Capete înfierbântate, ultima dată

Duminică, de la 19.00, la MACAZ, are loc ultima reprezentație a unui spectacol care ar trebui predat în școli - Capete înfierbântate. 13-15 iunie 1990, o bucată de istorie documentată de Cinty Ionescu, Mihaela Michailov și David Schwartz, jucată extraordinar de Alexandru Potocean, pe muzica live a lui Cătălin Rulea și-n decorul lui Adrian Cristea.

Spectacolul prezintă evenimentele din iunie 1990, când minerii au venit în București să curețe Piața Universității de golanii care protestau din cauza suspiciunii de fraudare a alegerilor prezidențiale. Evenimentul este considerat unul dintre cele mai sângeroase din istoria noastră post-decembristă.
Dacă îndemnul meu nu vă convinge să nu ratați acest eveniment, poate Poto o va face.

Joci în acest spectacol deja de șase ani. Cum a crescut pe tine?

Este adevărat. Capete înfierbântate se joacă de șase ani. Spectacolul de duminică va fi ultimul. Am decis împreună cu regizorul David Schwartz și dramaturgul Mihaela Michailov că în cei șase ani spectacolul a spus tot ceea ce a avut de spus, ba chiar mai mult. Ne-am dat seama că efortul reluării lui după timpi mai lungi sau mai scurți de pauză (nu s-a mai jucat din iunie 2015), este mult prea mare. Problema acestui spectacol a fost păstrarea lui într-o formă cât mai apropiată de ceea ce am construit la început, lucru deloc ușor. Așa că nu știu să-ți spun cum a crescut pe mine, dar știu ce efort este să-l păstrez și să-l resuscitez de fiecare dată.

Prin el te-am descoperit ca actor și cred în continuare că e unul dintre cele mai bune roluri de-ale tale, dar și unul dintre cele mai bune one man showuri din teatrul românesc recent, chiar și după atâta vreme. Cum ai/ați reușit să îl țineți atât de viu?

Ținerea lui pe linia de plutire a fost foarte dificilă pentru mine, cu atât mai mult cu cât intervalele de pauză dintre spectacole s-au mărit ca durată. Capete înfierbântate reprezintă o performanță, într-adevăr, însă m-am ferit să-i dau o valoare absolută. A fost un spectacol care m-a pus în valoare un timp destul de îndelungat, însă cred că e timpul să move on.

Interpretezi opt personaje. Care e cel mai greu de jucat?

E greu să-l arăt cu degetul. E ca și cum mă întrebau când eram copil: pe cine iubești mai mult? Pe mama sau pe tata? Sunt opt entități diferite, parte ale aceluiași adevăr. Munteanu și Iliescu sunt grei din cauza limbii lor de lemn, alții sunt grei din cauza particularităților foarte complexe și greu de redat fără a caricaturiza - Cozma, de exemplu. Fiecare e greu în felul său.

***
Citește și De la Marius Lăcătuș la Alexandru Potocean. 
Fotografii de Adi Bulboacă.