Chestionar Bucureşti: Adi Bulboacă

1. Unde și cum pierdeai vremea când chiuleai de la liceu.

Când chiuleam de la mine de la liceu, de la Mihai Eminescu, mergeam la alții la liceu. La Sava, cel mai mult, unde aveam câțiva prieteni. Mergeam și pe la ore pe la ei, mă ascundeam sub bănci în spatele clasei. Altfel, la mine în liceu nu aveam mare succes cu chitara, dar în Sava se făcea cerc în gang când cântam Zombie; veneau fete și cântau și cu vocea, era frumos. Elevii din Sava chiuleau în Green Hours. După ce am terminat liceul am ieșit acolo pe la 8-9 dimineața cu niște chiulangioace.

2. Un răsărit mișto în capitală.

De la mine de la geam, din mansarda clădirii de vizavi de Facultatea de Arte. Acum vreo lună am avut de filmat un răsărit spectaculos pentru o reclamă. Era temă, aveam vreo săptămână să prind un răsărit mișto. M-am trezit aproape în fiecare dimineață pe întuneric ca să apuc să mă sui pe clădiri și pe poduri înainte de răsărit. Până la urmă l-am filmat de la mine de la geam. Soarele răsare din spatele ASE-ului și încălzește tot bulevardul Dacia. Pe lângă asta, nu știu de ce, dar pe la ora aia vin niște pescăruși și bat cu ciocul în geam, unde bate lumina, pe sistemul pisicilor care sar pe pereți după reflexii, cred.

3. O prima dată în București

Prima beție. Mai aveam vreo săptămână până la banchetul de sfârșit de școală generală. Școală nu se mai făcea oricum, și două profe s-au gândit să ne pună s-aducem sucuri, fursecuri și alcool. Ne-am organizat, iar eu am fost printre cei 7-8 elevi care au pus mâna să bea. Diriga, care nu era invitată, a nimerit întâmplător în clasă, și când ne-a văzut cum suntem, s-a panicat și ne-a trimis acasă, „să nu vă vadă directorul așa”. Din drumul de 15 minute de la Calea Rahovei cu Mihail Sebastian până la Mărgeanului cu Bârcă am doar vreo 2-3 flashback-uri din niște intersecții. Cu câteva sute de metri înainte de blocul meu am găsit o scară de bloc fără interfon și m-am pișat în liftul oamenilor. Și aia a fost „o prima dată”. Pe ultimele sute de metri până acasă m-a asistat o bătrânică. M-a ajutat să trec strada and all.

4. Un gust pe care-l asociezi cu Bucureștiul

Cred că-i gustul de kebab prost în chiflă umflată, cu ketch-up și maioneză apoase. Cum se făceau și cred că încă se mai fac în Rahova.

5. O amintire dintr-un club/bar care nu mai există

Când eram într-a 9-a, duminica începea programul în Twice la ora 16. În fiecare duminică era același playlist, pe ceas. Eu ajungeam mereu fix înainte de Electric Avenue, pe la 16:30. Mai târziu, în Kulturhaus, clubul care a luat locul Twice-ului, am intrat de două ori, câte 5 minute. Au stricat tot. Alte amintiri ar fi: a doua beție, în Uaza cum îi ziceam noi, adică What's up, cum se chema acest bar de rockeri alcoolici de pe strada Colței, în clădirea care are acum o cupolă renovată incredibil, ceva cu multă sticlă. Și mai e a cineștiecâtabeție din viața mea, în Absinth Bar.

6. O poveste de pe stadion

Pe la 5 ani ne-a dus tata pe mine și pe sor-mea la un meci Steaua – CSM Reșița. A bătut Steaua cu 5-0. Tata mi-a luat un sandwich. Erau practic două felii super banale de pâine, cu șuncă presată și cașcaval. Ani întregi m-am simțit prost gândindu-mă că sigur a fost foarte scump sandwich-ul ăla și clar nu făcea banii și chiar n-aveam bani de aruncat, noi, familia. Of, iar mă simt prost.

7. Un loc secret pe care ești dispus să-l împarți

O să îl împart pe jumătate, adică nu vă zic unde e. Un tobogan mare din piatră.

