Am văzut: Un spațiu tare bun pentru evenimente în aer liber. Păcat că București, baștani, gentrificare, vile, sesizări, jandarmi, amenzi, violență, huo. Mulți, mulți cunoscuți. Un fel de „Astă seară dansăm în familie”, versiunea 3.hipster. Și, în buna tradiție a familiilor românești – nicio masă fără scandal. Noroi. Pentru că pajiște și pentru că summer rains, you can never predict them. PS: Am mai văzut noroi (în poze & clipuri) și pe la alde Glastonbury, Werchter, Sziget. When Saints Go Machine. Aici am început să mă mir & bucur de sonorizare. Tot aici am dansat. S-a dovedit a fi ultima șansă înainte de Tricky. Chinawoman. Cred c-ar ști deja să-ți spună cum ajungi cu metroul de la Dristor la Păcii, dar nu m-am plictisit de ea. Hint, pentru băieții pe care-i lasă reci: adună întotdeauna câteva rânduri bune de gagici. O domnișoară foarte beată, care a urlat toate cele 50 de minute cât a cântat Alexandrina. Nu, nu urla de bucurie & entuziasm. Mulți cunoscuți, de data asta pe scenă la Tricky. În loc de Tricky. „Security/ Why don’t you/ Go and get f***ed?”.
Apoi s-a făcut ora 0:00, s-a luat curentul, și n-am mai văzut nimic.
N-am văzut: Fine It’s Pink. Vinerea la ora 18:00 abia scap de la job – și s-ar putea să nu fiu singura. Prea mulți plătitori de bilete (printre cunoscuții mei, era doar unul, de fapt). Bătaia #unițisalvăm style, între jandarmi, nemulțumiți, patronul Verde Stop, ș.a. La 0:40 am auzit huiduielile, am văzut mulțimea, m-am suit pe bicicletă și-am plecat spre Control.
Unde, la o masă, l-am văzut pe Tricky. – Ioana Pelehatăi