își cumpără aproape zilnic mâncare și pe care o consumă mai ales seara - cina este servită la ora 6 și este foarte puțin probabil să reziști până la 10 fără ceva de ronțăit.

Când o întreb de viața culturală, îmi povestește mândră cum a sărit gardul la Schönbrunn și a intrat prin efracție în grădina interioară. Mai în serios, dacă e duminică și vreme frumoasă, se duce cu o prietenă în Museumsquartier, pe care îl consideră cel mai frumos loc din Viena – poți să lenevești într-unul din parcurile imense, să vizitezi expoziții și să uiți de zbuciumul orașului pentru câteva ore, lucru foarte neobișnuit pentru un loc din centrul Vienei.

Cu Andrada mă întâlnesc aproape în fiecare vacanță și recuperăm timpul pierdut de pe parcursul anului - oricât de practic ar fi video call-ul de pe Skype, nimic nu se compară cu o discuție face to face. Amândouă vrem să studiem la facultate în Viena, așa că ne-am plănuit viitorul până în cel mai mic amănunt, de la locuitul împreună până la cine se va ocupa de gătit. Nu mai avem mult până atunci - sau cel puțin așa ne place să credem.

Miruna are 17 ani și e elevă la liceul german din Timișoara. Printre altele, visează să se mute un an în Australia să învețe să facă surf.