Chestionar Bucureşti: Bogdan Coşa

O stradă preferată

Strada Părintele Galeriu, fostă Venerei, unde locuiesc cu chirie (și unde e vila din Nostalgia lui Cărtărescu, cea prin care se poate ajunge în Muzeul Antipa).

Unde ai prins un răsărit mișto în capitală

La mine-n balcon, peste Calea Moșilor, mai ales vara. Și nu unul, ci zeci, zeci de mii.

O prima dată în București

După prima lectură publică pe care am avut-o, pentru că nu cunoșteam pe nimeni, am dormit pentru prima dată sub cerul liber. Iarna.

Un gust pe care-l asociezi cu Bucureștiul

Gustul sărat al transpirației.

Cafeaua la prima oră în oraș o bei...

La mine-n balcon, privind cum răsare soarele peste Calea Moșilor. Mă repet?

O amintire dintr-un club/bar care nu mai există

Pentru că am trăit (ani de zile, efectiv) prin restaurante, baruri, cafenele și scandaluri, vorba cântecului, mi s-au tocit simțurile și de la un punct nu mi s-a mai părut nimic memorabil. M-am scârbit, pe scurt ; treptat, s-au șters din memorie zeci de Terra de date. Sunt conștient că n-ar trebui s-o spun, dar mi se face greață numai când mă gândesc la conceptul de club/bar.

O poveste de la un meci văzut pe stadion

Vizavi de casa în care stau e o școală generală. Terenul lor de sport fiind chiar sub balconul meu (Cred că mă repet.) am ajuns să urmăresc cu interes orele de educație fizică, competițiile și, în general, meciurile și trucurile pe care le fac copiii în pauză cu mingea. Acum îi cunosc pe toți, cine intră la rupere, cine are șutul bun, care-i cel mai talentat la driblinguri și care la simulări. Îmi vine să strig la ei. Am propria ligă, ca miliardarii.

Un loc secret pe care ești dispus să-l împarți

Intrarea Topliceni. Vezi întrebarea nr. 19.

Un moment în care Bucureștiul a fost violent cu tine

Când cu Colectiv; am stat două ore întins în pat ascultând sirenele ambulanțelor – nu reușea să se piardă în noapte una că se și insinua cealaltă.

Un moment în care te-ai simțit turist în București

Acum câteva zile, în Piața Obor, o vânzătoare: Tataie, nu mai mânca din tomberon! Tataie! Văzând că nu reacționează, se duce la sărmanul om al străzii, îi pune 5 lei în palmă și îi dă ștrudelul ei. Nu mai mânca din tomberon, bre, că te-mbolnăvești, îi zice în timpul ăsta. Apoi, către noi, care urmăream scena: Nici n-aude, bată-l norocu’ să-l bată!

Cel mai bun cocktail îl bei…

În Republica Moldova. Cereți balsam cosmic.

De unde îți iei de mâncare când ți se face foame în mijlocul nopții

Am o voință de fier.

O stradă pe care ți-e frică să mergi

E o intersecție care mă neliniștește în mod special, Vasile Lascăr cu Viitorului. Simt că acolo o să-mi dau duhul. (Într-un fel, e reconfortant.)

O casă în care ai vrea să stai

Casa în care stau deja, dar să fie, printr-o minune, a mea.

Un loc pe care-l asociezi c-o fostă relație. Îl eviți? Mai mergi acolo?

Rareori merg de două ori în același loc, astfel încât să apuc să le personalizez. Sunt un suflet primitiv, vânător-singuratic-gen.

O ruină preferată și de ce

Casa în care stau – pentru că proprietarul n-are timp să repare lucrurile care se strică. Și lucrurile se strică.

Povestește-ne o anecdotă c-un vecin

O să vă povestesc trei, câte una din fiecare chirie.

1. Timp de doi ani am împărțit apartamentul cu un mare flautist. Studia timp de o săptămână, uneori opt, alteori zece ore pe zi, aceleași trei lucrări. Apoi venea o nouă săptămână, lucrările se schimbau… În fiecare zi, bucățele-bucățele repetate la infinit. Știam pe dinafară programul de la Ateneu. Încă se-ntâmplă să fredonez pe stradă câte ceva fără să știu ce fredonez, programul cărei săptămâni, al cărei primăveri.

2. Timp de opt luni am împărțit apartamentul cu un cuplu. Camerele noastre erau despărțite printr-un perete comun și comunicau printr-o ușă cu ochiuri de sticlă, iar ei, după ce am vopsit ochiurile de sticlă cu vopsea neagră ca să nu ne uităm totuși unii la alții ca la zoo, au avut ideea de a-și muta patul lângă peretele comun, blocând în felul ăsta ușa – dar cu ce preț? Îi auzeam și dacă le chiorăiau mațele, la o adică. Atunci când făceau sex, dacă uitau lampa aprinsă, aveam peep show.

3. Primul om cu care am împărțit un apartament nu strângea niciodată după el, nu ducea gunoiul etc. La un moment dat mi-am băgat și eu picioarele, iar după o lună n-am mai avut acces la aragaz și nici la chiuvetă – se adunaseră trei metri cubi de saci menajeri.

Un nume de stradă memorabil

Zăpada Mieilor.

Recomandă-ne un loc public pentru sex

În Intrarea Topliceni, să vă văd și eu din balcon. (Nu mai am peep show.)

O carte cu care asociezi Bucureștiul. 

Poeziile lui Dan Sociu, în general, pentru că-ți poți însuși mai lesne Bucureștiul și dualitățile lui prin ochii unui venetic empatic.

O melodie cu care asociezi Bucureștiul. 

Spre dimineață, singura melodie a trupei Bolintin (și totodată cea mai frumoasă melodie românească de la Revoluție încoace, dacă mi se permite și o judecată).

Un film cu care asociezi Bucureștiul? 

N-aș ști să zic. Bucureștiul e mai degrabă o reclamă intrată în heavy rotation.

5 locuri preferate prin care te găsim zilele astea (cafenele, baruri, cluburi, teatre, cinemauri, muzee, etc.)

1. Toate parcurile, pentru că am câine și călătoresc sportiv.
2. Piața Obor, unde fac 90% din cumpărături – și pentru că acolo ies eu în oraș și mănânc mici pe terasă.
3. De-a lungul Dâmboviței, unde-mi place să mă plimb cu bicicleta.
4. Biblioteca Metropolitană, scurt, la secția împrumuturi.
5. Sephora Magheru, unde merg să miros parfumuri.

***
Citește cea mai nouă proză scurtă a lui Bogdan Coșa pe noul blog de literatură german-român DLITE.