Cola cu Sophisticated Lemons

Cel mai mișto concert de până-acum?
În Piatra Neamț, la Filmul de Piatră ediția 1.5. Locația era epică, undeva în vârful muntelui Cozla, iar energia publicului ne-a dat un vibe foarte bun, au cerut și bis, chiar dacă n-aveam în public prietenii sau colegii care vin deobicei. Uite, și la Iași și la Cluj am mai avut concerte ca lumea: în provincie lumea vrea chestii noi, în București au prea multe variante dintre care să aleagă într-o seară de vineri.

Care e publicul țintă?
Între 14 și 30 de ani? Majoritatea sunt fete, ce-i drept. Dar nu contează, orice share la piese sau la eventuri, orice om în plus la concert, înseamnă enorm pentru noi și e bine că vin, indiferent de formulă.

Dar hateri aveți?
Avem și d-ăia. La început a fost un șoc, era disperarea aia să demonstrăm că nu suntem praf, că putem, orice comment de nașpa de pe YouTube era o dramă. Acum e ok, am învățat că n-ai cum să mulțumești pe toată lumea. De exemplu, la un concert, un plătitor de bilet, a scris pe iPad „Sunteți varză” și l-a îndreptat către scenă. A fost genul ăla de comportament redundant: Am iPad și asta e părerea mea.

Care e cea mai fun melodie de cântat?
Pentru mine, e Ladies Around the World, care va fi pe următorul material al trupei, că are ceva surprinzător: trece de la baladă la ceva hardcore pe refren. Mă gândesc că lui Spike îi place Bonnie Long Legs care a apărut ca o glumă mai mult, după ce se apucase să bată la mișto un ritm ca de tarabană în Virgiliu. Andrei cred că e cu A Solution to a Problem, care e foarte dinamică. Iar lui Alex, Mass-market Fashion, care deși nu cred că va ieși vreodată din bezna studioului, are într-adevăr un groove șmecher de bass. Da’ e ciudat, că fiecare dintre noi își pune speranțele într-o altă piesă, și mereu te surprinde aia care are succes la public, cum a fost de exemplu cu cele 3 piese pe care le-am avut în top la Radio Guerrilla: On My Own, No Clock Can Turn Back Time și Strange and Surprising.

Care sunt pros& cons la cântatul în deschidere pentru alte trupe?
E și greu și interesant în același timp să găsești o trupă cu care să fii pe aceeași felie. Dacă trupa cu care mai cânți e în același gen, e foarte tare, înseamnă că te văd niște oameni care apreciază trupa și stilul. Dacă nu, publicul, după ce că e mai restrâns ca la main act, că deh, așa se întâmplă, mai e și reticent, ajung să se gândească cine naiba-s ăștia?!

Uite, primele concerte au fost așa random în Fire. Primul a fost unplugged și țin minte sigur că am cântat un cover la Disturbia Rihannei. Și după aia, a urmat un concert electric...la o seară de folk. Îți închipui ce dubios se uita lumea la noi, că le stricam seara de shalalala-uri. Dar pâna acum am avut parte de experiențe ca lumea, că am și cântat cu trupe mișto: Omul cu Șobolani (care a fost primul nostru concert pe bune), Go to Berlin, The Amsterdams, Kumm, Blue Nipple Boy, Alternosfera, Sketch.

Care ar fi concertul de vis?
Pff, îți dai seama că festivalurile mari de-afară. Glastonbury, Coachella...

...și în deschidere la cine?
Queens of the Stone Age, Black Keys, Strokes. Nu contează dacă am cânta și la 11 dimineața și n-ar fi nici naiba în public, tot ar fi pretty fucking awesome.

Ți se pare că aveți ceva de boy-band?
Nu, nu dansăm, să nu cumva să vină lumea la concert și să se aștepte la nu-știu-ce coregrafie. Deși odată în Control am purtat cămăși țigănești pe care le luasem eu de la o tarabă cu 5 lei bucata. Și ne-am mai costumat odată în Lăptărie, când cântam în deschidere la The Amsterdams, cu tematica de super-eroi: Batman, Superman, Flash și Green Lantern, da’ doar la mișto.

Dacă v-am făcut curioși, aruncați un ochi și-o ureche pe pagina lor de Facebook. Pe băieți puteți să-i vedeți live la B’estfest Summer Camp pe 7 iulie.