8. Un moment în care Bucureștiul a fost violent cu tine

Am scăpat neviolentat, chiar și când mi-au luat diverși bucureșteni telefoane, ipod-uri și bani. Am eu fața asta blândă care nu cere pumni. Cel mai concludent exemplu este unul din Ghencea, unde mergeam prin clasa a 8-a să o iau pe prietena mea de la școală, din 311. Prietena mea era cu vreo 10-15 centimetri mai înaltă, iar băieții din cartier îmi repetau în fiecare zi că mă caută fostul ei prieten, că vrea să mă bată. Într-o zi a venit băiatul ăsta după noi, cu întăriri cu tot. Când ne-a văzut unul lângă altul, a întrebat-o pe fată „Pentru juma' de metru ăsta m-ai lăsat? Mi-e și aiurea să dau în el, că îl destram. Te superi dacă-l scuip?” Nu m-a scuipat.

Ah, a fost unul super violent, aveam 4 ani, plus-minus. Eram cu taică-miu și cu sor-mea în troleu, în 86 cel mai probabil. Taică-miu avea mâinile pline de genți și de bagaje. Ne pregăteam să coborâm la gară, să mergem la bunici, când a apărut un controlor, iar taică-miu n-avea bilet, sau n-avea pentru noi sau oricum n-avea ceva. Taică-miu apucase să coboare, noi încercam să coborâm după el, iar controlorul încerca să ne facă să rămânem în troleu. Nu-mi amintesc fața lui, dar mi se pare cel mai nenorocit om pe care l-am întâlnit. Dacă aș avea o listă din aia cum are Arya Stark, omul ăla ar fi primul.

9. O amintire de la majorat

Păi de la majoratul meu. Ziua în care făceam 18 ani m-a prins la prima filmare la care mă băgam în seamă cu studenții de la UNATC. Se întâmpla la Grădina de vară Capitol, mai jos de unde a acum Controlul. Mihai Bumbu, DoP-ul de la filmul ăla, m-a lăsat pe mine să trag un cadru când a auzit că-i ziua mea.

10. Un moment în care te-ai simțit turist în București

De câte ori o iau la picior cu aparatul la ochi prin cartiere pe care nu le știu mă simt super turist, că asta fac și în orașele în care chiar sunt turist. În duminica de Paște de anul ăsta, de exemplu, m-am dat prin Bucureștii Noi. Am văzut Parcul Bazilescu, despre care știam exact unde e, dar habar n-aveam cum arată. Îmi imaginam mereu că fiind mai la capăt de București se-ntinde pe hectare întregi. Nu se întinde pe hectare întregi, aveam eu să descopăr exact ca un turist care ajunge în fața vreunei ultra-atracții turistice doar pentru a afla că a trăit mereu în minciună. Dar e foarte frumos.

11. O stradă pe care ți-a fost cândva frică să mergi

Nu există. Sunt foarte curajos și puternic.

12. O casă în care ai vrea să stai

E o vilă înaltă cu mai multe intrări pe Popa Nan. E învelită în iederă, asta-i cel mai mișto la ea. Are ceva mai degrabă de prințesă decât de prinț, dar iedera e guilty pleasure-ul meu. Zic guilty, pentru că-mi imaginez că până la urmă, e plin de gângănii pe la geamuri, de la iederă.

13. Un moment mișto cu tata / mama / sora / fratele prin București

Erau vizitele din copilărie la un unchi și-o mătușă care locuiau în Dorobanți, într-o casă interbelică. Stăteam împreună într-o cameră cu tapet alb negru cu motive floarele exotice, cu frunze și petale imense. Tapetul se intindea inclusiv pe tot tavanul. Mulți ani mai târziu am locuit și eu în casa aia. De departe cea mai frumoasă. De asta mi-a fost un pic mai greu să răspund la întrebarea de mai sus, că nu pot să-mi doresc mai mult decât ce-am avut deja.

14. Un loc pe care-l asociezi c-o relație din liceu și cum te raportezi la el acum

În clasa a 9-a eram cu o tipă care stătea în Berceni. Liceul nostru era la Unirii, și un obicei pe care-l aveam era să o conduc până la jumătatea drumului și să ne oprim în Parcul Carol. Acolo urcam pe-un deal și ne sărutam vreo oră lângă o clădire impunătoare și veche, super ascunsă de copaci. După vreo două luni am aflat că ăla fusese un crematoriu, dar am continuat să mergem acolo, că nu ne deranja nimeni. Acum mă amuz mereu când trec pe-aproape.

