Cei mai sexy din spatele barului

N-am nici cea mai vagă idee câte silabe sau versuri trebuie să conțină de fapt un haiku, dar după câteva ore bune petrecute bar hopping prin București am rămas cu mai multe povești și poezii decât aș putea ține minte vreodată, dar cu siguranță mai puține decât aude un barman zilnic.

Think about it. Ai picat examenul, v-ați despărțit, ai întârziat cu chiria sau pur și simplu e Venus în retrograd și nimic nu mai merge cum trebuie. De abia aștepți să îi spui cuiva ce zi proastă ai avut, dar toată lumea e la mare. Și ei au o zi proastă; probabil plouă. Așa că la cine te duci să te plângi? La barmanul de la cârciuma preferată sau, într-un București burghez, la cel mai apropiat barista. E imposibil să te simți singur într-un oraș cu atât de multe localuri faine și cu oamenii mișto din spatele lor. Am stat de vorbă cu câțiva barmani, baristas și ospătari zilele trecute și, de data aceasta, în loc să ne depănăm noi poveștile, le-am ascultat pe ale lor.

Mihail, 24 ani, vrea să te convingă să încerci ceva nou în Grădina Eden:

„Sunt câteva lucruri pe care acum le învăț, este vorba de mixologie moleculară. E ceva la modul cum o să evolueze lucrurile de-acum încolo. Imaginează-ți cum e să îți fie servit un Long Island, care este unul dintre cele mai complexe cocktailuri, să îți fie servit într-o ceașcă de cafea, alături de o seringă, iar pe farfurie lângă ceașca de cafea să ai o pastiluță, o bomboană mică și rotundă. Tu pui ciocolățica în ceașcă și adaugi serul acela, în două minute se combină totul și e gata Long Island-ul tău. Se extrage chimic din fiecare alcool; se sintetizează substanța. Se ia din gin, se ia din tequila, se ia din triplu  sec, se ia din toate. Totul e chimie. Nu mai suntem barmani, suntem chimiști.”

Bogdan, 26 ani, poate să îți pregătească orice, chiar și cu ingrediente lipsă, în Lente Caffe:

„Îmi place colaborarea cu clienții și viața de noapte. Asta a fost ce m-a îndemnat către cariera asta. Am avut norocul să fiu și agățat ca barman, ba chiar de către o fostă prietenă a mea. Așa ne-am cunoscut. De fapt eu am agățat-o pe ea. I-am cerut numărul de telefon și mi l-a dat. Am realizat amândoi ulterior că proveneam din două lumi diferite; ea era corporatistă pe tocuri la Vama Veche, iar eu la bustul gol, ud pe plajă la Molotov la cinci metri de mare. Dar cât a durat a fost frumos.”

Sasha, 31 ani, e „pe poziția unui om care lipsește” la Care Cafe:

„Cam de o lună jumate lucrez la Care, de când s-a deschis. N-am mai făcut nimic de genul ăsta înainte. Tot ce fac acum e pur ca voluntar. Eu cred foarte mult în proiectul lor, un loc în care oamenii să se întâlnească, să-și adune împreună ideile și să facă lumea mai bună, sau măcar să încerce. Mi-ar plăcea ca și oamenii care vin aici să știe despre ce e vorba. E un fresh start pentru toată lumea. Inclusiv cum să speli pahare trebuie să înveți, în special cum să speli paharele cu ruj. Aș vrea să cunosc o gagică din asta cu un ruj agresiv. S-o întreb de ce. Nu mă deranjează culoarea, dar aș vrea să știu de ce. Nu e un chin neapărat, dar transpiri foarte mult. Rujul pe buze mi se pare foarte interesant. Și rujul pe pahar arată interesant, dar nu când trebuie să-l speli, știi?”

Cosmin, 26 ani, și Teo, 25 ani, se chinuie uneori să păstreze mobilierul în același loc în A1:

„E prea mișto aici. Totul e ca la tine acasă. Oamenii dansează pe mese pe manele de Salam. Nu te-ai aștepta la asta în centru, dar într-o atmosferă cu oameni simpatici și manelele sunt simpatice, știi? Dacă mediul e potrivit, cam orice devine distractiv. Totul a început cu o ploaie neașteptată. S-a umplut locul imediat. Dar mai sunt și d-ăștia enervați, ce să le faci? Au vrut unii într-o seară să plece cu masa, cu toată masa. Și erau așa, fiecare din ei erau cât noi doi la un loc. Vroiau să continue petrecerea în altă parte pentru că aici voiam să închidem. Unii au luat scaunele, iar altul a luat masa. Dar în rest e bine. Ne mai agață fetele străine, dar nu atât de mult pe cât am fi crezut că se întâmplă asta într-un bar.”

