Chesarion - Filosof cu dreduri, informatician reggae şi campion la hochei

Scena reggae din România are un înger, puternic înflăcărat, generator de petreceri și noi curente în gândirea muzicală a genului, un dancehall don. Opinia publică are să fie uimită. Chesarion este un personaj plin de contraste, pe care le desenează din ce în ce mai apăsat în activitatea lui.

Cornel Florin Moraru tocmai a publicat un nou eseu în Studii de istorie a filosofiei românești la Editura Academiei. Pentru că a terminat Filosofie - facultate și master. Traduce texte, uneori chiar religioase, din latină și greacă veche. Pentru că a terminat Filologie Clasică la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Este unul din cele mai conturate personaje în comunitatea reggae din România. Dar nu pentru că a terminat și Cibernetica, ci pentru că aici l-a condus pasiunea.

Cornel s-a întâlnit cu muzica de care se ocupă astăzi în copilărie. Benzile de magnetofon ale tatălui său i-au deschis urechile către deja clasicul Bob Marley. Ceva ani mai târziu, tata venea la școală să îi explice directoarei că dacă ar fi fost un pic mai tânăr, și-ar fi făcut și el dreduri alături de fiul lui. Tânărul anarhist a jucat 14 ani hochei de performanță și a fost de mai multe ori campion național.

Întrebat ce legătură au activitățile lui între ele și ce sens are intersectarea lor, Cornel răspunde liniștit că a făcut mereu numai ce i-a plăcut. Cum reușește să se concentreze pe toate? „Păi dacă fac numai ce îmi place?”

Prin 2002 a înființat Jah Army, o comunitate online de muzică și cultură reggae, care a crescut organic timp de vreo cinci ani. În 2007, Jah Army începea organizarea evenimentelor serioase de gen - primul a fost Burn Babylon. În paralel cu implicarea în site și păstrarea oamenilor din comunitate aproape, Cornel a început să se asocieze și cu statutul de promoter. Totul a pornit de la petreceri prin Vamă (la fostul Shire, la Goblin), „1 mai tare”, Summerjam. De doi ani de când există Blazing Vibez, concept de eveniment reggae și dancehall - primul de acest gen cu frecvență săptămânală din România - Cornel este sinonim cu ziua de miercuri la Goblin, unde se întâmplă toată magia. Dar și cu scena Goblin vs. Elephant la Bestfest 2011, sau cu scena Blazing Vibez la Bestfest 2012.

Cornel are în plan să răspândească microbul reggae prin toată țara, sprijinind, promovând și extinzând toată cultura aceasta și mai ales pe cea a genurilor conexe. Probabil cu acest scop se explică, aproape intim, printr-un mix pe care l-a alcătuit recent, orientat spre the other side of love. Dancehall-ul, uneori murdărel, vulgar și neobrăzat, este un gen de muzică fără perdea stilistică. Adorat de cei care au sinceritatea necesară de a nu detesta reacția pozitivă a corpului la acel ritm inconfundabil.

INTERVIU CU CHESARION

Cornel... trebuie că ești și controversat. Mă interesează bârfele care circulă despre tine.
Bârfe și reacţii negative sunt prea multe să ți le enumăr - majoritatea se bazează pe faptul că am început să promovez dancehall-ul, un stil de muzică care nu mai este promovat la modul serios de nimeni în România. Într-adevăr, este vorba despre un stil muzical controversat, cu texte care oscilează de la violență extremă la obscenitate, însă care se încadrează în marea familie a muzicii reggae. Prefer ca publicul care ascultă reggae în România să aleagă singur sub-genurile care-i plac și să nu fie infantilizat oferindu-i-se doar o paletă restrânsă de opțiuni. În principiu strategia mea în ceea ce privește reacţiile negative este să continui să fac ceea ce fac, însă mult mai bine, poate așa ajunge să le placă și celor ce momentan nu înțeleg sensul în care încercam împreună cu familia Blazing Vibez să împungem lucrurile în ceea ce privește scena reggae din România. Mi s-a zis că, prin ceea ce promovez și prin ceea ce am construit împreună cu echipa Jah Army, am intrat cu bocancii plini de nămol în templul lui Jah, mi s-a spus ca spăl publicul pe creier, mi s-a spus că fac party-uri în numele diavolului și că dacă aș fi într-o țară islamică ar trebui să fiu condamnat la moarte. Prefer să nu răspund la astfel de acuze și să aplic strategia de la punctul anterior. Unele astfel de reacții au fost cauzate și de decizia de a lansa mixul The Other Side of Love - XXX Rated Hardcore Dancehall Music. Un mix de porn dancehall cum îmi place să-l numesc, însă care nu e menit decât să promoveze și acest gen de dancehall către publicul din țară și să sublinieze o prejudecată legată de relațiile de iubire în general: anume că sunt doar norișori roz și fluturași. „Cealaltă parte a iubirii”, adică cea în genere uitată sau suprimată, e ceea ce vrea să scoată la lumină acest mix. În genere cred că e bine pentru sănătatea noastră mentală să nu ne construim o realitate bazată pe astfel de idei preconcepute.