15. O ruină preferată

E un fost han pe Moșii Vechi, una dintre cele mai vechi clădiri din București. Pe unul dintre pereții de la stradă e o placă memorială care avea un basorelief mare din bronz. Treceam des pe-acolo și mereu voiam să fotografiez peretele ăla, dar locuitorii din stânga și din dreapta păreau mereu cu ochii pe aparatul meu. O vreme am locuit foarte aproape de clădirea aia. Într-o seară a venit o ploaie din aia de vară, scurtă, cu pietre. Am fugit și am fotografiat liniștit peretele ăla, știind că n-o să mă alerge nimeni. La vreo săptămână după asta cineva a furat basorelieful. E unul dintre motivele pentru care iubesc fotografia, pentru scopul ăsta de arhivare.

16. O anecdotă c-un vecin

Povesteam mai sus despre prima beție, când m-a ajutat o bătrânică să ajung la blocul meu. La vreo două zile după povestea aia, un vecin de vreo 20 și ceva de ani m-a întrebat dacă mai beau și l-am întrebat și eu de unde știe. Mi-a zis că el m-a dus de la etajul 2 până la mine la 8.

17. Un nume de stradă memorabil

M-au distrat mereu câteva străzi din drumul meu spre școală. Petre Ispirescu din care pleacă Făt Frumos care se întâlnește cu Ileana Cosânzeana. Trecând peste asta, la un moment dat am stat pe strada Frumoasă, stradă pe care am descoperit-o și de care m-am îndrăgostit când m-am mutat pe ea.

18. O fotografie cu București pe care ai vrea s-o faci

Sunt niște fotografii pe care mi-ar plăcea să le refac. În spatele Teatrului Național e un zid ciudat, proaspăt vopsit în grena-ul grețos pe care îl are și teatrul acum. Pe vremea mea, zidul ăla era turcoaz și super patinat. Fotografiam acolo pe toată lumea. Mă sunau editori de la reviste să-mi dea formații și actori de fotografiat, dar menționau că m-ar ruga frumos să nu-i duc și pe ei tooot la zidul ăla. Aș mai fotografia zidul ăla odată.

19. Recomandă-ne un loc public pentru sex

Păi instituțiile tot spații publice sunt, nu? Recomand câteva universități - UNATC, Mincu. Teatre, dacă aveți posibilitatea sau ocazia. Măcar un cinema din ăla mai vechi, ce mai găsiți deschis. Cred că mai e Corso.

20. Un film cu care asociezi Bucureștiul adolescenței tale

Nu că ar fi prea multe asemănări între București și Rio de Janeiro, dar Cidade de Deus al lui Fernando Meirelles mă face să mă gândesc foarte mult la adolescența mea în București. După 14 ani nu mi-am mai făcut vacanțele de vară la bunici, la țară și am avut ocazia să descopăr Bucureștiul în anotimpul călduros.

21. 5 locuri preferate din vremea liceului

În ordine cronologică: La Cetate, un loc din Cișmigiu unde se întâlneau rockerii; o clădire de locuințe din Centrul Vechi, de pe strada Doamnei, pe care o vizitam și o fotografiam atât de des încât toată lumea credea că locuiesc acolo; Lacul Morii; Studioul Casandra, Căminul UNATC.

***
Adi Bulboacă are o carieră deja lungă pe SUB25. Prima oară, i-a luat un interviu Claudiu Popescu, apoi ne-a făcut o selecție cu cele mai bune (și albastre) fotografii ale lui de la teatru, a făcut un top al filmelor preferate pentru Chestionar cinema și a fotografiat pentru noi biciclete abandonate în New York, când a fost pe acolo. La începutul anului, a ținut un jurnal al lunii pe care și-a petrecut-o în tren, și ne-a luat de mână și ne-a dus în măruntaiele teatrului - atelierele de scenografie ale teatrelor din țară. Weekendul acesta are loc prima ediție a Showcase of Young Talent (SYT), iar Adi este unul dintre ambasadori, cine altcineva.