Cele mai sexy din spatele barului

Vara trecută ne-am clătit ochii cu cei mai mișto barmani, ospătari și barista peste care am dat în ieșirile noastre prin București. S-a lăsat cu multe povești despre ce înseamnă de fapt jobul ăsta, despre prostiile pe care le fac oamenii beți și despre flirturi devenite uneori serioase. Am dat și de Macanache într-un bar hopping, chiar în spatele barului, nu în concert. Dar chiar și așa nu ne-am făcut plinul de povești, iar vara asta le-am continuat cu cele mai faine barmanițe din câteva din barurile noastre preferate.

Clienții au rămas la fel: uneori beau prea mult, dar sunt în general prietenoși, iar alții fac scandal din nimic. Cert e că discuțiile curg lanț cu barmanul, indiferent dacă e femeie sau bărbat. Simțul responsabilității diferă maxim, în schimb. Nu vrem să zicem că fetele sunt neapărat mai mămoase, dar cumva toate au simțit nevoia să ne povestească un moment în care au spus „stop la alcool” clienților care au băut prea mult sau chiar să le oprească cheile de la mașină în ciuda protestelor acestora. Ce e mișto e că a doua zi se lasă tot timpul cu mulțumiri, bomboane, flori sau chiar și shaorma din partea clienților păsuiți de accidente, indiferent de bombăneala serii trecute.

Andrada, 29 ani, e un spirit roz tatuat, care se bucură de fiecare moment în Jacques Pot:

„Îmi place să lucrez la bar mai mult decât ospătăria. Ca barman nu mai faci atâta tips, dar e mega plăcere. Îmi place să fac tot felul de nebunii, să prepar cocktailuri și chiar și smoothie-uri. Am învățat foarte multe de la colegii mei. Am mai și furat meserie. Cel mai mult îmi place să văd clienții fericiți. Încerc să îi înțeleg. A venit un tip la un moment dat și îi trebuia o sumă rotundă, dar nu se prea descurca cu banii, așa că i-am zis să lase, să îmi aducă un leu altă dată la bar și a venit omul a doua zi cu un leu și cu un joint. Îți dai seama cum am fost atunci! Wow, ce tare! Mai vreau!”

Mara, 27 ani, vrea să-și facă doctoratul despre alcool. Între timp, cercetarea și-o face la J’ai Bistrot:

„Mie-mi place foarte mult chestia asta de băutură ca mod de exprimare. De fapt tu nu ești doar barman. Într-o zi ești ghid turistic, iar în altă zi poți să consolezi pe cineva. Noi chiar zicem în bar că asta se numește managementul suferinței. Așa cum motivele pentru care oamenii beau sunt multiple, așa și cârciuma e teoretic a patra putere în stat. Dacă ești bucuros, bei, dacă ești supărat, bei. Ești expus la foarte multe chestii. Gândește-te la oamenii care trec printr-o gară. Acolo nu interacționezi cu ei, dar aici da. Am avut aici de la momente din alea stupide cum ar fi bețivi adormiți cu svastici desenate cu markerul pe frunte până la discuții în care încercam să rezolvăm conjectura lui Goldbach. Am clienți cu care am discuții din alea de vine altcineva și zice: Băi, scuze că vă deranjez, dar vreau și eu o bere., iar noi suntem din aia de răspundem: Da, dar știi că semănătorismul nu e chiar așa...”

Magda, 29 ani, face ordine la B52:

„Mi-aduc aminte de un grup de clienți care păreau să fi ieșit pentru prima oară în viața lor în oraș. Nu erau tocmai adolescenți. Ei bine, oamenii când ies la club o dată la paștele cailor, cer ce li se pare cel mai interesant, adică shoturile flambate. Au văzut pe bar shoturi flambate, au cerut și ei shoturi flambate. I-am văzut că nu au mai băut și i-am întrebat. Mi-au confirmat suspiciunile, așa că le-am explicat în detaliu: Shotul nu se ia de pe bar. Shotul trebuie neapărat să rămână pe bar. Da da da, vă dau paiul, bineînțeles. Eh, apoi după ce le-am făcut și le-am dat foc, îl văd pe ăla care le-a comandat cum întinde mâna și ia shoturile și începe să le paseze pe la oameni. Trece cu unul pe lângă o prietenă și văd cum îi dă foc la tricou, de la mânecă până pe la umăr. S-a speriat, evident, i-a scăpat paharul, a luat și el foc puțin, dar bine, nu a fost nimic grav. Nu le-am luat banii. Le-am dat banii înapoi, i-am zis că nu le mai servesc shoturi flambate, dar tot ei s-au supărat foarte tare. N-au mai revenit, bineînțeles. Mai bine.”

