Ce frumoasă eşti când nu mai eşti

Chinezoaica stă goală și țanțoșă în lumina reflectoarelor, la intersecția dintre două încăperi, sub o cupolă pe care defilează imagini albastre (nori? stropi? celule?). Are sâni mari pentru statura ei mică, iar pieptul adăugat peste cutia toracică arată ca o platoșă. Privirea e fixă, îndepărtătă. Chinezoaica e compusă din oase, mușchi, organe, sâni, labii, gene, și toate au fost vii cândva.

Expoziția The Human Body care s-a deschis vinerea asta la Antipa a stabilit un record de intrări în primul weekend, când mai mult de 3.000 de oameni au vizitat-o, spun organizatorii. Și marți dimineață erau câteva zeci, deși afară era viscol.

Ce surprinde în primul rând, de la intrare, este personalul tânăr al muzeului, sau cel puțin al expoziției de față. Trei tineri la vânzarea de bilete de la parter, doi la scanat biletele înainte de intrare și alți nouă pe parcursul expoziției, câte unul în fiecare galerie. Cei nouă sunt în halate albe și răspund curiozităților, care sunt multe. Sunt studenți de anul I și II la Carol Davila și au fost selectați în urma unui interviu, pe baza cunoștințelor lor de anatomie. În total sunt 18, pentru că sunt pe două schimburi, de dimineață și de după amiază. Se mai rotesc între ei printre galerii ca să alterneze dar și pentru că într-unele dintre ele e mai cald decât în altele. De pildă în penultima, galeria cu fetuși, e cel mai frig.

Despre frumusețe și moarte

O autopsie a frumuseții corpului uman, cam asta e, de fapt, expoziția. Fiecare galerie reconstituie un mecanism al corpului, în complexitatea dar și-n fragilitatea lui. În fiecare galerie câte un corp refăcut din bucăți plastifiate (procesul se numește plastinație) pare surprins în timpul unui antrenament sportiv, într-o poziție perfectă, ca un model într-o vitrină. Textura vie a cărnii e cutremurătoare.

Oasele din prima galerie sunt frumoase pe dinafară dar mai ales, cum le vedem mai rar, pe dinăuntru, cu suprafața lor albă și buretoasă. Unele oase mici ale corpului ar putea fi purtate pe post de bijuterii, de la coccis (noada, strănepoata cozii) la oscioarele din interiorul urechii - ciocănașul, nicovala și scărița -, care parcă se-ntrec în minuțiozitate și ar arăta grozav și-n exterior, pe lobul urechii.

Trecerea de la oase la mușchi: scheletul întreg, în picioare, e față în față cu același corp, de data asta acoperit cu mușchi. Se privesc și se țin de vârfurile degetelor de parcă s-ar învârti. E aceeași persoană, îmi șoptește cu accent moldovenesc studentul în halat alb desemnat aici. Casc gura și-mi confirmă din cap, Da, oasele și mușchii sunt de la aceeași persoană.

Pe măsură ce avansezi, în ciuda fișelor explicative și a traseului riguros pe care-l faci în interiorul funcționării corpului, The Human Body seamănă mai mult cu o galerie de artă decât cu o expoziție științifică. Mai ales după ce vezi Alergătorul din galeria Sistemul Muscular, în poziție de sprint, cu gura deschisă ca după aer și cu oase și mușchi feliate și ridicate radiant în jurul scheletului, de parcă în următoarea clipă și-ar lua zborul.

Dacă viața are culori calde și încinse, în nuanțe de la albul oaselor la roșul aprins al circulației sângelui (sistemul circulator arată ca un labirint de ațe incandescente), moartea e neagră și gri. Cancerul e gri închis, oriunde s-ar găsi el, de la laringe, plămân și până-n colon. Un accident vascular cerebral lasă în urmă o zonă de gri. Artroza oaselor, tot gri. Plămânii bolnavi arată ca o bucată de granit. Spre ieșire, de altfel, poți să-ți arunci pachetul de țigări.

Mi-a părut rău că-n România nu au ajuns multe dintre exponatele care s-au plimbat prin alte părți, cum ar fi biciclistul, sau secțiunea longitudinală printr-un corp. Înainte de deschiderea la noi, unii se inflamaseră în privința originii cadavrelor și în privința unui cadavru în mod special, o femeie c-un foetus înăuntru. Stați liniștiți, din păcate nu o să vedeți cadavrul însărcinat. Dar totuși, nu vă duceți, s-ar putea să aflați ce aveți pe dinăuntru.

Pentru cei mai curioși dintre voi, un video IQads de la deschiderea expoziției.