Chestionar Bucureşti: Ionuţ Ruscea

1. Unde pierdeai vremea când chiuleai?

Chiuleam doar în școala generală cu numărul 116, care era numită „școala țiganilor”. Era ocolită de toți părinții. Dacă chiuleam o oră, mă duceam să prind șopârle pe câmp sau „pe Rățărie”, un lac murdar în care mă scăldam, și pe malul căruia am învățat să fumez. Dacă chiuleam mai multe ore, distracția cea mai mare era să colind galeriile de metrou în construcție, de la stația Nicolaie Teclu la 1 Decembrie, cu făclii cu gaz furat de la tata. Dacă chiuleam o zi întreagă, dădeam foc la balcon cu frate-miu.

2. Un răsărit mișto în capitală

De la etajul 4 din blocul F14, din camera fratelui meu. Soarele răsare dinspre câmp iar între fereastra mea și orizont nu mai este decât un bloc mic. Deci vara, soarele te trezește pe la 5 jumate. Depinde doar de tine cum îl primești. (vezi foto)

3. O prima dată în București

Vara, prin '84. Nu-mi amintesc nimic, dar părinții spuneau că m-au adus cu autobuzul de la maternitate. Luasem o notă bună la naștere, deși eram încă un băiețaș din Sălăjan. N-a fost să fie!

4. Un gust pe care-l asociezi cu Bucureștiul

Gustul metalic și sărat de sânge în gură. Când eram mic, îmi curgea sânge din nas și, după ce mă întindeam pe spate cu mâna întinsă, sângele îmi curgea în gură. Se întâmpla de obicei vara, când eram p-afară cu copiii.

5. Cafeaua la prima oră în oraș o bei…

La primul chioșc. Lungă, cu puțin zahăr și cam fără gust.

6. O amintire dintr-un club/bar care nu mai există

O cârciumioară din Sălăjan, singura mai de rocări. Îmi amintesc că se fuma multă iarbă, deși patronul era polițist. Aici, în fundul orașului, i-am adus pe niște tipi din Austria și le-am zis că e cel mai tare club din București. La câtă plictiseală e la Viena, m-au crezut și s-au distrat de minune.

7. O poveste de pe stadion

Când eram adolescent, eram câine. Mergeam pe stadion cu chiloții plini de petarde și fumigene. Eram cel mai mic din grup și pe mine nu mă controlau. Îmi amintesc de un meci cu Steaua, tot „în groapă”, când am intrat mai târziu decât restul suporterilor și am fost nevoit să trec pe sub peluza steliștilor. Ăștia, nervoși că nu pot coborî la mine, m-au umplut de scuipați.

8. Un loc secret pe care ești dispus să-l împarți

Undeva, pe strada Candiano Popescu, este o alee în trepte. Alta decât aia celebră de la Filaret. E în paragină, dar sper să mă mobilizez și să fac ceva cu ea.

9. Un moment în care Bucureștiul a fost violent cu tine

Cu câteva zile înainte să termin liceul, m-a prins unu' pe picior greșit și m-a cam accidentat. Omu' era din Pantelimon și era supărat pe mine încă din clasa a noua, când refuzasem să-i dau o țigară și niște bani.

10. Un moment în care te-ai simțit turist în București

Îmi plăcea să mă simt turist când studiam la Bruxelles și reveneam doar pentru câteva zile în București. Mă învățasem așa de repede cu civilizația, încât mă șoca Bucureștiul. Mi-a rămas în minte o pancartă roșie de pe Calea Victoriei, pe care scria: NU INTRAȚI, PERICOL MOARTE! Lâgă ea, era un restaurant plin de hipsteri cu smoothie-uri în față. Eram de jumatate de oră în țară și la Bruxelles încă nu bubuiau teroriștii.

11. De unde îți iei de mâncare când ți se face foame în mijlocul nopții

De când nu mai mănânc șaorma fără carne, îmi iau un burger oribil cu ou prăjit de la Dineș.

