Chestionar Bucureşti: Adina Camara

1. O stradă preferată

Popa Soare. Nici prea lungă, nici prea scurtă, mulți pomi umbroși, mult mai liniște și mai verde decât pe alte străzi din centru, o curte cu un collie imens care se lasă gudurat prin gard, o vitrină mică (un ochi de geam) a unei firme de reparații pantofi care-ți taie răsuflarea, prima mea chirie în centru, la etajul unei vile colț cu Mântuleasa unde aveam fereastră dublă în baie, care se deschidea într-o gradină cu copaci.

2. O prima dată în București

Kombinatul, primul meu proiect (cu Cristina), un loc de pe vremea când centrul vechi era în ruine și noi am făcut acolo primul Harajuku pe Hanul cu Tei, petreceri cu punch la lighean de tablă, prăjituri de casă și viniluri, lansarea unui număr Otaku cu lumina stinsă, primul comic shop de colț - Schitt Hapn’s Hier (cu Florin) și încă multe altele, toate pentru prima dată (ca de exemplu primul Z – asta e o chestie pe care o scoate casa de marcat).

3. Un gust pe care-l asociezi cu Bucureștiul

Șaorma la chiflă din Grozăvești, anul de grație 2000.

4. O amintire dintr-un club/bar care nu mai există

Nopțile cu muzici și oameni care-ți rămân multă vreme în cap din Mansarda (lui Jumbo) de pe Berzei, care s-au risipit și s-au reinventat, pe rând, în Primul Control, Tago Mago, Panic!, Actualul Control. Și iarna asta, în Silencio.

O seară (de duminică?) de vară pe terasa fostului Cool Cat de pe Sborului, sub vița răcoroasă (care nu fusese tăiată pe atunci), ne uitam leneși la niște documentare și ne-am pomenit că primim (în dar) cei mai buni hamburgeri de casă pe care i-am mâncat vreodată în București.

5. Un loc secret pe care ești dispus să-l împarți

Îmi plac foarte mult intrările din zona veche, centrală. Sunt spații semi-publice, pentru că deși oricine are acces, rareori intră altcineva decât cei care locuiesc acolo. Sunt ca niște prelungiri ale spațiului intim al locuitorilor, dar și ale străzilor publice ale căror nume le poartă deseori. E mai mult decât ai trage cu ochiul prin gard către o grădină secretă și mai puțin decât ai fi poftit într-una dintre curți, la un pahar mare de apă și șerbet. O cale de mijloc decentă, aș zice.

6. Un moment în care te-ai simțit turist în București

De când lucrez la Bucharest Tips (care e un ghid pentru turiști, străini în special) m-am obișnuit să privesc orașul altfel, ca și cum aș fi aici doar pentru câteva zile și ar trebui să plec înapoi cu el viu în amintire. Momentele preferate sunt cred cele în care hoinărim (doar eu cu George) pe străzi mai puțin cunoscute, cu aparatele de fotografiat. De cele mai multe ori, „localnicii” chiar cred că suntem turiști, pentru că ne oprim și fotografiem lucruri care lor li se par de o banalitate înfiorătoare: case, ferestre, colțuri de stradă, câini și pisici vagaboande, firme vechi și afișe decolorate.

7. O stradă pe care ți-e frică să mergi

Șoseaua Pipera. E o grădină zoologică cu oameni în cuști de sticlă.

8. O casă în care ai vrea să stai

O casă nelocuită și care-mi place că trece neobservată, pitită pe Eminescu două-sute-și-un-pic, aproape de intersecția cu Toamnei, fără etaj, cu curte verde și misterioasă, m-am tot gândit o vreme să las un bilet proprietarului...

9. Un nume de stradă memorabil

Strada Sistematizării, pe undeva prin Berceni.

10. O carte cu care asociezi Bucureștiul

Șotron a lui Cortazar. Discuții aprinse, minți sclipitoare, impostură și candoare în interioare memorabile și exterioare decrepite - Paris până în viscere dar în radiografie un oraș sud-american - un oraș poate din Venezuela, Uruguay sau Paraguay. Plus Sentimentul Paraguayan al Ființei*, care ne poate face să ajungem unul la altul călcând eteric pe o sârmă întinsă între două, mereu aceleași, balcoane.

*o parafrază sau o plagiere, o invenție făcută poate de noi, poate de Noica, poate auzită la televizor, cândva după Revoluție, rămasă de atunci un reper de latinitate schizofrenică, cu un ocean la mijloc (sau cu un ocean în cap)

11. O melodie cu care asociezi Bucureștiul

Muzica și cuvântul – Norzeatic și Khidja, pentru că are ritmul Bucureștiului.

12. Un film cu care asociezi Bucureștiul

Pe vremea când Bucureștiul încă era un Berlin de Est explodat, exploziv, nesistematizat, dubios, fără yupees familiști eco-bio, fără cârciumi design-cool și fără centru vechi, iar noi nu aveam nici job nici chef și beam vin Fata în iarbă cu Carmen în Sălăjan pe salteaua ei din posibila-cameră-a-copilului. Și eram Gegen die Wand.

Bucharest Tips.