Barna Nemethi - „E frumos când vezi oameni talentaţi care reuşesc să scoată din căcat bici”

Barna Nemethi are 27 de ani și este regizor, graphic designer și fotograf. Are agenția Griffon & Swans și este co-fondator al proiectului  All Hollow și redactor-șef al revistei cu același nume.

Ce e frumos și ce e urât în industriile creative din România? 

Frumosă e partea creativă. Urâtă e partea de industrie. Îmi este din ce în ce mai clar că nu ducem deloc lipsă de oameni extrem de talentați si inspirați; oameni care ascund extrem de mult potențial. Din păcate acest potențial de multe ori nu este fructificat din cauza unei piețe mici, dezorganizate și adesea violente. Creativii care nu au stomac pentru ea ajung repede într-o boemie autojustificată, iar cei care își fac upgrade la nervi și obraz devin adesea niște mercenari. E frumos când vezi oameni talentați care reușesc să scoată din căcat bici, creativi care lucrează cu foarte puțin, sau mult mai puțin decât de ce ar avea nevoie și reușesc să obțină rezultate excelente. E urât atunci când devine meschină și plină de bârfă, cârcoteală și săpat.

Tu ce cauți în ele?

Ce caută toată lumea, faimă și bani, hahhahahha. Serios vorbind, eu cel mai mult caut alți oameni, alți creativi. Cumva, majoritatea lucrurilor pe care le am în cap nu le pot realiza singur. Imposibil. Fie că este vorba de un film, o revistă, shootinguri, orice. Oricât de bine aș ști ce vreau, tot am nevoie de un director de imagine, un model bun, un scriitor bun, un make-up artist, un compozitor. Și pe măsură ce ne găsim încercăm să producem content. Uite ce bine s-au așezat gândurile: caut oameni de la care să învăț și să fur, și să producem content împreună.

E All Hollow ce ți-ai dorit să fie?

Încrâncenarea mea cea mai mare cu All Hollow era ca în primul rând să existe. Ca atare, da, este exact ce mi-am dorit să fie, o revistă care se face la fiecare 3 luni. Restul sunt fine tuning. Am învățat foarte multe de când a apărut All Hollow. Despre publishing, despre comunitățile de fashion de la noi și dinamica foarte particulară dintre. Cert e că mi-am dorit să arătăm că se poate, și acum cred că a venit momentul să ne reorganizăm, să ne dorim următorul pas pentru Hollow și dupa incă 4 numere să ne întrebi din nou dacă e ce mi-am dorit să fie. Eu cred că obiectivele trebuie să fie mereu schimbate într-un traseu de genul ăsta, iar Hollow e încă un proiect extrem de flexibil.

Care e cea mai mișto experiență pe care ai avut-o de când ai facut revista?

Au fost enorm de multe. Plăcerea să lucrez cu o droaie de oameni talentați, să ne vedem revista comandată din Brooklyn sau Londra, să îi luăm interviu lui Shishkin. Dar, dacă ar fi să ma rezum chiar la una, atunci ar fi ziua de 31 martie, party-ul de lansare al #3. A fost tot ce înseamna All Hollow îngrămădit intr-o singură experiență. Un crowd de oameni cool din atât de multe nișe diferite încât totul părea ireal. Actori, modele, stiliști, fotografi, altețe, hipsteri, hateri, gay, straight, vedete, toate pe aceași terasă de la Control. Totul încheiat cu unul dintre cele mai intense concerte pe care le-am trăit vreodată. Simplul fapt că am reușit să aducem Reptile Youth în România pentru mine este un succes și la modul cel mai megaloman mă mândresc cu asta.

De unde fascinația pentru America?

Monkey see, monkey do. Suntem fascinați de lucrurile la care suntem expuși. Iar eu am fost supraexpus culturii americane. La 6 ani am plecat pentru prima dată, zburând singur, să-mi vizitez tatăl. Apoi, probabil am reușit să văd mai mult din țara aia decât majoritatea americanilor. Într-adevăr sunt multe probleme cu the american way of life, mai ales astăzi, dar e important să înțelegi că expunerea mea a fost una cât de cât autentică, nu prin corporații sau brandurile și serialele prin care se reprezintă ei la noi. The Winning of Hearts & Minds. Alte surse ale fascinației: indienii, deșertul și muzica lor; teribilismul, libertatea și lipsa ridicolului; superficialitatea, umorul și sentimentul de grandoare pe care îl lipesc de orice.

Un loc de acolo pe care l-ai transplanta aici?

Un slacker's diner. Ah da, era să uit, sunt mega fan bucătărie americană. Burgers, steaks, pies, tot. Și aici sufăr după un burger decent. Ceva mai metaforic pe care l-aș transplanta aici ar fi ca toată lumea să-și vadă de treaba lui. Și să o facă bine. Și spiritul civic.

Cinci nume – cinci surse de inspirație? ​

Herzog, de câte ori mă gândesc că ce am eu în cap e prea ciudat sau prea ermetic, îmi aduc aminte de dubioșeniile lui și îmi dau seama că ar trebui să îmi păstrez viziunea exact așa cum o am. E o onestitate bolnăvicioasă în opera lui și în felul lui de a fi.

Christopher Hitchens, este persoana cu cel mai apropiat mod de operare și fel de a privi lucrurile față de al meu.

Jack White & Josh Homme, pentru că au o efervescență creativă umilitoare.

Tolkien pentru că ficțiunea mă inspiră mult mai mult decât realitatea.

West Wing, pentru că dacă nu aș face regie și alte lucruri vizuale aș vrea să fiu Toby Ziegler și Josh Lyman.

***
Acest interviu este parte din campania THIS IS LUMIA