Aveţi fantezii cu pepeni?

PENTRU CONSUM

Pepeni cu vodkă: Se ia un pepene, se ia o sticlă de vodkă. Taie cu un cuțit ascuțit un dop mai adânc (cum fac în piață țăranii când îți dau să guști). Toarnă toată vodka în pepene, treptat. Sigilează pepenele cu dopul tăiat. Bagă pepenele în frigider, într-o poziție destul de fixă, să nu se răstoarne și să se risipească vodka aiurea. Așteaptă cam 24h, în funcție de dimensiunea pepenelui, ca vodka să fie absorbită ca lumea. Taie pepenele în felii și împarte-l cu toată lumea. Pregătește, just in case, niște aspirină pentru a doua zi dimineață.

Sfaturi extra:
1. Aparent sunt șanse mai mari ca pepenele să absoarbă uniform vodka dacă i se fac mai multe dopuri. 2. Rețeta iese mai bună cu pepeni fără sâmburi, pentru că aștia absorb la rândul lor alcoolul. Dar poți să-i înghiți și pe ei. [Miruna P.]

Sangria în pepene: Poți să faci sangria în pepene în zeci de feluri, zic rețetele gospodinelor online. Dar cea mai bună sangria în pepene se face într-un singur fel – și anume: se merge la mare. La mare, se merge la piață pe la prânz. Se achiziționează una bucată pepene serios (min. 7 kg), 2-3 kg alte fructe de sezon și cel mai ieftin (și, implicit, prost) vin roșu dulce sau demi-dulce de la buticul local. Se dă cep nu foarte mare-n pepene și i se scoate aproape tot miezul, cât să mai rămână totuși ceva strat pe pereți. Jumătate din miez se taie cuburi la grămadă cu restul de fructe. Se aruncă totul înapoi în pepene, i se pune dop, se îngroapă în nisip, se uită de el până seara. Seara se toarnă direct din pepene în pahare – și a doua zi din nou, până pleci de la mare sau trece sezonul de pepeni. [Ioana P.]

Pepeni în porno: Nu cred că m-am mai gândit atât de serios la sploshing* ca atunci când am văzut The Wayward Cloud.

The Wayward Cloud e un film taiwanez despre un porno filmat într-un oraș fără apă curentă, înlocuită cu mulți pepeni roșii reci. E cald cum e acum în București, dar actorii trebuie să-și facă treaba, chiar daca asta îi deshidratează complet. Căldura nu pare să-i afecteze mai deloc nici atunci când dansează în jurul statuilor conducătorilor taiwanezi iubiți, pentru că filmul nu e numai un watermelon porn, e și un musical. Practic, jumătate de film este despre sexul cu pepeni, iar în cealaltă jumătate actorii dansează și cântă despre asta, îmbrăcați în costume avangardiste ridicole, decorați sau travestiți cu bucăți din minunatele și răcoritoarele fructe menționate mai devreme.

Carnea roz-roșiatică a pepenilor e ațățatoare, iar sucul rece și lipicios se încleiază pe pielea personajelor ca o sudoare dulce. Dupa ce vezi filmul nu cred că te poți abține să nu vrei: să îți afunzi fața într-o jumătate de pepene roșu așezat între picioarele unei femei ce se contorsionează sub el, să scobești cu degetele prin carnea fructului apos și să-l penetrezi într-un acces panteisto-fetișist, să porti jumatăte de coajă de pepene roșu pe cap în timp ce femeia de sub tine se lipește cu toate sucurile și semințele de pielea ta, să lași în urmă patul ud ca după un ritual al unei secte iubitoare de răcoare într-o epocă în care încălzirea globală ne afectează mințile, făcându-ne niște zombi buimaci care caută să supraviețuiască satisfăcându-și numai nevoile primare. [Oana D.]

Casa pepenilor: Majoritatea pepenilor româneşti pe care-i îndesăm în frigider vin (sau ni se spune că vin) din Dăbuleni. În numărul de vară al Decât o Revistă, Sorana Stănescu a scris despre oraşul doljean cu o primărie de 3.2 milioane de lei, campioni la kaiac canoe şi, mai ales, pepeni mâncaţi cu pâine şi brânză de oaie. După ce veţi citi articolul, nu veţi mai vrea pepene de la greci. [Gabi P.]

