Chestionar Bucureşti: Cosmin Pojoranu

Astăzi este omul de comunicare al Funky Citizens și face când PR, când infografice, când strategie, când community management. Important e că îi place. În trecut a co-fondat organizația Oricum. Nu se mai uită la fotbal, nu mai postează pe Twitter și e ocazional ipohondru.

1. O stradă preferată

Când aveam vreo zece ani stăteam în timpul săptămânii la bunici, la Piața Națiunilor Unite, sau fosta Operetă, după cum o știau bătrânii. Era mai aproape de școală, unde ajungeam pe jos, urcând alene pe boema cale a Victoriei, până în Piața Amzei. Era un ritual plăcut, mergeam vreo 25 de minute cu privirea-n sus - mă holbam la clădiri și-mi făceam tot felul de jocuri în minte, ca orice copil. Începeam cu cele două blocuri atipice de lângă Dâmbovița (Adriatica și Agricola-Fonciera), apoi țineam dreapta pe partea cu Muzeul de Istorie (îi coboram treptele în zig-zag), mai apoi traversam ca să trec pe lângă Palatul Telefoanelor. Țin minte că am prins vremurile când nu era sens unic pe Calea Victoriei, țin minte că mă zgâiam în vitrinele magazinului Muzica (de unde am și primit o primă muzicuță de la bunicul).

Tot pe Calea Victoriei am avut și prima mea experiență cu internetul, prin 95 găsisem un internet cafe undeva după Poliția Capitalei. Nu știam ce e ăla internet, dar știam că există www.protv.ro, pe care l-am încărcat timp de o oră ca să văd moaca lui Florin Călinescu.

Îmi plăceau toate imperfecțiunile lăsate pe Calea Victoriei de-a lungul timpului, îmi plăcea izul de vechi și faptul că era nu doar o cale a victoriei, ci și o cale de acces către un trecut care merita cunoscut. Abia aștept să devină pietonală, cred că merită să fie luată la pas de mai mulți.

2. Unde pierdeai vremea când chiuleai / după școală?

De regulă în proximitatea școlii. În generală mergeam deasupra MC-ului din Romană, unde e Mini Prix-ul acum. Atunci era o mare sală de biliard (parcă Efes îi spunea). Eram primii clienți într-a opta, intram de dimineață și ei aveau deschis de dimineață. Ieșeam de la metrou la Romană și în loc să mergem înspre Amzei, ne opream acolo, pe Magheru. În liceul am mai diversificat arealul, dar tot împrejurimile erau cele preferate. După ore ne strângeam tot pe la Romană, vorba cântecului, am crescut pe-acolo, toți grafării și repării erau pe-acolo. Mi-aduc aminte și de Connect-r, cum ne invita la o lansare RACLA în Regie.

3. Un răsărit mișto în capitală

Nu-mi amintesc efectiv răsăritul (la modul „vai, ce culori spectaculoase”), cât faptul că mă prinsese dimineața după o noapte albă. Au fost mai multe nopți, firește. Îmi amintesc de una friguroasă de iarnă, cu zăpadă d-aia bună. Eram cu o colegă de facultate și, după ce hoinărisem pe străzi, am ales să luăm un mijloc de transport în comun către nicăieri, să ne mai încălzim. Am dat o tură până-n Militari și ne-am întors de unde plecasem, de la Universitate.

4. O prima dată în București

Surprins de poliție cu lanterne-n geam și acuze de prostituție când întrețineam relații sexuale într-un autovehicul parcat undeva destul de central (credeam că e pitit, și era, doar că probabil că nu eram singurul care se gândise la asta, și polițiștii știau).

5. Un gust pe care-l asociezi cu Bucureștiul

Corcodușele, deși nu-mi plăceau, dar le mânca lumea-n cartier când eram mic și probabil că atunci mi s-a făcut asocierea asta. Când mergeam în vacanță vara la Mediaș, la bunici, pe-acolo n-aveam astfel de obiceiuri. Altfel, covrigul cald cu sare și toate produsele de patiserie cărora nu le pot rezista.

6. Cafeaua la prima oră în oraș o bei…

Nu prea beau cafea, dar când o fac, îmi place s-o beau pe stradă, după ce o procur de la variile chioșculețe care au tot apărut. To-go, cum s-ar zice.

