Fizzarum pentru mine e o colecţie de unghii roase, de tristeţi, melancolii, îndoieli, împachetată frumos în celofan transparent şi lipicios. O răsfrângere a colţişoarelor intime din movila de amintiri pe care o stăvilesc undeva jos şi în spatele meu, de parcă aş avea un ataş greoi.
Futuristic electronic music from St. Petersburg = Fizzarum, un cuvânt inventat special pentru a denumi proiectul, o combinaţie care conţine şi latină, folosită ca să nu mai existe niciun alt rezultat pe Google când scrii acest cuvânt. Trei băieţi inteligenţi la ureche din Rusia s-au pus pe treabă în 1996, pe vremea când eu mergeam deja în clasa I, şi le-a ieşit o combinaţie de electronica cutting edge şi folk rusesc reinterpretat pastoral. IDM-ul pe care îl ating ei e pătrunzător şi tăios fără să fie tulburător sau agitat. Suficient de întunecat încât să mă sperie noaptea pe la ora trei dacă ascult la căşti singură pe întuneric, destul de mistic încât să mă cutremure un pic, un pic arhitectural şi nu foarte explicit ca atmosferă. Fizzarum fac un gen de muzică care se interpretează diferit în funcţie de ascultător.
Ştiu de Fizzarum de vreo trei ani, de la unul din ghizii mei muzicali, dar nu i-am reascultat în ultimul an, până recent. I-am redescoperit în unul din momentele în care simţeam valul de nevoie de intimitate care mă copleşeşte din când în când și mă retrag în pânzele de paianjen ale folderelor, cocoţată în vârful patului cu telefonul pe silenţios. Bineînţeles că m-am dus înapoi în momentul în care am ascultat prima oară Fizzarum, când am înţeles destul de greu construcţiile lor pretenţioase, dar stăteam zeci de minute pe jos, cu noada lipită de parchet, cu mâinile pe lângă corp, într-un tricou rupt, să descopăr puţin câte puţin din ei. M-am lăsat cucerită încet-încet de piesele astea ciudăţele, de replicile acide şi sparte care înotau printre sintetizatoare sentimentaliste în timp ce mă trăgea curentul la ceafă.
Fizzarum au sens doar în intimitate şi doar cu maxim o persoană cu care ai vrea să împărtăşeşti o boabă de timp şi spaţiu supersonică, departe de civilizaţie şi 3D - cred eu. Nu aş asculta niciodată în public şi nici nu ştiu de ce am simţit că pot să îi împărtăşesc aici, că oricum nu a auzit nimeni de ei şi nu cunosc mai mult de 5 persoane care ar asculta aşa ceva.
Fizzarum pe Soundcloud.