1. O stradă preferată.
Strada Dumbrava Roşie, aka strada cu pisici sau strada cu ambasadele. Când eram mic mi se părea cea mai safe stradă, explicându-mi astfel de ce erau atât de multe pisici.
2. Unde pierdeai vremea când chiuleai / după școală?
„Pe străduţă” – locul perfect pentru chiul, parcă făcut special pentru asta. Oamenii care locuiau pe strada respectivă ne-au suportat un timp, după care a început lanţul de ameninţări clasice cu sunatul la poliţie, chematul directoarei şi multe alte chestii din spectrul ăsta, care până la urmă nu s-au concretizat în niciun fel.
3. Unde ai prins un răsărit mișto în capitală.
Cel mai tare răsărit pe care l-am văzut în Bucureşti a fost pe terasa de la MNAC la Rokolectivul de acum vreo doi ani.
4. Un gust pe care îl asociezi cu Bucureştiul.
Gustul de gogoşi simple, super prăjite şi super uleioase.
5. O poveste de la un meci văzut pe stadion.
Fiind înconjurat de amici (semi)microbişti, într-o anumită perioadă am început să mă gândesc dacă oi fi eu defect prin faptul că până atunci nu mersesem niciodată pe stadion. Aşa că la scurt timp după declanşarea acestei dileme existenţiale am ajuns pe National Arena la meciul Oţelul Galaţi - Manchester United. Deşi am mers pe principiul „Rooney o să fie la câţiva metri de mine, cât de tare”, 90 de minute am fost suporter convins Oţelul.
6. Un moment în care Bucureştiul a fost violent cu tine.
Mai mereu când merg cu bicicleta am parte de violenţa şoferilor Bucureştiului care-mi urează numai lucruri de bine, pentru simpla mea existenţă pe aceeaşi şosea cu ei.
7. De unde îți iei de mâncare când ți se face foame în mijlocul nopții?
De la non-stopul de lângă Cercul Militar, unde vânzător este un domn amabil despre care, iniţial, credeam că nu doarme niciodată.
8. O casă în care ai vrea să stai.
Casa Ion Mincu de pe Arthur Verona, plus curtea aferentă.
9. Un loc pe care-l asociezi c-o fostă relație și cum te raportezi la la el acum.
ONB. Niciodată nu mi-a plăcut opera, dar a fost un compromis la vremea respectivă. Nu pot spune că îl evit, pur şi simplu nu am mai avut niciun interes să merg acolo.
10. O ruină preferată.
Muzeul Kalinderu pot spune că este ruina mea. Deşi am intrat o singură dată în el, face parte din viaţa mea de zi cu zi, e lipit de blocul meu. Rar văd oameni care intră sau ies din el şi totuşi mereu este o lumină aprinsă la ultimul etaj. Cred că portarul face deja parte din palat, de asta nu intră sau iese - decât foarte rar -, aşteaptă şi el odată cu ruina să fie consolidat.
11. O anecdotă c-un vecin.
Vecinul meu este un om între 55 şi 60 de ani (la aprecierea mea), care poartă chică, cercel în ureche, îşi plimbă câinele la aceleaşi ore în fiecare zi şi care probabil în tinereţe a avut un Harley. Într-o zi, intersectându-ne pe palier îmi spune deodată random „tu baţi la tobe, nu?”. Obişnuit ca vecinii de peste tot unde am stat să aibă o problemă cu percuţiile mele îi zic „da, v-am deranjat?”, la care el răspunde „nu, nici vorbă, eu am cântat la chitară până de curând, după care mi-am cumpărat un PlayStation şi toate Guitar Hero-urile apărute vreodată... (se lasă puţină linişte dubioasă) nu vrei să vii zilele astea să dăm un jam session? că am şi două seturi de tobe special pentru Guitar Hero”. Eu, furat puţin de poveste, nu-i răspund imediat, după care realizez că a terminat de istorisit şi spun un „da” uşor şocat.
12. Un nume de stradă memorabil.
Strada Cuţitul de Argint - un nume atât de vizual şi puternic, încât de fiecare dată când se întâmplă să aud numele acestei străzi îmi imaginez genul de cuţit de argint de care s-ar teme un vârcolac.
13. O melodie cu care asociezi Bucureștiul.
Destul de previzibil probabil, dar aş asocia Bucureştiul cu Când te-am cunoscut, Cristina. Melodia asta îmi dă o stare de apus, fix cum e oraşul ăsta, un perpetuu apus.
14. Un film cu care asociezi Bucureștiul?
Marilena de la P7, nu în sensul peiorativ - dacă ar exista unul -, ci pur şi simplu atmosfera din film mi se pare foarte bucureşteană.
15. 5 locuri preferate prin care te găsim zilele astea.
Grădina Eden dacă am chef de o pseudo-izolare chill, Control dacă am chef de muzică faină, MNAC dacă am chef de sentimente experimentale terminate cu o panoramă, IDM Club dacă am chef de ping-pong însoţit de un feeling american gen Buffalo ’66 şi Parcul Herăstrău dacă am chef de pedalat câţiva kilometri.
Chestionar Bucureşti: Tudor Paul-Bădescu
Tudor e născut în București, are 17 ani, învață la Școala Centrală și îl tentează să dea la regie de film.
Fotografie de Anas Dahma.