7. O amintire dintr-un club/bar care nu mai există

Existau niște baruri cu o atmosferă specifică. Terasa de la Facultatea de Jurnalism, la Jeg, cartofi la fel de prăjiți ca unii colegi, sau Lucky 13 în centrul vechi, unde mergeam default cu grupul. Era și-n parcul Operei o terasă pe nume Paparazzi (improvizată pe locul unui fost WC public). Ar fi destule amintiri și cu terasa la Motoare, țin minte c-am plecat într-o seară de la reședința din Berceni ca să asist la o Noapte a Devoratorilor de Publicitate. Asta era doar un pretext, căci pare-mi-se că rămăsesem singur acasă și aveam ceva spațiu de manevră cu iubita. Ah, îmi super plăcea E-URANUS-ul din Rahova, filme și popcorn. Am fost odată și la Berăria Turist, pe vremea când încă nu devenise BCR Turabo, chelnerii erau așa de comuniști precum mă așteptam.

8. O poveste de la un meci văzut pe stadion

Prima oară când am fost pe stadion era finala Cupei României, Rapid cu Petrolul, pe fostul Lia Manoliu. Țin minte că Rapid a pierdut și că un tip a făcut infarct, a venit ambulanța, m-a marcat. Urma să merg la multe meciuri de-ale Rapidului, fiecare cu povestea lui. Am prins și meciul cu PSG când s-a stins nocturna în Giulești.

9. Un loc secret pe care ești dispus să-l împarți

Pe DN1, vizavi de Otopeni, cum vii dinspre Ploiești, faci dreapta în câmp (se putea, n-am mai fost de câțiva ani) și stai acolo și te uiți la avioanele care trec super aproape de tine

10. Un moment în care Bucureștiul a fost violent cu tine

Nu cred că-i vorba de București în sine, cât de bucureșteni. Am avut diverse pățănii, de la mușcat de câine la călcat de mașină pe trecerea de pietoni, eu fiind pe verde. Parcă era mai periculos orașul când copilăream eu, prin anii 90, decât e acum. Sau poate mi se pare așa doar pentru că am mai crescut (mă rog, am 168cm) și nu se mai ia lumea de mine.

Când aveam vreo 12-13 ani m-au sechestrat doi ciudați într-o scară de bloc undeva pe la Națiunile Unite, după ce m-au urmărit în metrou, de la Romană până la Unirii. Intraseră în vorbă cu mine și mă întrebaseră, la Romană, dacă pot să le arăt unde e școala 5, apoi insistau să vin cu ei. Am refuzat și mi-am văzut de drum, observasem că mă urmăreau dar credeam că scăpasem de ei. Brusc, pe la Tribunal, au apărut de nicăieri și m-au târât într-o scară de bloc, unde mi-au pus cuțitul la gât și mă tot întrebau de nu știu cine (mie mi-era clar că mă confundau cu cineva). A venit o vecină de-a bunică-mii, m-a recunoscut și m-a salvat. Mi-au luat șapca (câte șepci nu mi-au fost furate, heh) și 50 de bani. Am fost ulterior la Poliție să fac plângere, m-au pus să mă uit pe poze dar nu i-am recunoscut.

11. Un moment în care te-ai simțit turist în București, pentru că orașul te-a surprins în mod plăcut

Când am dat peste strada Aristide Demetriade, în spate pe la Sala Palatului (între Ion Câmpineanu și Brezoianu) cu acea clădire cu balcoane fabuloase, care mi-au amintit de Gaudi.

12. Cel mai bun cocktail îl bei…

La Bicicleta, clar.

13. De unde îți iei de mâncare când ți se face foame în mijlocul nopții

De la shaormeria de cartier, în lipsă de alte variante. Depinde unde mă aflu. Șansele-s mici să fiu chiar lângă un Calif, așa cum mi-ar plăcea, deși am stat și prin Vatra Luminoasă puțin. Când stăteam la Lizeanu, mergeam la Turcu, chiar acolo, în intersecție, lângă Bellagio (pe Lizeanu, nu pe Ștefan cel Mare, că mai e o șaormerie acolo).

14. O stradă pe care ți-e frică să mergi

N-am o stradă anume, dar mi-e frică de câinii vagabonzi, deci nu m-aș aventura noaptea prin spate pe la Piața de Flori. Și parcă n-aș merge nici pe Vitan Bârzești, pe lângă Institutul de Medicină Legală.

15. O casă în care ai vrea să stai

Armenească 12.

16. Un loc pe care-l asociezi c-o fostă relație. Îl eviți? Mai mergi acolo?

Drumul Taberei, strada Sibiu. Nu-l evit intenționat, doar că nu mai am drum pe-acolo.

17. Un nume de stradă memorabil

Îmi place cum sună „Neatârnării”, din Dămăroaia.