Ce păstrăm din 2016: Albume (3)

Cherushii feat. Maria Minerva - Thin Line

RIP Cherushii
Ghost Ship, Oakland, #colectiv - Mihaela Vasile, Rokolectiv

Days of Confusion & Vița de Vie - The Day We Die (Back to Life – A Tribute to Goodbye to Gravity)

2015 e încă foarte aproape de noi, la fel și suspensia care plutește în aer de pe 30 octombrie, și probabil cel mai sănătos mod de a metaboliza șocul prin care am trecut cu toții este să dăm curs, cum au dat băieții ăștia, unor demersuri de epurare și de omagiere. Varianta lor de la The Day We Die este core-shaking nu prin forță sonoră sau revoltă, ci - original și uman - prin mângâiere și blândețe. O piesă pe care o ascult mereu cu ochii umezi, dar de care am nevoie. Days of Confusion scot acuș album, stați cu ochii pe ei, momentan au un single.

Deliric x Silent Strike - Tesla

De pe albumul băieților proaspăt lansat cu design și tevatură, pe care Deli scuipă flăcări și pe care Ionuț s-a dus strong pe 2016 și-n viitor, Tesla - padabaaam! Materialul ăsta a ieșit după ani de zile în care amândoi mieunau că o să scoată album, dar nu se întâmpla nimic, iar oameni întrebau în dreapta, în stânga, până când ăștia s-au vorbit la început de iulie și i-au dat blană pe YouTube, fără niciun preaviz, fără nicio vorbă suflată. Puteți să îl și descărcați.

The Chemical Brothers - C-h-e-m-i-c-a-l

Eram frumos la mare prin noiembrie și hop, single nou de la băieți, zic, măi, ce ați făcut? Și dau play un pic speriată, pentru că trupele „vechi” sau „veterane” - două expresii ce-mi sunt profund antipatice - au nivelul de așteptări extrem de sus setat și e mereu riscant când scot ceva nou. Ei, stați liniștiți, n-au greșit-o cu C-h-e-m-i-c-a-l, e o piesă pentru funduleț și pentru coloana vertebrală, bună și de alergat după tramvai cu ea în căști. - Dana Berghes

P-BALANS - Vol. 1

Stingeți lumina și dați drumul la stroboscoapele sângerii în timp ce dați play la Vol. 1 al P-Balans, un sub-label nou-nouț derivat din Future Nuggets. Se începe cu The Black Rubber al lui Camil (The Holy Fix), care te-ar duce cu gândul la Demdike Stare și la niscaiva ritualuri oculte dacă nu ai fi prea ocupat să te miști, se trece prin Marsch-ul lui Borusiade, care sună fix ca un posibil marș nupțial al unei ceremonii powered by Hades, iar când ajungi la Khidja ești deja demult pierdut într-o gaură de vierme. La final, Utopus mai aruncă în tine cu niște melancolie ritmată și călătoria-i gata. - Paul Petrache

Posh Isolation - You And Me Now

You And Me Now este un V.A. lansat de Posh Isolation, label dedicat producătorilor și cunoscătorilor de electronică avant-garde contemporană foarte luminoasă, dar la fel ca meleagurile scandinave de pe care provine, rareori caldă. - Beatrice Sommer

Omar Rodriguez-Lopez – Violencia Cotidiana

Omar Rodriguez-Lopez a deschis, sau mai bine zis redeschis, robinetul în 2016. Chitaristul și producătorul din The Mars Volta, At The Drive-in, Bosnian Rainbows și o tonă de alte proiecte m-a obișnuit prin 2009-2013 cu materiale solo lansate pe bandă rulantă. Apoi a dispărut, cu tot cu albumele, după ce s-a despărțit de casa de discuri Sargent House. Din fericire, a semnat cu Ipecac Recordings și a reluat seria de lansări constante. Mai exact, a scos 13 materiale în 2016. Variază în calitate, da, dar nu-mi pasă. Mi-a fost dor de el.

Violencia Cotidiana nu e de pe cel mai bun, ăla ar fi Zapopan, și cu siguranță nu e cea mai experimentală piesă dintre toate. Dar e o bucată pe care am ascultat-o aproape în fiecare zi de când a apărut. Și nu o zic doar pentru că există cuvântul „cotidiana” în titlu. Nu cred că o să renunț la obicei nici în 2017. - Marius Ghenț, VICE

Karen Gwyer - Common Soundproofing Myths

Probabil piesa căreia i-am dat cel mai des șansa să mi se desfășoare în urechi în ultimele luni. Pe cât de enigmatică, pe atât de evocativă, intensitatea e direct proporțională cu durata ei, impregnând fiecare colț al simțurilor. Propulsată de sunete retro-futuriste care invocă filme horror și sci-fi din anii ’50, îmi amintește de o odisee ce încă nu s-a împlinit. - Mihaela Vasiliu (Chlorys)

SOFI TUKKER – Soft Animals

Este EP-ul pe care l-aș recomanda cu încredere pentru orice party. I-am descoperit anul acesta (n.r. 2016), undeva prin august. E decembrie și încă nu m-am săturat de ei și, în plus, n-am dat niciodată greș când am propus trupa asta spre ascultare. SOFI TUKKER e compusă din Sophie Hawley-Weld și Tucker Halpern, doi domni din New York care au reușit performanța foarte plăcută sonor de a combina extrem de subtil, dar eficient un fel cumva contemporan de ritmuri braziliene, cu muzică pop, plus o nuanță discretă de jungle. Susnumiții cântă deopotrivă în engleză și portugheză. Piesa de rezistență e Matadora, piesa cu cea mai mare influență braziliană de pe tot albumul și care are o găselniță foarte mișto pentru ascultătorii de muzică cărora le place și dansul: Îmbină perfect nostalgia și melancolia portughezei cu puterea de dans a oricărei piese Faithless. Exemplu ales aleatoriu. Putea fi Moby la fel de bine. - Adrian Teleșpan