12. O stradă pe care ți-e frică să mergi

Cred că cel mai frică mi-e să merg pe Strada Poștașului, deși nu am mai fost de 20 de ani. Acum s-a asfaltat și Strada Crinul de Grădină care e o scurtătură bună de la taică-miu către Titan. Trec numai în viteză, cu bicicleta sau cu motoreta, niciodată pe jos.

13. O casă în care ai vrea să stai

O casă. Am crescut la bloc „din ăla de beton” și cred că am prins un pic de alergie la tavanele joase. Îmi plac casele sau apartamentele interbelice. Îmi amintesc cu multă plăcere de casa în care am stat mai mulți, ca să putem plăti chiria. Era un parter al unui bloc interbelic cu terasă, șemineu, intrare de serviciu și 2 pisici. Făceam multe petreceri. Casa avea și cont pe Facebook. Pariez că sunt mulți cititori SUB25 care au ajuns, cândva, noaptea, pe La Conac. 

14. Un loc pe care-l asociezi c-o fostă relație și cum te raportezi la el acum

Strada Dragoș Vodă. Strada pe care m-am mutat prima dată din Sălăjan, cu prietena mea de atunci. Stăteam într-o casă cu sonerii în fiecare cameră. Fusese un han de pe la începutul secolului, cu o curte interioară comună. Locuiam cu proprietarul în casă, și eram despărțiți doar de o ușă blocată și izolată. Aveam intrări separate, bicicletele sub geam și nu plecam nicăieri fără ele. Totul era aproape, deși îmi amintesc că îmi doream foarte mult ca, într-o zi, să trec bulevardul Dacia și să locuiesc pe partea cealaltă. Acum mi-e drag de locul ăla. Mai trec pe acolo, văd termopanele maro și îmi trece.

15. O ruină preferată

Una de pe Popa Tatu.

16. O anecdotă c-un vecin

Ne mutaserăm de curând de la conac, un apartament mare, mai mulți prieteni. Făceam petreceri destul de des, deși în bloc locuiau numai babe. Bine, mai era un băiat de treabă de la mansardă și un polițist care își cumpărase un garaj sub noi și nu prea stătea pe acolo. După o petrecere cu mult deranj, vine o doamnă la noi la ușă și-i spune colegului meu că nu e normal să facem petreceri așa, în timpul săptămânii. Că ăsta e un bloc de bătrâni și că au nevoie de liniște. Adi trântește ușa, dar nu înainte să spună: „Doamnă, de acum încolo nu mai este bloc de bătrâni.” Mă rog, e posibil să nu fi fost chiar așa. Dar cam așa o povestesc eu.

Mai era vecina de la ultimul etaj, care e de vârsta regelui, și cu care îmi beam cafeaua câteodată. Și-mi spunea: „pe mine nu mă deranjează gălăgia. Pe babele astea (n: care erau cu cel puțin 20 de ani mai tinere) le deranjează. Le-am zis, lasă, dragă, că te-așteaptă numai liniște”.

17. Un nume de stradă memorabil

Gheorghe Pop de Băsești, unde a refuzat un taximetrist să mă ducă, în era lui Ponta.

18. Recomandă-ne un loc public pentru sex

Casa Poporului.

19. O carte cu care asociezi Bucureștiul

Cu dihotomia Confesiunile unui cafegiu a lui Gheorghe Florescu și Soldații. Poveste din Ferentari a lui Adrian Schiop. Mi-ar plăcea să existe un roman, între ele, care să numească Cheag de sânge și caimac. Haha. Glumesc.

20. Un cântec cu care asociezi Bucureștiul

Stere de la Timpuri Noi. Sau, mai nou, poate albumul lui Vali Umbră, Observatorul Baba Novac, care are, așa, un pic de optimism, și o poezie din altă paradigmă de cartier. Bine, e Baba Novac, nu Sălăjan.

21. 5 locuri preferate prin care te găsim zilele astea

Ce să zic. În grădină, când e soare, la petreceri dubioase cu manele sau muzică experimentală ca PFA Orchestra, la Plantelor 47. Mă mai găsiți sâmbăta dimineața la Eforie, și apoi la o omletă, La Comedie, și, în general, prin săli de cinema.