Chestionar Bucureşti: Ada Galeş

1. Unde pierdeai vremea în pauzele de la facultate?

În toate barurile de pe lângă UNATC. Țin minte că încercam să-mi conving colegii să mergem unde mi se părea mie mai bună mâncarea. În 5 ani au ajuns să nu fie destule și mâncarea să aibă cam același gust, dar e gustul ăla de sarmale (cu orez) făcute acasă de sărbători de care uneori ți-e dor. Cred că am prierdut ceva luni de zile și nopți în total.

2. Un răsărit mișto în capitală

Pfoai. Sunt atâtea. Când locuiam lângă Bulandra, sala „Liviu Ciulei”, țin minte că eram pe pod la Izvor și zâmbeam uitându-mă la apus, iar când am ajuns înapoi acasă îi zâmbeam iar soarelui de parcă aș fi avut o idilă nocturnă cu el.

Am mai prins un răsărit mișto când încă te lăsau pe potecă la Otopeni să stai pe capota mașinii și să te uiți cum trec avioanele peste tine.

Sau într-o dimineață undeva pe Regina Elisabeta, am cerut unor măturători să mă lase să mătur cu ei; n-au vrut, că le-a fost frică să nu-i certe cineva că le fac eu treaba.

3. O prima dată în București

În fiecare zi. Am rugat odată un vatman de la metrou să mă lase să stau cu el în față, să văd cum ne afundăm în tunel. Mi-ar fi plăcut să mă plimb mai mult. A fost destul de mișto.

4. Un gust pe care-l asociezi cu Bucureștiul

O gură de espresso lung cu lapte rece după juma de țigară fumată în timp ce scoți fum pe năsuc. Piele delicată ușor sărată.

5. Cafeaua la prima oră în oraș o bei…

Acum că e vară, o beau în grădini. De fapt visez să beau cafea în Simbio sau Eden sau pe terăsucă la Origo, dar cel mai des o beau în mașină, oprind la vreun Coffee Shop sau ce mi-e în drum, în timp ce alerg la repetiții. Mă bucur foarte tare când apuc să beau jumate din ea pe vreo bordură înainte să intru în teatru.

6. O poveste de pe stadion

Primul meu meci a fost Steaua cu Concordia Cheajna, pe stadion în Ghencea. La un moment dat am întrebat total contrariată: „Dar a cui e vina?! A făcut cineva ceva?”. Efectiv nu înțelegeam cum se poate striga la un meci cu Concordia „Dinamo, muie Dinamo!”. Eu înțelegeam doar „Vina lor, nu e vina lor!”.

7. Un loc secret pe care ești dispusă să-l împarți

Acoperișul unui bloc din Piața Unirii de unde ai impresia că vezi tot și te bucuri că ești departe de tot. Am filmat un scurtmetraj acolo și am stat fix pe margine.

8. Un moment în care Bucureștiul a fost violent cu tine

Cred că mi-am luat ceva înjurături în trafic. Mă mai dor gropile, dar nu am avut nicio experiență violentă.

9. Un moment în care te-ai simțit turist în București

Mă simt turist când nu am de ajuns niciunde și doar mă plimb dintr-o cafenea într-alta.

Prima oară când am ajuns pe terasa din dos a unei cafenele de lângă Kogalniceanu, m-am simțit în Istanbul. Aveau multe pisici și am băut un ceai bun și negru.

10. Cel mai bun cocktail îl bei...

Am băut ceva bunuț în Origo, un Hugo mișto la Point, un Aperol mai mult decât decent în Control, un cocktail ok cu castraveți la Monteoru și un super gin tonic la Simbio.

11. De unde îți iei de mâncare când ți se face foame în mijlocul nopții

La Calif au destul de multe variante pentru vegetarieni. Mai scap din când în când și într-o pizza all chese hot cu sos garden de la Jerry’s – asta dacă sunt complet leneșă. Iar dacă e grav, intră și o shaorma vegetariană de la Dristorul nostru, al tuturor.

12. O stradă pe care ți-e frică să mergi

Nu mi-e frică în București. Acum stau pe fostul Socului și nu am nicio treabă când ajung târziu în noapte acasă, chiar dacă nu e doar un vers și se știe că Pantelimonul petrece toată noaptea.

13. O casă în care ai vrea să stai

În multe din casele din „capitale” sau casa de la intersecția Dianei cu Olari, o ador. E de vânzare de ceva timp și îmi imaginez din când în când că o cumpăr și fac teatru din ea, probabil.

Mi-ar plăcea și un loft în fosta hală de pe Popa Nan. Mint. Cel și cel mai tare aș vrea să locuiesc în Palatul Primăverii, actuala Ambasadă a Statului Kuweit.

14. Un loc pe care-l asociezi c-o fostă relație și cum te raportezi la la el acum.

Lacul Tei. Uneori când trec pe acolo mă întreb ce mai fac oamenii de la non-stop.

15. O ruină preferată

Aș zice una utopică: Catredrala Mântuirii Neamului.

16. O anecdotă c-un vecin

Am stat o perioadă pe Bach în Floreasca și vecinul de sub mine, e cam de vârsta mea, venea des să-mi spună să dau muzica mai încet. Eram foarte contrariată și nu înțelegeam de ce face scandal ca un moș (pe el l-aș fi înțeles). Odată scriam la licență, eram cu o prietenă, ascultam muzică, credeam ca nu e acasă – deci era petrecere, mâncam cireșe și încercam să-i plantez niste cireși pe terasă scuipând sâmburii în ghivecele lui cu flori. M-am speriat destul de tare și am început să râd isteric când a sunat la ușă: de data asta venise să mă întrebe ce melodie ascult, așa că l-am servit cu cireșe. Altă dată țin minte că mă certam cu această prietenă și a venit să ne roage să nu mai țipăm. I-am zis că noi repetam și că suntem „teatrale”, dar n-a mușcat din cireașă de data asta. Mă întreb dacă am făcut copăcei pe balconul lui.

17. Un nume de stradă memorabil

Sunt atâtea. În spectacolul de la ARCUB, București. Instalație umană*, avem și un moment în care „elogiem” nume haioase sau tâmpite de străzi. Lipsește Strada Reînvierii, așa că l-aș lua pe Heliade între Vii și i-aș da puțină Speranță poate ajunge și el pe Bulevardul Virtuții.

18. Recomandă-ne un loc public pentru sex

Într-o lojă de la Odeon.

19. O carte cu care asociezi Bucureștiul

Soldații (Adrian Schiop) și ceva nuvele de Cortázar sau Baricco.

20. Un cântec cu care asociezi Bucureștiul

Nu – Man o to

21. 5 locuri preferate prin care te găsim zilele astea

La teatru. Pe terase și prin grădini. (Acum sunt îndrăgostită de Simbio.) Aș vrea să descopăr cât de multe locuri noi pot vara asta. Aștept recomandări ;)

* București. Instalație umană este un spectacol coordonat de Radu-Alexandru Nica, după un concept de Florin Fieroiu, o oglindă mozaicată care arată capitala așa cum o percepe un grup de artiști tineri care locuiesc și lucrează în ea. E cu zarvă și corporatiști, manele și clădiri care stau să cadă, semințe scuipate și copii cu ultimul model de iPhone, poezia colțurilor de stradă. Ultima reprezentație de vara asta se joacă azi, 18 iunie, la ARCUB. Biletele costă 50 de lei (25 de lei, cu reducere).