Ce am învăţat despre dragoste de la alţi adolescenţi

Pe cei 10 adolescenți de mai jos i-am rugat să-mi zică câte ceva despre cum au trăit și înțeles ei până acum dragostea și ce din experiența lor ar vrea să dea mai departe pentru cineva care are nevoie de un sfat, dar nu știe unde să îl caute. Mi s-a părut ciudat să văd că cei mai mulți dintre ei, după ce mi-au răspuns, mi-au mulțumit. De parcă abia așteptau pe cineva care să îi tragă de limbă și să le ofere un spațiu în care să destăinuie o mică parte din momentele care i-au învățat iubirea nu ca-n filme. (Carina Cozminschi)

E ok să fii și singur/ă 

Un lucru pe care l-am învățat pe pielea mea e că nu trebuie să fii într-o relație doar pentru că restul lumii sau restul prietenilor tăi sunt. Pe mine una m-ar fi ajutat să aud asta cu vreo 2-3 ani în urmă și acum mi se pare foarte important să-l audă adolescenții care vor, dar nu știu ce vor de la o relație. Cred că e mult mai important să-ți iei niște timp, să te cunoști pe tine, să-ți dai seama ce vrei mai întâi de la tine, și apoi de la celălalt, înainte să cauți. Știu că e aiurea că lumea din jurul tău e fericită și că ai impresia că numai tu nu ai parte/o să mori singur, dar crede-mă că toate vin la timpul lor și te lovesc când te aștepți mai puțin. – Ramona

E important să îți pui întrebări despre relația ta pe parcurs 

Cred că cel mai mult am învățat despre relații uitându-mă la ale altora. De multe ori, ca prieten al cuiva care se află într-o relație toxică ți-ar fi foarte simplu să te gândești doar la cât de multe motive ar avea cei doi să se despartă. Relația prietenei mele cu un băiat a durat din clasa a 7-a până în clasa a 10-a. Noi, colegele ei, eram niște fetițe cu multe păreri, nu neapărat pozitive, care îl priveau pe respectivul, atribuindu-i tot felul de etichete caraghioase pentru a o incomoda pe prietena noastră: „Hai mă, da’ tu nu vezi că fuckboy…”, „Nu te merită, bă!”. Ei nu părea să îi pese. Cu timpul, lucrurile s-au schimbat, iar după anii ăștia am început să înțeleg care e motivul pentru care Andreea nu a dat ascultare cuvintelor noastre. O relație toxică îți poate pune multe bariere, mai ales că nu știi cum ar putea fi altfel sau nu știi că așa nu e normal. Cu o primă relație, oricând ar fi asta, trebuie să fii confortabil, să faci ce simți când simți și să nu dai ascultare prietenelor tale prostănace și cu foarte multe păreri. Până la urmă, ele doar vorbesc prostii. O sa crească și ele și o să vadă cum e.

Dar ce se întâmplă în momentul în care ele cresc și tu rămâi pe loc? Când ele continuă să îți zică aceleași lucruri, dar ambalate diferit și din ce în ce mai coerent? Oare ți-ai da seama când încep să aibă dreptate? E foarte important ca, de la un punct încolo, chiar și după ce ești complet acomodat cu stilul în care funcționează relația ta, să reîncepi să îți pui întrebări. Și poate chiar să întrebi pe cineva de încredere ce părere are, dacă tu ai început să ai dubii. E foarte greu, dacă nu imposibil, să te desprinzi și să privești obiectiv un lucru ca dragostea ta față de o persoană. Nu e nimic nesănatos în a le pune întrebări oamenilor și a le asculta sfaturile, atâta timp cât ai încredere în ei. Ar fi păcat ca, la vârsta asta, să iubești din obișnuință sau pentru că n-ai ieșire. Îți mulțumesc, Andreea, pentru lecția asta importantă, chiar dacă îmi pare rău că pe tine te-a durut. - Una

Nu te defini doar în legătură cu celălalt

Cred că într-o relație sănătoasă nu ar trebui să existe: stau cu tine/sunt într-o relație cu tine pentru că am nevoie de tine. Nu cred că e ok pentru tine să te vezi incomplet sau să îți fie greu să te definești fără a te pune în legătură cu celălalt. Nu cred în genul ăsta de nevoi. Încearcă să înveți de la celălalt - e mișto să ții la partenerul tău pentru cum te face să te simți, dar e mișto și să îl apreciezi pentru ceea ce este el. Când ești supărat, nu ataca unde știi că doare. Încearcă să îl ajuți pe cel de lângă tine să crească, sau măcar nu sădi în el frici, insecurități sau complexe. Lasă lucrurile să se întâmple în ritmul lor dacă simți că sunt ok și nu planifica super tare viitorul - lasă dragostea, prietenia, călătoria să te surprindă. – Diana