Ce ecouri are avut activitatea Jah Army prin străinătate?
Există un text pe Dummy Mag. Un articol destul de amplu - Report: The Romanian Reggae Scene Is Really, Realy Inspiring

Cum vezi scena locală de reggae - genuri conexe - înainte și după tine?
Înainte ca Jah Army să se ocupe de evenimente (subliniez că este vorba despre Jah Army ca echipă, nu numai de mine) scena reggae din România era într-un fel de apatie cronică. Nu prea aveau loc concerte, nu prea erau party-uri, însă erau destui ascultători de reggae dornici de evenimente, dornici să se cunoască și să socializeze. Desigur, au mai fost niște party-uri de mică amploare (în vechiul Underworld în special) și existau și unii artiști care se ocupau de muzica cu influențe reggae. De aceea este bine de spus că nu am luat de la zero treaba, ci meritul nostru a fost mult mai mic. Dacă există un merit al oamenilor cu care formez o echipă este acela că au facut posibilă organizarea în mod regulat și profesional și care să facă posibilă aducerea în Romania a unor trupe și artiști reggae de afară. Cred că elementul de noutate pe care Jah Army l-a adus pentru reggae-ul din România au fost constanța, perseverența și coerența în organizare și promovare. Pentru a fi capabili să facem aceste lucruri am avut susținere logistică din multe părți. Din acest motiv mă refer la Jah Army ca la o echipă care include toți oamenii care ne-au ajutat și ne ajută în continuare să facem lucruri și mi-e greu să vorbesc despre rolul meu în această echipă, pentru că nu este mai important decât rolul oricărui promoter, organizator, club sau publicație ce lucrează cu noi.

Ce ți-ai dori să vezi ca feedback de la public și ce crezi că s-ar mai putea inova în direcția asta?
Cel mai bun feedback pe care îl aștept de la public este să se distreze la party-uri, să danseze ca și cum ar fi singuri acasă în fața oglinzii și să zâmbească larg tot timpul pe care-l petrec la Blazing Vibez. Pe lângă asta, show me some love, dacă vă prezint cealaltă parte a iubirii, nu înseamnă că nu am inima :)).  Nu pot să-mi dau seama ce se mai poate inova în dancehall, ceea ce știu sincer este că se inovează în mod constant. Sunt producători care merg către o zonă mai electro, alții merg în zona de mash-up-uri. Într-un fel asta este frumusețea unui gen de muzică precum dancehall-ul, niciodată nu vei ști cum va suna următoarea melodie produsă de artistul tău preferat.

De ce crezi că prinde genul ăsta de comunitate / muzică în România, teoretic un spațiu cu care n-are nicio legătură?
E posibil ca dancehall-ul și reggae-ul în general să nu aibă legătură din punct de vedere cultural cu România. Asta se vede din filmările de la party-urile sau de la concursurile de dancehall de afară, din modul în care se distrează oamenii și din modul în care reacționează la melodii. Pe de altă parte, muzica în genere și dancehall-ul în mod special se adresează unei nevoi fundamentale umane: nevoia de a te distra. Muzica asta este făcută ca oamenii să se distreze efectiv pe ea, e muzică de party și tocmai de aceea cred că poate să prindă în orice loc de pe Pământ în care sunt oameni. Încă nu am încercat să pun dancehall la cimpanzei să văd cum reacționează, dar promit că pe viitor, când voi ieși la pensie, o sa îmi mut pupitrul de DJ în grădina zoologică și voi studia reacțiile animalelor. Cred că și lor le-ar plăcea muzica asta.

Alte țări despre care știi că au comunități puternice de acest gen?
Comunități de reggae și dancehall s-au dezvoltat cam peste tot în Europa. Cele mai avansate țări din punctul ăsta de vedere sunt Germania, Franța, UK, Olanda și Spania. Peste tot însă fenomenul reggae (spus așa, la modul general) ia amploare pe an ce trece. Cred că este unul dintre puținele genuri muzicale care au priză la public pe toate continentele. Părerea mea strict personală și care ar putea să supere multă lume este însă că muzica reggae și dancehall adevarată este produsă în Jamaica sau de jamaicani. Dacă este produsă altfel, își pierde din culoare, devine mai monotonă și lipsită de personalitate. Iar personalitatea este, cred eu, cea mai importantă trăsătură a acestui tip de muzică, ar fi trist să o sacrificăm doar pentru orgoliul că noi, în România sau oriunde pe Pământ, putem să producem muzică reggae la fel de bine. Probabil atunci când niște chinezi, de exemplu, vor produce folclor românesc mai bine ca cei care se ocupă de asta în România, voi accepta și faptul că reggae-ul poate fi produs și de non-jamaicani.

