Ce-am găsit prin gunoaie

Totul a început într-o zi de sâmbătă. Un prieten a găsit pe o stradă din zona Rosetti o bilă mare din plastic transparent ce conţinea o pungă răsuflată din aluminiu. Nu ştiam prea bine ce este, dar cert este că arăta foarte art-deco-minimalist şi dădea bine în apartamentul lui. Pentru că tocmai mă întâlnisem cu el şi încă o prietenă, şi fiind încântat de descoperirea pe care o făcuse puţin mai devreme, ne-a propus să ne întoarcem la locul respectiv unde se aflau şi alte lucruri părăsite, dar pe care nu mai avusese cum să le aducă acasă. Propunerea lui de a merge cu toţii acolo nu m-a încântat deloc la început, ba chiar mi-a produs un uşor dezgust. (Cum, ce? Să caut EU prin gunoaie? Niciodată!). Bila arăta frumos, recunosc, dar cum să bag eu mâna prin gunoaie?

Şi totuşi, o oră mai târziu eram cu cei doi prieteni pe străduţele de la Rosetti. Iniţial, am vrut să bem o bere la Control, dar oraşul era teribil de plictisitor şi dintr-o dată locul cu gunoaie părea mai atractiv prin necunoscutul său (deşi devenisem curioasă, îmi imaginam că o să mă uit de pe margine, în niciun caz să particip). Ajunşi la locul cu pricina, nu mi-am putut ascunde uimirea. Lângă o staţie de troleibuz, stăteau părăsite mai multe lucruri: o masă de lemn pliantă, un dulăpior, reviste de artă, haine, saci, saci întregi cu cine ştie ce alte lucruri interesante. Prima luată a fost masa, evident. Prietenul cu bila pusese ochii pe ea mai devreme, ea fiind principalul motiv pentru care voia de la început să se întoarcă. Acum era evident că îl aştepta pe el. Surpriză: masa era intactă şi pe spate se vedea eticheta de la IKEA.

Am început să scormonim prin niște saci mari care zăceau acolo şi am mai găsit: o scrumieră din sticlă roz, un pulovăr gros super-hippie, un mileu colorat în formă de floare (tot hippie), reviste cu poze semi-pornografice dar foarte artistice, un borcan cu mac, un borcan cu polen, un portofel girlish (puţin dezlipit) şi un super-glue. Lipiciul a fost folosit ulterior pentru repararea portofelului, deci toate se legau cum nu se poate mai bine.

Tot căutând pe acolo, am intrat într-un fel de frenezie pe care nu am mai experimentat-o, parcă luasem o substanţă necunoscută. Toate prejudecăţile dispăreau şi fiecare obiect nou-găsit producea o senzaţie unică de bucurie şi satisfacţie. La un moment dat, prin nişte pungi mai mici aflate sub saci, am dat de nişte gunoi menajer, ştiu asta pentru ca începuse să miroasă, dar nu m-a deranjat prea tare. Erau destui alţi saci şi alte pungi. Am găsit şi o oliţă de noapte pentru fetiţe, tare simpatică, şi dacă aveam copil, probabil că aş fi luat-o. 

Vâzând locul asaltat de noi, a venit şi o ţigancă cu nepotul şi ne-a întrebat ce am găsit. I-am zis că nişte chestii, una-alta, o scrumieră, un pulovăr. Ne-a zis pe un ton cam dezaprobator: „Lăsaţi-le, maică, că astea sunt lucruri bolnave!” Normal că nu am lăsat nimic, dar oricum cam terminaserăm de scormonit, aşa că am pornit mai departe. Starea de extaz nu dispăruse, aş fi vrut gunoaie, mai multe gunoaie frumoase ca ăsta! Am pornit într-o plimbare de la Rosetti înspre Grădina Icoanei, iar eu cu prietena mea Ioana ne opream aproape la fiecare coş de gunoi stradal să ne uităm prin sacii de lângă. Nu am găsit mare lucru pe acolo, dar am mai luat totuşi o oală mică de încălzit mâncarea şi o punguţă cu fitile pentru candelă. Ne-am oprit prin zonă la un prieten, unde a fost testată masa găsită, i-am făcut cadou scrumiera şi oala, ca să dea apă câinelui şi apoi am plecat. Imediat ce am ieşit, am observat pe partea opusă a străzii un tomberon şi o cutie mare de carton lângă. Am fugit până acolo, ca şi cum simţeam că voi găsi ceva special. Cutia era plină cu jucării! Seara s-a încheiat de-a dreptul magic, pentru că în cutie era ascunsă, printre multe altele, o păpuşă-trol, iar eu am colecţie acasă. 

Prietenii mei au luat un rucsac-măgar şi cred că toată lumea a fost fericită la finalul serii. A fost ca o ruptură în timp şi spaţiu şi dacă nu făceam asta, probabil aş fi pierdut vremea la o terasă, ca în mai toate weekendurile de sfârşit de vară.

Recent, o prietenă m-a rugat să îi caut câteva link-uri utile pentru o lucrare antrolopologică pe care trebuia să o predea urgent la masterat, pe tema dumpster diving-ului. Nici nu ştiam ce e aia, dar ce să vezi? Este conceptul teoretic al scormonirii prin gunoaie. Aşa am aflat o grămadă de lucruri interesante. Auzisem din experienţele unor prieteni stabiliţi în Franţa şi Olanda că poţi găsi obiecte în stare foarte bună lăsate de foştii proprietari pe stradă, dar nu credeam că la noi e posibil. Am găsit site-uri străine cu instrucţiuni clare pentru cei care vor să pornească în căutare de comori. Eu nu le-am urmat pentru că totul a fost spontan, dar e bine să le ştii:

1. Echipament corespunzător – haine pe care să le poţi murdări fără regrete;
2. Mănuşi de plastic;
3. O lanternă în caz că pleci în expediţie după lăsarea serii;
4. Serveţele umede;
5. O sticlă cu apă ca să cureţi eventualele lucruri prea murdare;
6. Mică trusă de prim-ajutor (daca te înţepi sau zgârii în timpul căutărilor).

Site-urile recomandă să faci asta în zone mai pustii, ca să nu se uite lumea urât, confundându-te cu un hoţ şi de asemenea să cunoşti legislaţia ţării în care te afli. În cele mai multe ţări această activitate este tolerată, ca la noi, dar dacă vrei să o faci în Marea Britanie, rişti să ajungi la închisoare. Cel mai bun moment este în weekend, pentru că nu prea se ridică gunoaiele atunci şi străzile sunt mai liniştite.