PENTRU CUM ARATĂ

Pepeni fashion: Pe doamna Gaga încă nu am văzut-o purtând nimic cu model de pepene, dar Anna Dello Russo, editor și creative consultant la Vogue Japonia, un personaj cel puțin excentric, a anticipat potențialul de vedetă al fructului încă din 2010. Dacă în trecut își completase ținutele cu accesorii pentru păr neobișnuite (cum ar fi cireșe în diverse culori, o pălărie cu un ou Daliesque atașat, o păpușă peruviană, și multe alte combinații cu pene, perle și voalete), pentru New York Fashion Week 2010, designerul Alan Journo, i-a realizat o pălărie de forma unei felii de pepene, acoperită în aplicații shiny. Acum câteva săptămâni, fashion bloggerul milanez Chiara Ferragni, cunoscută sub pseudonimul The Blonde Salad, a purtat o fustă cu model de pepene Vivetta. În colecția SS2012, Vivetta, brandul italian cunoscut pentru colecții inspirate de natură, are un set complet cu tematica pepenului: fusta, o rochie cu umerii acoperiți în volane roșii cu tiv verde și geantă în forma unei felii gustoase. De la 150 euro în sus. [Miruna P.]

Pepeni-n fotografie: Trecând peste pornoșagurile fotografului japonez Araki Nobuyoshi care includ pepeni și peste seria dementă a fotografului rus Dimitri Tsykalov cu cranii făcute din pepeni, am găsit în fotografia locală niște pepeni care vorbesc despre copilărie. Suntem într-o piață, pepenii grei sunt adunați grămadă sub un cort improvizat și se încing în seră. Francezul Laurent Jouault este îndrăgostit de România, stă în Moeciu și face fotografii. Fotografia cu pepeni a înscris-o la concursul Moments of Youth. Este din 2000 și a făcut-o în piața din Râșnov în care niște copii se tot jucau cu pepenii îngrămădiți și expuși la vânzare. [Karin D.B]

Pepeni design: Avem în această categorie pepeni pentru tot soiul de activități outdoor. Poate cel mai gustos este pepenele cort, de la Field Candy (630 euro, ediție limitată), dar ne place și pepenele cască de bicicletă cu sâmburi pentru aerisire de la Nutcase (doar că trebuie să mergeți în Italia după el). Rușii de la agenția de publicitate Good au propus căști de bicicletă în formă de pepene cu dop, dar nu s-a apucat nimeni să le producă (și e păcat, pentru că ne plac și căștile cu sfârcuri și pierce). Pentru indoor, preferatul nostru este pepenele meloncolic al lui Sarah Illenberger, care ar merge grozav pe perete, dar e sold out. Să ne întoarcem la pepeni mai accesibili. [Karin D.B]

PENTRU ANECDOTĂ

Watermelon man: În Statele Unite, vreo 40 de milioane de locuitori trebuie să se gândească de două ori înainte să mănânce pepene în public. Și asta pentru că de la începutul secolului XX, afro-americanii se confruntă cu stereotipul „watermelon man”. Sursa glumelor rasiste care zic că negrii se omoară după pepeni se pierde în începuturile istoriei sclavagismului. Se presupune că sclavii afro-americani erau hrăniți cu pepeni pe post de mâncare & băutură 2-în-1: ieftină, sățioasă și ușor de cultivat, mai ales în sudul arid (și sclavagist). După emanciparea sclavilor au început să apară bancurile și caricaturile: afro-americani cu guri cât felia de pepene se plâng cât de mult muncesc, în timp ce se odihnesc la umbră și mănâncă; asemănările dintre forma unui pepene și capul unui afro-american; și tot așa. În 1947, Jackie Robinson, primul jucător afro-american profesionist de baseball, e întâmpinat de public cu o ploaie de insulte, gunoi și felii de pepene. În 1989, un grup de afro-americani protestează față de crima comisă de un grup de albi asupra unui copil de culoare. Contra-protestatarii albi îi ademenesc la mișto cu pepeni. Iar în 1970 Melvin van Peebles regizează Watermelon Man, în care un alb rasist se trezește negru și se confruntă cu toate stereotipurile posibile—inclusiv cu o cină constând în felii de pepene, pregătită de propria soție, care nu știe cum să reacționeze mai corect la transformarea soțului. [Ioana P.]