Hubert, 19 ani, a așteptat destul de mult să fie legal să lucreze la Modelier:

„Știam locul de când s-a deschis și acum suntem BFF. Am făcut locul ăsta de la zero și e mai mult decât un job. Aici vin ca acasă. Mă simt oarecum responsabil pentru locul ăsta. Am întâlnit mulți oameni mișto; din păcate sunt cam aceiași de fiecare dată, dar toate serile sunt memorabile aici. Nu mai am degete, nu mai am palme, lumea bea întruna, dar toți oamenii beți de-aici sunt fericiți. Nu sunt puși pe bătaie. O dată de un revelion s-au supărat unii mai tare pentru că nu le plăcea muzica, dar am reușit să-i calmăm.”

Mihai, 21 ani, îți zâmbește nonșalant și te face să uiți de orice grijă la Entourage Centrul Vechi:

„Se mai întâmplă și lucruri neplăcute. Mi s-a întâmplat să scap anumite chestii pe anumite persoane, dar le-am remediat. Mi-au zis că dacă le zâmbesc e okay. S-a întâmplat chiar și aseară. Interacționezi cu tot felul de oameni în fiecare zi, așa că trebuie să îți lași la ușă problemele când ajungi la muncă și să te modelezi după fiecare, chiar dacă îți vine câteodată să le dai cu tava-n cap. Dar situațiile nașpa se echilibrează cu toate momentele în care mi se cere numărul de telefon. Nu pot să zic că mă duc cu numărul de telefon la masă. Asta ar fi de prost gust. Dar încep să cred că ar trebui să îl am pregătit.”

Cosmin, 27 ani, și-a dezvoltat o paletă foarte bună pe care o pune la test la Bloom Specialty Coffee:

„În 2008 m-am mutat în UK. Nu beam cafea deloc atunci, ba chiar uram cafeaua. Mi se părea oribilă și amară. Am intrat într-un coffee shop care era specialty. Eu nu știam ce-nseamnă asta atunci. Am vrut să beau o cola și era un australian acolo care literally m-a obligat să beau o cafea, un flat white. Ce-i ăla? Flat white, trust me. După ce am văzut ce făcea omul ăsta, mi-am zis what the fuck, și eu vreau să fac asta. Mi-am dat demisia de unde lucram și de atunci mi-am propus să învăț cât mai multe despre cafea. Treptat, treptat, am înțeles că e un domeniu foarte vast. A trebuit să studiez termodinamică, fizică, chimie, biologie and so on.”

Bogdan, fără vârstă, își dezvoltă talentul de a agăța oameni de câțiva ani la Bazaar:

„Lucrez ca barman de când mi s-a dat ocazia. Bine, întâi speli pahare și dacă ești băiat deștept speli pahare cu capul întors și-nveți ce fac ceilalți. Când au nevoie de tine te cheamă și-atunci pui în practică ce-ai furat cu privirea. Dar cel mai mișto în a lucra ca barman sunt oamenii cu care interacționezi. Nu există zi în care să nu-ți intre cel puțin un om interesant pe ușă. Beți, treji, vin tot felul de oameni. Am văzut și chestii mai dubioase: bătăi între clienți, scrumiere-n cap, era să ia foc barul că se mai fac chestii flambate, dar cel mai nasol lucru mi s-a întâmplat când lucram pe nașpa la un alt bar și a venit controlul. Am stat ascuns toată noaptea sub o bancă în spatele barului.”

Mihai, 24 ani, și Robert, 20 ani, și-au făcut prieteni neașteptați la Dianei 4:

„Am lucrat ca ospătar mai demult și eram agățat foarte des. Primeam numere de telefon în prostie. Trebuia să le arunc că aveam prietenă și dacă mi-ar fi găsit vreun număr în buzunar atât mi-ar fi trebuit. M-a agățat un tip la un moment dat. Mi-a spus că tare ar vrea să vin acasă cu el. I-am răspuns că apreciez invitația, că-i frumos, dar că nu-i de mine.” ne-a povestit Robert, iar Mihai a completat cu o poveste în care clienții l-au luat în brațe de-a dreptul: „Într-o seară eram în bar, era mai liniștit, era 5 dimineața și toată lumea pleca, iar doi băieți la vreo 50 ani și-au lăsat cheile de la Mercedes pe masă. Am fugit la ei cu cheile și amândoi, beți rangă, mă iau în brațe și-ncep să mă pupe și să-mi zică „ce domn, ce domn!” Așa că în loc să mă aleg cu un Mercedes, m-am ales cu doi bărbați care să mă pupe.”

***
Pe scurt, în bar hopping-ul nostru am dat peste niște oameni foarte mișto ale căror povești te vor acapara mai mult decât ar putea să o facă privirile lor. V-am lăsat cu o mică introducere despre fiecare, dar vă invităm să le faceți o vizită, sunt multe de spus, iar cuvintele curg mai ușor la o bere rece, o cafea bună sau un shot de tequila. Mai multe despre câteva din localurile menționate aici puteți citi și pe Yumstops.com.

Text de Iulia Văcăroiu, fotografii de Larisa Baltă.