Intro
Nu e vorba de servicii de sonorizare și lumini pe scenă, e vorba despre cum se intersectează la el în artă demersurile vizuale și sonore deopotrivă. Dan Basu e din Iași și tot acolo a studiat Arte, secția Foto-Video. Un concurs de circumstanțe a făcut ca tânărul să exerseze pasiunile sale în București, unde îl știe lumea drept gazda unui alt fel de seară în familie: Duminica la Goblin.
Dănuț a început să se joace în timpul facultății cu Ionuț. Mai târziu, maturizații Dan Basu și Ioan Titu au colaborat cu mare spor, în formula în care Dan echivala vizual senzații trăite pe muzica lui Silent Strike. Au format și Silent Bass, au colaborat și pentru diverse proiecte, iar cea mai recentă apariție a lor ca tandem artistic a fost odată cu lansarea albumului Singularity al lui Silent Strike, la Club Control. Produsul final a adus, ca de obicei, lumină în creier, căldură la tâmple și vibrație în torace.
Nu e vorba de servicii de sonorizare și lumini pe scenă, e vorba despre cum se intersectează la el în artă demersurile vizuale și sonore deopotrivă. Dan Basu e din Iași și tot acolo a studiat Arte, secția Foto-Video. Un concurs de circumstanțe a făcut ca tânărul să exerseze pasiunile sale în București, unde îl știe lumea drept gazda unui alt fel de seară în familie: Duminica la Goblin.
Dănuț a început să se joace în timpul facultății cu Ionuț. Mai târziu, maturizații Dan Basu și Ioan Titu au colaborat cu mare spor, în formula în care Dan echivala vizual senzații trăite pe muzica lui Silent Strike. Au format și Silent Bass, au colaborat și pentru diverse proiecte, iar cea mai recentă apariție a lor ca tandem artistic a fost odată cu lansarea albumului Singularity al lui Silent Strike, la Club Control. Produsul final a adus, ca de obicei, lumină în creier, căldură la tâmple și vibrație în torace.
Notorietatea lui Dan Basu ca VJ nu o încarcă și nici nu o stânjenește pe cea de DJ. Dan a tot pus muzică ici și colo, iar acum câțiva ani s-a pus pe muzicit regulat la vechiul Club Control. „Electronica, experimental, IDM, rock, dub, trip-hop”, zicea el pe afiș. Duminica, de la zece seara. Începuse să se răspândească vorba cum că „tipul ăla de pune visuals la Silent Strike pune acum muzică, frate”. Și încă ce bine! Încet încet, a venit ideea invitaților, idee ce a rămas una și aceeași: persoane - artiști - prieteni - oameni pe care îi respectă și a căror muncă o apreciază - indiferent în ce domeniu se desfășoară, apar în postura de DJ, cu muzica lor preferată. Seturile nu se înregistrează, nu este o seară de „petrecere”, nu există reguli, rigori, backstage și nici program. Fiecare vine cu gusturile lui și le expune fără niciun manierism obositor. Eterogen și neobosit, publicul, o sumă de sensibilități, participă cuminte la festin.
Au venit să pună muzică Igu, Kavdanska, Yvat, Norzeatic, Silent Strike sau Gojira. Duminicile au devenit nucleul unei alt fel de familii - una extinsă, relaxată, prea puțin preocupată de băița de sfârșit de săptămână sau de trezirea de a doua zi. Apoi, Dan s-a mutat la Goblin cu tradiția sa cu tot, i-au fost invitați Aforic, Dragonu`, Deliric, Bean, raku, Adrian Despot, Chimie, Krem, Vasile sau Matze. Recent, a început al doilea sezon de duminici.
Mini-interviu cu Dan Basu
De ce te-ai apucat să prelucrezi imagini pentru visualuri, ce te-a impulsionat să alegi asta în loc de alte arte vizuale - regie, scenografie, grafică, ș.a.m.d.?
Regia presupune multă muncă și multă strictețe, așa o văd eu. Adică atunci când te apuci de regizat ceva, mergi pe un drum anume și schimbi puține lucruri, însă și această schimbare o faci către o anumită direcție, setată dinainte. Lucrul cu visualuri e mult mai liber, îți permite să fii mult mai creativ în alegere. E ceva ce faci live, nu poți să îți pregătești setul de acasă și să lucrezi numai pe o idee pe care ți-ai propus-o tu singur. Trebuie să comunici cu publicul, să colaborezi cu artiștii, să faci un fel de performance, de happening, care să se sincronizeze atunci cu restul elementelor prezente.
Ești prieten cu Ionuț de mulți ani. Există un punct în care vă puneți compozițiile la un loc și le proiectați împreună, sau mai degrabă există muzica pe care se mulează visualurile? Există vreodată și posibilitatea inversă sau ai vrea să o încerci?
Pentru că ne cunoaștem de mult, nu e nevoie să stabilim înainte cine, cum și ce. Totul e relativ, nu pot să spun că partea vizuală e condusă de muzică și nici invers. Depinde de moment, de cât de bine interacționează publicul, de melodie, de impactul visualului. Cred că aceste două elemente, sunetul și imaginea, coexistă printr-o bună comunicare și prin multă încredere reciprocă.
Care sunt principiile după care asortezi visualurile într-un performance?
Nu pot spune că am anumite principii după care mă ghidez atunci când îmi aleg visualurile. Bineînțeles, atunci când aleg să le filmez, înseamnă că găsesc în respectivele imagini ceva care mă atrage, care exprimă o stare/ un sentiment care se potrivește cu noțiunea mea de frumos din acel moment. Însă consider că dacă mi-aș forma anumite principii aplicabile, aș deveni mult prea influențat de ele și nu aș mai putea să mă exprim liber la fiecare concert. E vorba de mai mult decât aspectul tehnic, legat de îmbinare/durată/formă; mă bazez mult pe stări și senzații, care nu pot fi definite prin principii clare.
***
Buna comunicare și încrederea reciprocă sunt așteptate la performance-ul lui Dan pe 30 noiembrie, când încălzește concertul aniversar Subcarpați de Sărbătoarea Națională, la Atelierul de Producție. Și se ocupă și de visuals. Până atunci, în fiecare duminică la Goblin. De la zece seara.