Chestionar Bucureşti: Ana Ularu

O stradă preferată

Nu neapărat o stradă cât un cartier unde mă pierd cu maximă bucurie: Cotroceni.

Unde pierdeai vremea când chiuleai?

În grădina de la Facultatea de Medicină. Mă relaxa teribil. Era plin de oameni care se antrenează să aibă o responsabilitate de viață și de moarte. Sau în Cișmigiu, școala era exact lângă - Cervantes adică.

Un răsărit mișto în capitală

În Cișmigiu, după un Revelion frumos cu oameni de radio cu cel puțin 40 de ani mai mari decât mine și iubitul meu de atunci. Superbe Revelioane. Mă speria atunci că oamenii tineri nu prea știu să se distreze și să comunice în același timp.

O prima dată în București

La Maternitatea Spitalului Universitar.

Un gust pe care-l asociezi cu Bucureștiul

Pizza aia proastă și minunată de la Panipat, o mai țineți minte? După filmări, era un cadou. Și tarta cu vin la Patisserie Française - locuri ce nu mai există.

Cafeaua la prima oră în oraș o bei…

Fie la Godot, înainte de repetiții, sau la Ted’s. Au cafea excelentă.

O amintire dintr-un club care nu mai există

Nu am prins Web-ul în perioada lui de glorie, am fost o singură dată cu echipa de la Line, filmul lui Anton Groves, imediat dupa ce câștigase FILMINUTE.

Un loc secret pe care ești dispus să-l împarți

Acoperișul unui bloc de pe Magheru unde stăteau niște prieteni ai mei. Lângă Namaste.

Un moment în care Bucureștiul a fost violent cu tine

De multe ori. Zgomotul aberant, claxoanele inutile, trecătorii care se iau de pălăriile mele sau de cum sunt îmbrăcată. Există căști și muzică bună pentru asta.

Un moment în care te-ai simțit turist în București

La Opium cred, mă fascina scenografia.

Cel mai bun cocktail îl bei

Nu beau cocktailuri.

O stradă pe care ți-e frică să mergi

Intersecția de la Răzoare.

Un loc pe care-l asociezi c-o fostă relație și cum te raportezi la la el acum

Bucurestiul îmi e tot plin de amintiri, de oameni pe care i-am iubit. Nu evit nimic, mă bucură percepția nouă și faptul că sunt capabilă de nostalgii calme.

O ruină preferată

Cinematograful Grivita. Am vazut Snatch a mia oară acolo, era oricum în paragină. Când îl văd închis mă întristez groaznic. E ceva oribil la un cinematograf cu lacăt. Și Studioul Casandra, mă rog, acum e ceva bar… Dar era cu totul altceva.

Povestește-ne o anecdotă c-un vecin

Un vecin „adorabil” care a venit cu nervii întinși la maximum și ne-a spus să ne descălțăm în casă, că tropăim. Prietenul meu de atunci l-a întrebat dacă nu ar fi o opțiune să leviteze prin casă.

Un nume de stradă memorabil

Strada Inocenței.

O carte cu care asociezi Bucureștiul

La Țigănci. Are magia aia decrepită și o doză sănătoasă de ocult. Și cartea cu Vlad Mugur (n.r. La vorbă cu Vlad Mugur, de Florica Ichim, editura Fundația Culturală Camil Petrescu). Umblam pe străzi și o citeam în cafenele sau parcuri. O terminam și o reciteam.

O melodie cu care asociezi Bucureștiul

The Test - Chemical Brothers. Pentru că am mers cu ea urlând în urechi pe repeat kilometri întregi în ani diverși.

5 locuri preferate prin care te găsim zilele astea

Cinema Studio
Shift/ Alt-Shift
Teatrul Bulandra
Godot Cafe teatru
Control

***
Pe 13 ianuarie, Ana se-ntoarce pe scena Teatrului Bulandra, în spectacolul Omul cel bun din Seciuan. Anul acesta, o vom vedea pe marile ecrane în Index Zero (r: Lorenzo Sportiello) și în The Man Who Was Thursday (r: Balazs Juszt) și-n scurtmetrajul românesc indie Lampioane chinezești, alături de Crina Semciuc și Alex Pavel. 

Chestionar cinema Ana Ularu