Andreea, 25 ani, aude mai multe povești la The Coffee Factory decât auzea când studia antropologia:

„Terminând o facultate care are legătură cu oamenii, vrei să cunoști persoane de tot felul. Când lucrezi pe bar ai parte de oameni cât n-ai avut și cât n-o să ai parte ca antropolog probabil într-o carieră întreagă. Cel mai mult îmi place că fiind un loc în apropiere de facultăți și licee, chiar ai ce să vorbești cu oamenii aici. Foștii mei profesori vin aici în fiecare zi la cafea. Sunt mai mult în lumea academică acum decât eram atunci. Oricum văd mai mult facultatea acum decât am văzut-o în cinci ani. Avem și lansări de carte.

Chiar ai discuții super deep cu oamenii. Cei care îmi dau experiențe nașpa sunt cei care văd ceva rău în orice. Eu dacă mă duc undeva, pe bune că nu văd defectele. Văd ce frumos e, ce oameni mișto sunt, ce cafea bună. Dar unii văd și firul de iarbă crescut pe dos. Ăia sunt oamenii care îmi dau un vibe nașpa, cei care se împiedică de o picătură de cafea căzută accidental pe ceașcă.”

Claudia, 31 ani, a descoperit o familie întreagă lucrând la Expirat:

„Cât a fost Expiratul închis, am zis să văd ce e în afară. Am plecat în Anglia. Am ajuns tot într-un pub, terasă, bar, apoi am trecut în cu totul alt domeniu. Nu mi-a plăcut acolo. M-am plictisit și de ploaie și de oameni și de tot și m-am întors acasă. Și apoi m-am întors la Expirat, a doua casă. E fix unde vreau să fiu, toți oamenii de aici formează o familie. Toate experiențele aici sunt cool și toți oamenii, colegi și clienți. Am mai avut clienți nervoși că nu voiam să le dau de băut. Câtorva chiar le-am ținut cheile de la mașină și nu i-am lăsat să plece de aici beți la volan. S-au supărat inițial, apoi s-au întors a doua zi și mi-au mulțumit că nu i-am lăsat să plece așa.”

Ioana, 20 ani, încearcă să învețe cât mai multe din experiențele din Londophone:

„Cel mai nașpa a fost când a intrat un tip peste mine la bar, după tejghea. Avea un pepene după el și voia să îi pun pepenele la frigider și să-i dau o bere. A stat vreo 20 de minute până a înțeles că nu are nimeni voie după bar. Băuse destul de mult înainte și eram destul de speriată atunci. Mai sunt și singură pe bar de obicei. Altfel, momentele sunt destul de mișto, vin foarte multe persoane drăguțe cu povești faine. Unii clienți îmi aduc de mâncare, cu alții ies după ce-mi termin tura. Chiar am ieșit cu unii o dată la paintball. E mișto. Nu cred că e un job pe care să îl faci toată viața, dar chiar poți să ai niște experiențe faine din asta.”

Andra, 32 ani, caută să relaționeze cu clienții care trec prin A3:

„Îmi plac oamenii de aici pentru că nu sunt pisălogi. Vin foarte mulți din arte, fotografie, film și angajații sunt și ei mai prietenoși. Asta cu servitul e și ea ciudată. Adică servești la tenis, nu servești aici. Eu mai degrabă merg pe modul: să te ajut cu ceva, ce vrei să bei; vrei ceva cu alcool, vrei ceva mai tare, vrei să-ți rupi capul, ești supărat? Că dacă da, îți facem un Long Island și rezolvăm orice. Sunt mulți care au ajuns unde au ajuns ori pe familie, ori pe pile și au impresia că toată lumea e a lor. Consideră că trebuie să spele pe jos cu oamenii simpli, ceea ce nu e normal. Eu cred că e un schimb de experiență. Tu vii, ieși în oraș, iar eu încerc să fac să-ți fie bine, să-ți dau ce-mi ceri, dar nu trebuie să te gâdil acum în talpă sau să-ți fac masaj.”

Ioana, 30 ani, cultivă empatia în Lokal:

„M-au scos clienți din sărite de multe ori, dar am încercat de fiecare dată să îi duc pe altă direcție. E ca atunci când ești supărat pe viață și ai impresia că totul se prăbușește pe tine și te întâlnești pe stradă cu un copil care îți zâmbește. Nu poți să nu-i zâmbești înapoi. Și pentru un moment uiți tot, tot ce ai tu în cârcă și îți dai seama că nu e chiar așa, că trebuie să te deconectezi. Eu asta încerc să fac cu oamenii agresivi, să le arăt că nu eu sunt de fapt problema lor. Trebuie să se simtă ei bine că până la urmă ăsta-i scopul. Ieși într-un loc ca să te simți bine.”

***
Mai sunt multe barmanițe cu care am fi vrut să stăm de vorbă și chiar niște barmani mișto care ne-au făcut să ne dorim să reluăm articolul de anul trecut, dar cu vara pe terminate, am zis să îi lăsăm pentru altă ocazie, iar pe voi să vă invităm să încercați un shot flambat sau o discuție despre mistere matematice cu tipele astea mișto. Alte povești despre locuri unde se bea și se mănâncă bine, pe Yumstops.

Text de Iulia Văcăroiu, fotografii de Larisa Baltă.