Pepenii uriași (din Orașul Florilor): Sunt câteva referințe gustative în Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi care mă fac și acum să plescăi ușor din limbă când pronunț cuvintele. E apa gazoasă cu sirop care-i plăcea la disperare lui Zahăr Zaharescu Limonadă, plasturii cu miere care-au făcut-o celebră pe intransigenta Mierinana, norii din piureu, pe care Habarnam voia să-i taie cu toporul și, și... pepenii uriași din Orașul Florilor, din care se obținea sucul cel mai dulce - câteva butoaie cu sirop din fiecare pepene. Partea fascinantă este că aceste mingi verzi, uriașe de mărimea unei case cu etaj sau poate chiar mai mari fuseseră inițial niște acrituri sălbatice care creșteau alandala și dărâmau caselor prichinduțelor cinstite. Pepenii au fost aduși în oraș de prichinduța Fir de Pai - un fel de mad scientist, varianta prichinduță - care, prin încrucișări și selecții stăruitoare, a obținut zahăr roșu lichid, reputația în oraș și inima geekului Știe Tot. [Dana C.]

PENTRU DANS 

Watermelon Man, melodia, e un standard de jazz compus de Herbie Hancock pe filon istoric: preia „strigătul pepenarului (en., watermelon man) care-și face veacul pe străzile lăturalnice și aleile din Chicago. Roțile căruței lui bat ritmul pe dalele străzilor.” Tot la Chicago, 32 de ani mai târziu, Common samplează Watermelon Man pentru propriul Watermelon, de pe albumul Resurrection (1994). E încoronat salvatorul hip-hopului alternativ, iar albumul schimbă standardele genului. Între timp, în 1979, Frank Zappa scrie o operă rock, Joe’s Garage, despre adolescență, rock, sex și imbecilitatea unui sistem care consideră că toți oamenii sunt identici. Se termină apoteotic cu un solo lung de chitară, Watermelon in Easter Hay – prost primit de criticii de-atunci, acum considerat capodopera bunicului dement al tuturor experimentaliștilor. Mai mult sau mai puțin inocent, nu se știe, Dave Matthews Band mai cântă din când în când prin concerte The Watermelon Song. Nu e o odă feliei zemoase cu coajă verde. E preluarea unui coon song (subgen de cântece rasiste apărute în SUA între 1880 și 1920), despre afro-americanii leneși, buni doar de împușcat – și, evident, mari amatori de pepene (vezi mai sus). Pepeni apolitici au doar britanicii indie de la The Boxer Rebellion, care cântă Watermelon, fără vreo legătură cu nimic; nici cu sclavii, nici cu fructele – numai cu iubirea („Inside, outside, inside your love.”) [Ioana P.]

Pepenii lui Baby: Este secvența mitică din Dirty Dancing în care adolescenta insipidă Frances, zisă Baby, în vacanță cu ai ei într-o stațiune pe bani mulți ajută un băiat să care pepeni într-un un club în care se întâlnesc țărănoii să se distreze seara. Adică o lume a păcatului. Ușile se deschid, înăuntru epidermele încinse se freacă la vedere, băiatul scapă pepenii și Baby rămâne cu gura căscată și exclamă: Where did they learn to do that? Adolescenta timidă își dă plovărașul jos, tremură de anticipație, bate din piciorușe pe ritmul muzicii și se alege cu prima ei lecție de dans murdar. Restul e deja istorie: Baby dansatoare, idila cu bad boy-ul local, alte scene mitice, răsturnarea convențiilor și happy end-ul, dar n-aveți decât să revedeți filmul. Scena cu pricina ne interesează pentru că, după spusele unei colege de redacție: în care se vede că vine un moment în care u have to ditch the harbuz. [Karin D.B]

BONUS

Porno-rețeta cu pepeni a Magdei**
Necesar : pepene, brânză sărată, mentă, ardei iute.

Se taie pepenele roșu și rece cuburi. Se taie tot așa și brânza telemea, poate să fie de capră, de vacă sau de oaie, ce vrei tu, sărată să fie și se pun ambele pe o farufurie. Se rup frunze de mentă proaspătă și se presară peste. Se taie ardei iute mic mic și se adaugă, după gust, deasupra. Se mănâncă cu degetele.

Magda garantează că rețeta asta satisface toate simțurile : e cu apă, cu dulce, sărat și picant, iar menta e pur și simplu porno, în orice (Magda dă capul pe spate când vorbește de mentă.) Problema este că abia după ce mâncați asta o să vi se facă foarte foame. [Karin D.B]
___________
  * Wet and messy fetish (WAM)
** Magda este barmaniță pe Dianei 4, o găsiți acolo pentru mai multe rețete și sfaturi de viață.