O relație nu e pentru likeuri

Simt că oamenii din jurul meu au o relație pentru status și pentru like-uri. Nu sunt sigură că asta e adevărata fericire. Parcă prea mult ne transpunem relatiile în mediul online și mi se pare toxic. Să înlocuim asta cu cuvinte sincere, multe zâmbete si iubire reală, nu pe facebook. – Ilinca

Iartă

Singurul meu iubit a fost la grădiniță. Îl chema Luca, era blond și când se trezea din somnul de prânz era foarte nervos. Eu nu eram o excepție pentru nervii lui. Odată ne-au dat salată de sfeclă roșie la masa de prânz. Eu mi-am băgat degetele în zeama roșie și l-am păcălit că m-am tăiat. Mi-a spus să încetez că știe că e sfeclă. Odată mi-a turnat bolul cu supă în cap. Probabil pentru că dădeam din picior și „numai băieții au voie să facă asta”. Nu îmi amintesc niciun moment în care să mă fi supărat pe el. Nici măcar când mă fugărea cu fierăstrăul de jucărie să mă taie. Poate eram prea mică încât să mă supăr, doar că nici acum nu am empatie față de supărările absurde în relații.

Am fost și sunt înconjurată de cupluri ale căror probleme le înregistrez inconștient. Asist la certuri atât de amuzante. Uneori le și filmez. El nu a avut timp să se vadă cu ea, așa că ea nu îi mai scrie două zile și el va trage de ea în alea două zile să îi răspundă măcar la un mesaj. Văd postări pe rețele de socializare cu inele împodobite și sclipitoare și buchete imense de trandafiri și, nu în glumă, fete care le dau tag iubiților lor. Replica complet absurdă „de ce i-ai dat like la poză? știi că o urăsc”. Apoi se despart și la final toate fetele își urăsc foștii iubiți și ei sunt cea mai mare nenorocire care li s-a întâmplat vreodată. Se aplică și invers. Își jură că nu se vor mai ierta niciodată unul pe celălalt și trăiesc cu impresia că tristețea e din vina lor, din cauza celuilalt s-a stricat tot.

Relația mea - deși e amuzant că o numesc relație - cu Luca e singurul etalon. Eram grupa mijlocie, doar că acum îmi doresc atât de tare să nu ajung într-o relație și să spun tuturor cât de mult îmi urăsc iubitul și să ajung să îl ameninț că eu nu o să îl iert vreodată. Să ajung să îmi încalc cea mai mare credință - că toți oamenii sunt demni de iertare și că oamenii nu fac lucruri din răutate, doar fac lucruri.

Iartă-l că ți-a promis că voi doi o să vă căsătoriți cândva și peste câteva săptămâni s-a îndrăgostit de altcineva. Eu o să îl iert pe al meu. - Eva

Fii prezent

Fii cool, dar nu bădăran. Fă-ți propria ta experiență. Neagă tot ce îți taie elanul și încearcă. Reîncearcă. Apasă butonul încrederii în tine. Fii prezent. Și nu citi nimic despre asta - vreodată! – Alberto

Nu încerca prea mult

Post iubire - cândva pe 24 septembrie 2017. Nu știu ce să fac ca să scap de frica asta că-l pierd. Iar am senzația că-l sufoc, că-l obosesc, că-l plictisesc teribil. Mi-e foarte frică. T. e totul pentru mine. Sună foarte clișeic, dar simt că mi-am găsit scopul ca să zâmbesc. Am mintea atât de aglomerată încât mă sufoc. Sper că e bine. El. Iar nu înțeleg ce se întâmplă. Iar nu-l înțeleg. Și am nevoie să-l înțeleg.

