Aforic este Emil Teleagă, un flăcău cu mintea brici din headquarters Constangeles. Deși aleg de cele mai multe ori producători sau DJ-i pentru rubricuța asta, Afo este al doilea personaj care se desfășoară ca MC despre care vreau să vă scriu.
Când am auzit prima oară de Aforic, mi se părea un personaj impenetrabil, urcat într-un turn de fildeș rece și izolat. Nu mi-am imaginat să ajung prea curând să îl decriptez și să îl simt atât de aproape de gustul și valorile mele. L-am cunoscut acum vreo câțiva ani, când a făcut o piesă cu Gojira care a beneficiat - cred - de prea puțină atenție (se cheamă UFO 2). Atunci mi s-a părut că Emil are o caracteristică specială, ca oamenii care pot să își îndoaie degetele invers sau să își trosnească ceafa nu-știu-cum. Face jocuri de cuvinte ca un profesionist la Scrabble și e unul din MC-ii care mă fac să regret că nu am prins battle-urile de demult din București, pe care Emil le câștiga fără mare efort.
Inginerul de șantier a crăpat un pic circumstanțele vieții lui de zi cu zi recent, când s-a prins că nu e de glumă cu muzica. Adică a tras de sine niște ani buni ducând munca obositoare în paralel cu diverse concerte, colaborări și piese, până când a zis stopjoc. Cum să fie altfel, când la fiecare concert Subcarpați (și nu numai) la care l-am prins, toată lumea îi îngâna versurile de la De când mama m-o făcut? Ultimul lui album, Preludiul lu` Teleagă, a fost foarte bine primit, și merge în continuare la suflet pentru că are o atmosferă intimă și confesivă, dar e abundent în bucăți cu mega kick și mai are și lirica bombastică à la Afo, „neam de dobrogean, dobrogean și constănțean, cu față de marțian”. Călătoria lui prin Africa pare să fi dat roade ca într-un bildungsroman autentic.
Am făcut fără să vreau o comparație între colaborările pe care le are alături de Chimie (de exemplu Omul Modern de pe Mambo Siria și mai actuala Dedicație de pe De la Zei la Cimpanzei) și am realizat cât s-a maturizat Emilul din Afo și invers, dar fără să își piardă flavour-ul personal. Nu prea seamănă nimic cu stilul lui Afo și e greu de întrecut la inovațiile lexicale, fiindcă poate să își dea un deget peste cap. Nu, glumeam, are o abilitate înnăscută de a manevra rima, ritmul și măsura și dezgheață tot felul de sensuri prin omonime, paronime și figuri de stil. Posesorul unui umor torsionat pe multe niveluri, Afo e categoric una dintre figurile mele preferate care și-a luat un avânt serios și asumat, peste care sunt convinsă că planează și o presiune destul de intensă - mai ales că pregătește un show original de freestyle și improvizație hip hop alături de invitați precum Dragonu`, Krem, Vali Umbră și DOC, care va începe pe 25 aprilie și cu care se va plimba prin mai multe orașe ale țării.
Nu e niciodată prea târziu să te tripezi pe un artist aflat în continuă evoluție, iar Afo e fix în punctul în care se debarasează de cozile de la rachetă și țintește tot mai sus. Abia aștept să trag linie peste ani și să pun degetul pe momentul exploziei!
AFO