„Dacă poţi să pierzi o noapte într-un club pentru o cauză şi nu poţi să parcurgi un kilometru pentru aceeaşi cauză, da, eşti ipocrit”

De ce trecerea de la Gay Pride la Bucharest Pride? Ediția de anul acesta și-a propus cumva o identitate mai apropiată orașului în care trăim?

În primul rand, este un obicei ca festivalul dedicat comunității LGBT dintr-un oraș să poarte denumirea de Pride însoțită de numele orașului respectiv, în Europa în general și în America de Nord aproape întotdeauna. Pride-ul, cu „P” mare este recunoscut la nivel mondial ca fiind mișcarea pentru promovarea drepturilor persoanelor LGBT.

În al doilea rând, denumirea de Gay Fest era limitativă, având în vedere că nu luptăm doar pentru Gay, ci și pentru Bisexuali, Lesbiene, persoane Trans, Intersex, Queer și alte minorități sexuale, iar termenul Pride include cel mai bine această diversitate.

Iar în al treilea rând, după 11 ani, acest festival a devenit o tradiție a orașului București. Este unul dintre cele mai mari și mai importante evenimente culturale și sociale din România și în special din București. Așadar, nu se poatea numi mai bine decât Bucharest Pride.

Îmi poți povesti 3 momente mișto din programul de anul ăsta? 

Cel mai mișto a fost când a început ploaia în timpul marșului. Mă așteptam ca oamenii să fie descumpăniți dar când au căzut primele picături de ploaie, întregul marș a erupt în strigăte de bucurie și atmosfera a rămas energizată până la final. Să nu mă înjure colegii, dar sper să plouă și la anul. Glumesc... Nu îmi doresc să mai văd vreodată echipa tehnică cum se zbate să ferească instalația electrică de ploaie, cu mâinile goale și ude.

Cam cum ai descrie evoluția Marșurilor de-a lungul anilor, de la numărul de oameni prezenți la atmosferă?

Este al 4-lea marș la care particip așa că nu pot să mă raportez la primele două marșuri, când niște persoane descreierate aruncau de pe trotuar și de la ferestrele blocurilor cu obiecte contondente, de cele mai multe ori fredonând rime religioase și uneori fluturând în aer obiecte de cult. Marșul e din ce în ce mai animat și mai destins. Participanții sunt din ce în ce mai numeroși și mai energici. Forțele de ordine și autoritățile cunosc deja specificul marșului iar Bucureștenii s-au obișnuit cu evenimentul așa că nu îi putem dezamăgi.

Am prieteni gay care nu vor să participe la Marș, pentru că li se pare o manifestare ostentativă, care nu se potrivește stilului lor de viață. Cum comentați? Cum i-ați convinge să participe?

I-aș îndemna să vadă pădurea de dincolo de copaci. Sutele de persoane care vin îmbrăcate în haine de zi cu zi, printre care și eu, s-ar bucura de prezența lor. La fel și zecile de persoane vârstnice și familii însoțite de copii lor. Suntem acolo și ca să ne distrăm. Unii o pot face în haine obișnuite, alții o fac pe tocuri și în peruci.

Dar pe lângă asta, să nu uităm scopul principal pe care marșul îl servește: să confere comunității LGBT vizibilitate și să adauge volum vocii acestei comunități. Cei care susțin dezvoltarea societății românești pe liniile libertății și ale dreptății sociale nu vor lăsa ca nimic să îi împiedice din a participa la cea mai importantă manifestare publică din România care luptă pentru diversitate și egalitate.

La Marș sunt și jandarmi, fotografi, copii, bătrâni, străini (printre care ambasadori). Cui se adresează Marșul? Cine ar trebui să fie acolo ca să simțiți că ați schimbat ceva, c-avem o societate mai deschisă decât până acum?

Marșul de adresează oricui nu-i convine să vadă societatea românească îndreptându-se către un nou ev întunecat al al bigotismului. Oricine crede că locul României este pe drumul European, alături de popoarele dezvoltate, deschise și diverse ale occidentului, trebuie să vină la marș.

Se vorbește destul de mult despre ipocrizia hipsterilor când vine vorba de problematica gay. Că de fapt toleranța și hype-ul legat de evenimentele din jur ar fi de fațadă. Ce părere ai despre asta?

A susține cauza gay doar prin a veni la un party și atât e ca și cum ai susține cauza inechității sociale în Africa dând un like pe Facebook. Înțeleg, Africa e departe. Dar marșul e în același oraș cu Queer Night-ul. Dacă poți să pierzi o noapte într-un club pentru o cauză și nu poți să parcurgi și un kilomentru pentru aceeași cauză, da, ești ipocrit.