2018, decembrie - 100% e moartea unei relații adolescente. Niciodată n-o să fie 100% din ambele părți, și dacă te obișnuiești să te dai cu totul, ajungi să nu mai ai ce da. Nici în relație, nici în general. M-am obișnuit să fiu așa și mă chinui foarte mult cu mine în actuala mea relație să nu mă epuizez, zise ea epuizată. – Iuliana

Dacă nu te place, sau nu te mai place, aia e

Tot ce știu despre dragostea aia adevărată, e din filme cu dragoste adevărată, dacă așa se poate numi. Induc ideea de clișeu teribil și o spun fiindcă am trecut prin imaginea asta fanatică. Da, am crezut sincer și naiv că dragostea e chiar ca în The Notebook. Acum sunt într-un punct în care mi-e extraordinar de frică de dragoste - din experiența mea, mda, dragostea nu-i deloc ca în The Notebook. Am 17 ani și am iubit foarte foarte tare un băiat care nu m-a iubit așa tare, iar după dragostea asta pe care am avut-o-n mine 2 ani spre 3, mi-am dat seama că ajungeam într-un punct auto distructiv. Dragostea, a cărei definiție din dex nu corespundea cu ceea ce simțeam eu de fapt, mă dădea în momentul ăla cu capul de pereți. Omul pe care-l iubeam așa tare era acum omul de care eram rușinată fiindcă credeam că eu sunt 0 si el e 1000. Adevărul e că dacă nu te place, sau nu te mai place, aia e. În esență suntem alții în fiecare zi, plus că vârsta asta e devastator de interesantă și schimbătoare. Toți suntem diferiți și o experiență aiurea nu bate o posibilă experiență mișto. - Ana

Nu lăsa anturajul să decidă pentru tine

Pentru mine, sinceritatea, comunicarea și încrederea (nu neapărat în ordinea asta) sunt cele mai importante și stau la baza piramidei lui Maslow adaptată la relație. Cu toate că sunt foarte clișeice și în aparență overrated, ele încă sunt foarte underrated. Dacă ambele părți vor asta, e bine să-i poți spune orice îți trece prin cap și să te bazezi pe persoana asta legat de orice. Într-un caz frumos, partenerul tău poate să ajungă cel mai bun prieten al tău.

Un alt lucru destul de important e părerea celorlalți, de care nu trebuie să-ți pese. Evident, o poți lua în considerare, dacă vine de la un prieten apropiat ție, dar n-ar trebui ca anturajul în care se învârte viitorul sau actualul tău partener de relație și nici persoanele din jurul tău să facă alegerea pentru tine. E important să faci abstracție de restul dacă tu știi că simți ceva anume pentru cineva. De asemenea, dacă se sfârșește tragic, e normal să regreți, dar mai bine regreți că s-a întâmplat decât că nu s-a întâmplat.

E nevoie și de efort într-o relație.

Și ai răbdare. - Mihnea

Iubește-te pe tine mai întâi

Probabil unul dintre cele mai populare subiecte între adolescenți sunt aceste mirifice relații. În mod indubitabil, am auzit sau am asistat la trăirea unei drame, atât din partea cuiva apropiat nouă, cât și din partea propriei persoane. Adolescența asta e o perioadă în care individul e acaparat de un sentiment de răzvrătire și curiozitate totală. Evident, ca orice alt adolescent, pot spune că am trecut și eu prin acest tunel ambiguu al unei relații. Nu prea pot spune că am fost implicat neapărat în mod direct într-o relație toxică, dar, din nou într-un mod inevitabil, am avut la un moment dat anumite sentimente de toxicitate atât din partea persoanei cu care am fost implicat în acea relație juvenilă, cât și din partea mea. Atunci am început să-mi ridic anumite semne de întrebare despre propria persoană, dar și despre persoana căreia îi încredințam sentimente. Conștientizând că lucrurile care se săvârșeau asupra sănătății mele mentale nu era tocmai în regulă, am decis ca acea „relație” trebuie încheiată. Această decizie mi s-a părut cea mai potrivită pentru amândoi, deoarece am realizat faptul că dacă nu puteam avea grijă de mine și nu mă puteam iubi, atunci nu ar fi trebuit să am pretenția asta de la altcineva. Simți că ești iubit doar în momentul în care ajungi să te accepți în integralitate, în momentul în care te poți iubi pe tine însuți. Acesta ar fi unul dintre sfaturile mele pentru publicul jun, și nu numai. Nu lăsați alți oameni să decidă cine sunteți voi cu adevărat. Încercați să vă mențineți esența unicității și nu lăsați pe nimeni să vă fure asta. Renunțați la orgoliu. E o prostie. O tehnică care dăunează sănătații emoționale ceva mai grav ca tutunul. Rămâneți încrezători în propriile puteri indiferent ce s-ar întâmpla. Și nu uitați, iubiți-vă și iubiți, indiferent de circumstanțe. - Darius

***
Articol publicat în cadrul proiectului de prevenție a violenței în cuplurile de adolescenți In a Relationship, creat de Fundația Friends For Friends cu sprijinul Avon România și parte din Campania Respectului. Vezi campania video cu cele mai frecvente forme de abuz în relațiile dintre adolescenți și testează-ți relația.