Berlin via Tokyo via Manila via etc.

Freunde von Freunden (prieteni ai prietenilor) a pornit de la următoarea idee: „suntem un grup de prieteni buni, berlinezi majoritatea, am lucrat deja împreună la diferite proiecte, am făcut câte o petrecere în casa fiecăruia, deci ne cunoaştem relativ bine casele, iubiţii, iubitele şi cum fiecare are mulţi prieteni, am putea face un proiect în care să arătăm cum trăiesc toţi oamenii ăştia, interviuri cu ei, fotografii, filmuleţe.”

Partea bună pentru cei de la Freunde von Freunden e că proiectul ăsta e inepuizabil, căci fiecare prieten are un alt prieten, care trăieşte în Tokyo şi care la rândul lui are o prietenă bună, care locuieşte în San Diego, e pictoriţă şi are o piscină umplută cu mulţi cactuşi, un fierbător roşu de cafea şi pene de păun într-o vază. Şi cum San Diego e despărţit de New York doar de un singur prieten, se ajunge uşor la Zora Mann, fiica unor devotaţi de-ai lui Osho, care a lucrat ca model de la 12 ani, iar acum e pictoriţă.

Printr-un prieten s-a ajuns şi la Louise şi Charles, care au trecut de prima lor tinereţe şi locuiesc într-un studio, în Paris, unde a locuit şi Picasso pentro o vreme. Ea e născută în Londra, are peste 40 de ani, se îmbraca în rochii roşii şi nu a renunţat la obiceiul de a bea ceai după masă. În 1989, şi-a înghesuit toate lucrurile în maşină şi s-a mutat în Paris, fără să aibă un ban, sau o slujbă. Charles e arhitect şi în timpul lui liber găteşte mâncare spaniolă pentru Louise şi prietenii lor.

Povestea o continuă Sarah Weinknecht, berlineză din grupul iniţial de prieteni.

Proiectul vostru a devenit foarte popular. De ce credeţi că oamenii sunt aşa de curioşi de casele şi de vieţile altor oameni? Suntem cu toţii un pic voyeuri? Sau e altceva?

Credem că e vorba de inspiraţie în primul rând. Oamenii sunt în general interesaţi şi inspiraţi de alţi oameni şi apreciază poveşti spuse mişto.

Din perspective voastră, proiectul vostru este unul artistic, sau mai degrabă are o notă sociologică?

Proiectul este ce exact ce vor cititorii noştri să fie. Unii îl folosesc ca sursă de inspiraţie ca să-şi decoreze casele, alţii învaţă câte ceva despre domeniile în care lucrează invitaţii noştri.

Cum vi s-a schimbat viziunea în toţi anii ăştia, din momentul când aţi început proiectul şi până acum?

Cea mai mare schimbare e ca revista şi reţeaua noastră au trecut de la un focus de cartier la un cerc internaţional de prieteni, în peste 30 de oraşe, de la Amsterdam, la Beirut sau Tokyo.

Puteţi să ne spuneţi despre oraşul vostru, despre mediul vostru? Cum socializaţi, unde ieşiţi cel mai des?

Echipa noastră de bază e localizată în Berlin. Majoritatea trăim în Mitte sau Kreuzberg. Berlin e un oraş destul de relaxat şi distanţele sunt destul de scurte. Biroul este pe Mulackstraße şi a devenit un punct de întâlnire pentru întreaga echipă, colaboratori, sau prieteni care sunt şi ei prin cartier.

Încălcaţi vreodată regulă de la înfăţişa doar prieteni ai prietenilor?

Încercam destul de tare să ne ţinem de regula asta: doar prieteni ai prietenilor. În general suntem interesaţi de oameni creativi din toate domeniile, iar creativitatea nu se limitează la artişti, sau designeri, ci poate fi regăsita şi în alte zone, că agricultură sau mâncare sănătoasă.

Ce aţi învăţat întâlnind atâţia oameni?

În momentul de faţă producem content cu echipele noastre din peste 30 de oraşe, de la Sao Paolo la Helsinki. Poţi să recunoşti diferenţe în felul în care oamenii trăiesc şi îşi organizează spaţiul în care trăiesc. În esenţă, designul interior şi stilul de viaţa sunt opţiuni individuale şi diverse, dar sunt multe variabile care îşi spun cuvântul: preţul chiriilor, vremea, temperatura, ocupaţia oamenilor.

Dar în mare parte, oamenii creativi duc un stil de viaţă nelinear. Şi de obicei asta produce o poveste interesantă. Cam toţi cititorii noştri cred în creativitate, oameni buni şi povești bune.

Dacă „răsfoim” puţin paginile siteului vostru, s-ar putea crede destul de uşor că înfăţişaţi aproape exclusiv clasa de mijloc-boemă-urbană-artsy a zilelor noastre. V-aţi gândit vreodată să treceţi de asta, să arătaţi şi alte tipuri de oameni, alte categorii sociale?

Încercam să nu ne focusăm pe un singur grup de oameni, ci să arătăm o oarecare diversitate. Ca exemple ar fi Gisèle d’Ailly van Waterschoot van der Gracht, Marcy Meachin, David Rubinger, Annett Kuhlmann, Rolf Henke sau Kevin Seccia.

Ce piesă aţi alege ca fundal musical pentru interviul ăsta?

Darondo - Didn‘t I (Trishes edit)

Freunde von Freunden - People, Photography, Video.