Chestionar Bucureşti: Ramona Chirica

1. O stradă preferată

I like big streets and I cannot lie. Chiar dacă de câțiva ani am dezvoltat o fascinație voyeuristă pentru străzile mici, ascunse, cu case care te pândesc și ele de după perdele, străzile mari fac orașul din capul meu oraș. Preferata rămâne Calea Victoriei, pentru că miroase a parfumuri pentru care-mi doresc să se inventeze odată Smellhound-ul.

2. Unde pierdeai vremea când chiuleai?

Nu e nimic pe lumea asta la feeeel, ca somnul când ești dată cu rimeeeel. (În pat, normal, aveam cursuri dimineața.)

3. Povestește-ne unde ai prins un răsărit mișto în capitală

În primii ani de București stăteam tot timpul la party-uri până începeau să circule tramvaiele și troleele pline cu oameni care moțăiau legănați în drum spre joburile lor matinale. Într-o dimineață pe la sfârșitul lui aprilie, după ce-l văzusem pe Skream în Fabrica, m-am urcat în 23 spre Unirii cu soră-mea. Firele de lumină ne-nțepau călduț printre oamenii muncitori, mașinile încă-și odihneau roțile pe lângă trotuare și copaci înfloriți, tramvaiul mergea încet, zgâlțâit, ca un trenuleț din Orășelul Copiilor.

4. O amintire dintr-un club/bar care nu mai există

De pe vremea când mergeam la party-uri și chiar îmi plăcea să fiu acolo: la Galeriile ArtExpo de la TNB s-au ținut niște ediții mișto de Future Shorts. Apogeul a fost o noapte cu muzică și proiecții simultane de scurtmetraje în vreo 7 săli, cu TRG și Bean la afterparty, cu ascuns pe la colțuri întunecate și stalking pe sub scări tremurate de dubstepul proaspăt infiltrat în lumea noastră de-atunci.

5. O poveste de la un meci văzut pe stadion

Primul și singurul. În anul 2 de facultate, niște colegi de cămin m-au luat pe sus la un meci al naționalei, la care aveau deja bilete. Era ultimul meci pe Lia Manoliu, înainte să fie demolat și transformat în actuala Arenă Națională: România - Albania. Îmi amintesc 3 lucruri de la eveniment:
1.Era noiembrie și plouase înainte de partidă, în fiecare scăunel de plastic rupt bălteau cocktailuri de apă și coji de semințe, nu voiam să mă așez, dar asta până mi-a pus mâna pe umăr un nene masiv de pe rândul din spate. O oră jumate cu fundul în baltă n-a fost prea rău comparativ cu oferta pe care mi-o făcuse cel de sus.
2. Ca să rezist până la final, am aplicat metoda Amelie: „dacă mai stau 15 minute, România o să mai dea un gol.” Cred c-a funcționat, scorul a fost 6 -1 pentru noi.
3. Am învățat să fac valuri și-am sărit la comandă pentru că nu voiam să fiu nici „gabor”, nici „prost de moare”.

6. Un loc secret pe care ești dispusă să-l împarți

Scara blocului de garsoniere de pe strada Mihai Coravu, cu toate ghivecele expuse în holurile ei infinite și căsuțele poștale pe care stau cu mâinile la spate, caligrafiate, nume care nu mai sunt pe val: Zamfira, Gherghina, Rada, Ortansa, Constanța, Caliopi, Angel, Samoil. 

7. Un moment în care Bucureștiul a fost violent cu tine

Acum 7 ani, când trebuia să mă trezesc prea devreme ca să ajung la un job în afara orașului și depindeam de 139 timp de câteva stații până la metrou. Îmi tot descopeream vânătăi prin locuri în care nu-mi aminteam să mă fi lovit, până mi-am dat seama că le colecționam în diminețile alea amorțite, bumbăcită de mulțimea care se călca-n picioare să încapă-n autobuz. M-am rezolvat cu o trotinetă pliabilă. Și c-o demisie.

8. Un moment în care te-ai simțit turist în București (pentru că orașul te-a surprins în mod plăcut)

De fiecare dată când plimb pe cineva din afară pe aici. Pe traseu, urâtul e exotic, frumosul e destul de cool - e un exercițiu bunicel de dat peste cap lehamitea vizuală și frustrările adunate prin cartierele noastre monocrome.

9. Cel mai bun cocktail îl bei…

Într-un roadtrip cu Mihai de la Origo.

10. Un gust pe care-l asociezi cu Bucureștiul

Pepene roșu luat din cortul de la colțul străzii și răcit în cada cu apă rece (în frigider durează prea mult). După ce te-ndopi cu miezul lui perfect, uiți cojile-n bucătărie la 40°C și te trezești invadat de arome nebănuite. Când creierul uită mirosul înțepător de zeamă clocită, o iei de la capăt cu îndopatul. Și tot așa.

11. De unde îți iei de mâncare când ți se face foame în mijlocul nopții

N-aș ieși niciodată noaptea din casă pentru mâncare (pentru mine).

12. O casă în care ai vrea să stai

Cărturești Verona. În mansardă. Cărțile rămân.

13. Un nume de stradă memorabil

Strada Cerceluș.

14. O carte cu care asociezi Bucureștiul

Băiuțeii. De mână cu frații Florian am mai dat niște ture de copilărie pe după blocurile gri, chiar dacă eu am apărut pe lume în alt timp și spațiu și nici fotbalul nu m-a interesat prea tare vreodată. Dacă n-o citiți, îi citez: „Vai de capu’ vostru!”.

15. O melodie cu care asociezi Bucureștiul

Anda Călugăreanu - Beng, Beng. În inimă. Pentru că orașul ăsta-i ca o nuntă - trist pentru unii, fun pentru alții, îți ia banii și te-mbată, câte-un pic, pic, pic, ca să ai impresia că poate nu-i chiar așa de rău, în timp ce pe fundal un cover band se chinuie să-mpace tinerii de azi cu tinerii de ieri (și tu te bucuri într-un colț că, hei, măcar nu te-au tras încă în vreo horă).

16. Un film cu care asociezi Bucureștiul

Kontroll (r. Nimród Antal, 2003). Pentru că ceva trebuia să-mi dea palpitații la metrou. Pe viață.

17. 5 locuri preferate prin care te găsim zilele astea (cafenele, baruri, cluburi, teatre, cinemauri, muzee, etc.)

Cărturești & Friends - trebuie să lipesc buline pe ilustrațiile rezervate și să văd pentru ce cărți mă mai convinge Vlad să pun bani deoparte.
Elvira Popescu - pentru filme și Creative Mornings.
Origo - pentru cappuccino și playlist, hehe (de 5 ani au curaj să mă lase să le prepar mixtape-uri sezoniere, cum să nu-mi placă de ei).
Apollo111 - I should, pentru recomandările lui Maxim.
Mega Image - pentru Cheddar și pesto (sunt în sesiune).