Chestionar Bucureşti: Andreea Lupescu

1. O stradă preferată

Sunt înnebunită după străduțele acelea cu nume de doctori care leagă Eroilor de Parcul Romniceanu: case vechi, bătrânei de poveste și multă liniște. De exemplu, strada Doctor Lister.

2. Unde pierdeai vremea când chiuleai?

Nu ajungeam aproape niciodată luni dimineața la chimie. Eram la liceul Sf Sava din București, așa că mă duceam în Green Hours-ul de pe Calea Victoriei și îmi beam cafeaua. Devenise un ritual, o dependență, de multe ori mă străduiam să întârzii numai ca să ajung acolo în subsolul plin de regizori și actori, care repetau piese de teatru, câinele Otto care juca și el un rol, Voicu Rădescu („patronul”), dramaturgul Peca și alții care mi-au marcat perioada liceului.

Ironia e că provin dintr-o familie de chimiști; acum îmi dau seama că e prima dată când povestesc asta.

3. O prima dată în București

Îmi amintesc că „prima dată în București cu metroul” mi s-a părut o călătorie fabuloasă. Cred că aveam vreo 3 ani, iar bunica mi-a zis că mergem într-o vizită. Asta cu „vizita” suna mereu a eveniment (cam cum sunt acum lansările): primeam bomboane și suc, puteam să cotrobăi prin biblioteci, mărgele și alte recipiente de prin casă.

Oricum, știu că mi s-a părut ciudat pe scările rulante, îmi era frică să nu cad. Și, deodată, m-a izbit mirosul ĂLA de metrou, amețitor, imposibil de descris. Asociat cu vizita spre care mergeam mi-a rămas în minte ca un miros al surprizei plăcute, al aventurii.

4. Un gust pe care-l asociezi cu Bucureștiul

Negresele proaspăt ieșite din cuptorul bunică-mii.

5. Cafeaua la prima oră în oraș o bei...

Contrar celor povestite mai sus, nu-s mare amatoare de cafea, nu beau zilnic. Acum că mă gândesc, trec zile întregi fără să consum cafea. Însă, atunci când mi se face poftă, mă duc la Origo. Nici nu trebuie să îi pun zahăr, atât de bună și de aromată e. White Flat (sau Flat White ?), asta comand.

6. O amintire dintr-un club/bar care nu mai există

Motoare. Ar merita o odă locul ăla. Un roman. Un film, chiar așa, de ce nu face nimeni un film despre Motoare? Zeci de amintiri, sute de oameni intersectându-se pe acolo, nopți pierdute, concerte, piese de teatru, iubiri pe furiș. Toate s-au întâmplat acolo, pe acoperișul Teatrului Național.

7. Un loc secret pe care ești dispus să-l împarți

Podul din parcul Kiseleff. Cum era pe vremuri, că acum a îmbătrânit puțin. Dar tot își păstrează discreția.

8. Un moment în care Bucureștiul a fost violent cu tine.

...a fost violent cu mine și cu cei 16-18 oameni din troleul 90, atunci când am prins o bătaie care s-a propagat atât de repede, încât aproape fiecare călător a încasat un pumn, o palmă sau un picior. Eu am scăpat cu un cot. Nici nu vreau să îmi amintesc. Totul a fost declanșat de o gașcă de „golani de cartier” care asculta manele la telefonul mobil.

9. Un moment în care te-ai simțit turist în București

Mă simt turist de câteva ori pe săptămână când mă rătăcesc pe străduțe sau mai greșesc vreo magistrală. Nimeni nu mă crede că-s din București. (Sau de pe planeta asta.)

10. De unde îți iei de mâncare când ți se face foame în mijlocul nopții

Calif pare mereu o variantă bună de miezul nopții. Sau de 4:00 AM.

11. O casă în care ai vrea să stai

Chiar înainte de Grădină Botanică există căsuța din povești: îmbrăcată în iederă, cu păpuși la ferestre și draperii grele. Acolo m-aș muta și mâine.

12. Un nume de stradă memorabil

Intrarea Verde.

13. O carte cu care asociezi Bucureștiul

În mijlocul lucrurilor de George Mihalcea. Am senzația că mereu aterizez în ceva deja format și condus de o memorie colectivă: clădiri, relații dintre oameni, locuri de muncă, stări de spirit.

14. O melodie cu care asociezi Bucureștiul

Messenger de la Blonde Redhead, pentru că am ascultat-o pe repeat, plimbându-mă prin București și încercând să iau unele decizii. Încă îmi sună în cap când văd anumite locuri. A durat ceva procesul ăsta cu coloană sonoră atașată.

15. Un film cu care asociezi Bucureștiul

Bucureștiul ar trebui să fie, în zilele lui bune, o combinație între La Dolce Vita al lui Fellini și La Grande Belezza al lui Paolo Sorrentino. Pentru că nicăieri nu am întâlnit așa un haos culinar, artistic, arhitectural, de circulație - în perfect sincron. Mai că îți e drag să te pierzi în București, asta dacă nu ai ceva important de făcut, deadlineuri sau oră de ajuns undeva.

16. 5 locuri preferate prin care te găsim zilele astea

Pe terasă la MNAC sau prin librăria Jumătatea plină de la același etaj, la Jazz Book-ul din Cotroceni pentru muzica live, la Restaurantul Don Vito pentru Lobster Soup (16 lei - cea mai bună supă pe care am mâncat-o vreodată), la Origo pentru cafea, la Thomas Antiques pentru decor și la Control + Shift + toată familia tastelor pentru că sunt noul Green Hours pentru mine. Asta ca să închid cercul.