Ce părere are familia ta despre partea asta a personalității tale?
Ai mei mereu m-au susținut în tot ceea ce am vrut să fac, inclusiv în partea cu muzica. Am crescut cu muzica reggae în casă și, în general cu muzica bună. Tatăl meu s-a ocupat temeinic de cultura mea muzicală și asta mă ajută foarte mult acum. Mai mult decât atât, el a fost lângă mine la primele evenimente pe care le-am organizat și, în principiu, la cam toate evenimentele importante din viața mea. Și cred că asta e ceea ce contează cel mai mult la părinți în general, să fie alături de copilul lor în momentele importante din viața lui.

Ce ar fi Cornel dacă nu ar asculta reggae și nu ar avea dreduri?
„Uită-te în ochii mei și spune-mi ce vezi” - Aș fi același, poate cu mai mult timp liber. Eu văd ceea ce fac mai mult ca pe un dar  necondiționat - îmi place să fac oamenii să se distreze. Ei nu au nicio obligație față de mine pentru asta, trebuie doar să accepte sau nu darul ăsta. Este o hotărâre care trebuie luată de fiecare. Eu nu pot decât să le fiu recunoscător celor ce îl acceptă pentru că, prin decizia lor, mă fac și pe mine să fiu fericit. Este o bucurie foarte mare în simplul fapt de a dărui. Păcat că mulți uită de bucuriile astea simple și se așteaptă să-i bucure cine știe ce lucruri sofisticate. Sufletul uman nu e sofisticat, e simplu. Noi suntem în genere prea sofisticați ca să mai putem să-l înțelegem. Pe de altă parte, nu am încercat să-mi imaginez niciodată scenariul ăsta... așa că e o noutate și pentru mine.

Ce părere ai despre trap?
Cred că trapul este cel mai tare lucru care a apărut de la dubstep încoace. Și mie nu-mi place deloc dubstepul - așa că trageți voi concluziile. Vorbind la modul serios, în trap se topesc toate influențele din genurile de electro care au apărut în ultima perioadă. Cred că este o chestie interesantă să vezi cum poți să faci un stil de muzică luând ce consideri că e mai bun la unele stiluri și să le aduni la un loc.  Din punct de vedere tehnic este foarte interesant și este foarte posibil să acapareze o mare parte din publicul de dubstep, dnb, etc... Din punct de vedere artistic, pe de altă parte, mie mi se pare ceva murdar la trap. În general muzica trebuie să rezoneze într-un fel cu oamenii. Nu cred că este nimic din mine cu care să rezoneze trapul... în afară de alcool, probabil în unele situații, dar și astea destul de rare.

Ce artiști ai aduce în România?
Sunt o serie de artiști pe care i-aș aduce pentru că am o slăbiciune personală pentru ei, însă care știu că nu ar prinde la publicul din România momentan. Nu m-am gândit la nume pe care să le aduc în mod serios în ultima perioadă pentru că sunt de părere ca mai întâi trebuie ridicat nivelul de cultură muzicală în domeniul reggae al românilor în general. Cu o comunitate relativ restransă (dacă raportăm la numărul de locuitori ai țării) este imposibil să te gândești la ceva coerent în ceea ce privește organizarea de evenimente mari. De fapt, la asta și lucrăm la Blazing Vibez. Încercăm să familiarizăm oamenii cu muzica reggae și dancehall. În fiecare miercuri în București, în fiecare joi la Constanța, în fiecare vară în Vama Veche și ocazional pe unde mai apucăm. Pe urma voi avea curajul să mă arunc și la pronosticuri despre concerte și artiști ce merită aduși în România. Apreciez însă eforturile celor ce se străduiesc să aducă nume mari. Până acum au fost doar nume de artiști de new-roots precum Gentleman, Alborosie, Chezidek, Spectacular, Ziggi Recardo, etc. Sper ca pe viitor să apară și nume de artiști din alte zone ale muzicii reggae. Diversitatea e bună din toate punctele de vedere.

***
Chesarion se lasă verificat - după cum a spus - în fiecare miercuri la Goblin. Pace între cartiere și bookmark-uri aici:
Blazing Vibez
Jah Army