Blixa Bargeld & Teho Teardo. Concertul.

Există concerte la care nu contează muzica și calitatea ei. La care publicul n-are nicio coerență. Concerte la care artiștii sunt cei mai puțin importanți oameni din încăpere. Și-apoi a existat concertul lui Blixa Bargeld, la care a fost așa:

A fost muzică. A fost un om magnetic pe scenă, urât și probabil mizantrop, dacă-l iei la bani mărunți, dar, de fapt, impecabil muzical și pretențios pe bună dreptate cu sonorizarea. A fost cald și liniște; liniște, de ți-era jenă să-ți anunți gagica că te duci la bar să-ți mai iei o bere; cald, pentru că era plin, dar fără să te calci în picioare; hipnotic până-n cele mai mărunte gesturi ale lui Blixa – buze lipite de microfon, mârâit ironic, țipătul ăla pe frecvențe imposibile. A fost imposibil să nu recunoști pe cineva în sală; intim, cum numai un cvartet de coarde poate s-o facă; a fost limba italiană; a fost The Garden.

A fost cum ar trebui să fie, zic – și cum ne-am dori să fie mai des (dacă se poate, tot cu Blixa).

Fotografii de Claudiu Popescu